De ce Eminescu? - Dacia.org

DACIA
magazin
40
nr. 59, mai–iunie 2009
Basaraba – marele centru cultic istrian
străvechi
profesor olimpia CoTAN-PRUNĂ
Urmele arheologice au dovedit existenţa unor Centre de Cult unde Marile Preotese slujeau cultul Saraba.
Saraba era o enciclopedie a ştiinţei timpului ce cuprindea un complex de iniţieri ce a rezistat sub formă
încriptată în simboluri. În centrul cultului străvechi al Sarabei, autoritatea cea mai înaltă era BaSaraba,
adică Marea Zână a Soarelui, care a dăinuit până în zorile creştinismului şi dăinuie şi în zilele noastre - în ilegalitate – în
mituri, datini, obiceiuri, legende, basme, povestiri. Un loc aparte în cadrul cultului îi revine mitului Căprioarei cu coarne
de aur şi picioare de bronz, dar şi altor simboluri prezente şi pe potirul din tezaurul de la Agighiol, cum sunt: Pasărea
măiastră (pajura, vulturul), care ţine în gheare peştele din apă, dar şi porcul. Capra este prezentă şi pe coiful princiar de
la Agighiol, similar cu coiful de la Coţofeneşti- Prahova, dar şi la Băiceni. Descoperirea acestui tezaur tocmai în zona
Agighiol-Tulcea nu este întâmplătoare, satul găsindu-se la 3 kilometri de localitatea Sabangia, nume care precizează că
aici era un centru cultic de Saraba al giilor. Acelaşi lucru precizează şi multe alte localităţi din Dobrogea care au terminaţia
gia/gii ce indică neamul geţilor, deţinător de energii: Caugagia, Hamangia, Bazargia, Doengii etc. La Agighiol, pe cupa
de argint-aurit, este înfăţişată căprioara fantastică cu 8 picioare şi coarnele pe un unic trunchi ce susţine un brâu de valuri
aeriene în formă de păsări. Pe potir se află un înscris cu numele străvechi al unei Mari preotese: Kottya. Interesant este
faptul că pe un singur potir de la Agighiol se află căprioara cu 8 picioare, dovadă că acest vas era utilizat numai de Saraba,
Mare preoteasă a centrului cultic. Cupele decorate cu căprioare cu 4 picioare sunt mai numeroase şi se regăsesc în toată
Dacia străveche, chiar şi pe teritoriul Bulgariei de astăzi,
la Rogozen, unde a existat un alt centru cultic antic. Astfel
de vetre de cult sunt amintite la nord şi la sud de Istru de
Iordanes, citându-l pe Casiodorus.
Unicul loc de pe Terra unde există BASARABA,
cea mai mare zână a soarelui, este în ţinutul hiperboreilor,
sub Polul Getic, la gurile Istrului, unde trăiesc sabeenii,
menţionaţi şi în Biblie ca oameni sacri şi unde se află
şi în zilele noastre Basarabia. Antichitatea informează
că la geţi exista un Rege al lumii, un Suveran Suprem,
deci o Basarabă. Ţinutul sarabilor era guvernat de către
Basaraba asistată de sarabe. Sărmaşele erau şi ele zâne
gete. Sărmanii erau oameni sacri şi lor li se împărţeau
întâi ofrandele purtătoare de energii. N Densuşianu,
referindu-se la dinastia voievodală a Basarabilor, scria
că este cel mai puternic şi mai nobil de la Dunărea de Jos.
Din strămoşii acestui neam se alegeau Sarabii Terrei, un
corp sacerdotal din care se numeau marii pontifi şi regi ai
Antichităţii, dovadă a continuităţii înţelepciunii Marilor
Preotese (vezi şi regele Decebal cu trimitere directă la
Deea Cybella, cea mai vestită Mare Preoteasă a cultului
străvechi devenit Saraba). În Pravila de la Govora,
Udrişte Năsturel numeşte dinastia Basarabilor Casa prea
luminată şi preantică. Nu voievodul dă numele unei ţări,
ci regele, domnul, voievodul, cneazul ori herţegul preia
numele sacru al ţinutului respectiv, cum bine remarcă Gh.
Şeitan, cercetătorul care a ridicat vălul de pe multe laturi
ale cultului Saraba, ba, mai mult, a precizat că nu în India
trebuie să căutăm adevărul despre Saraba, ci la hiperborei,