Etapa 2

25
20
15
10
5
0
0
REPARTITIA CAZURILOR IN FUNCTIE
DE GRADAREA GLEASON
8
23
10
G1 G2 G3 G4 G5
9
NUMAR PACIENTI
(N=50)
S-au organizat mai multe trialuri care sa fundamenteze aplicabilitatea unui vaccin in cancerul de prostata deja
aparut si confirmat. In mai 2007, la Anaheim simpozionul initiat de FDA (Food and Drug Administration/ Ministerul
alimentatiei si medicamentelor din USA) a cerut mai multe dovezi privind eficienta acestui vaccin, Provenge /
sipuleucel-T, la pacientii cu cancer de prostata avansat si androgen-independent. Datele furnizate au indicat ca
timpul pentru progresia bolii (time to disease progression/ TTP) nu a fost cu nimic imbunatatit, iar supravietuirea a
fost furnizata mai mult de sansa, decat de medicament. Acest vaccin care s-a presupus ca va creste raspunsul la
chimioterapie prin stimularea raspunsului celulelor T la fosfataza acida a prostatei, a dovedit ca ca nu poate oferi
nici un efect antitumoral, masurat prin diversi parametri ca PSA, regresia/stabilizarea metastazelor osoase sau in
tesuturi moi, calitatea vietii sau durerea (www.medscape.com/viewarticle).
Sunt multi markeri serici care au incercat sa depaseasca limitele PSA, insa niciunul nu ofera date certe privind
prognosticul acestei boli. TGF beta care e un factor de crestere reglator si pleiotrop, cu efect pe proliferarea si
diferentierea celulara, chemotactism, imunitate umorala si cea mediata celular, precum si angiogeneza, s-a
identificat la pacientii cu CaP, ca avand valori foaret mari. Dar rezultatele studiilor au fost disonante; in timp ce
unele au dovedit ca acest factor nu face diferenta intre benign si malign, altele au demonstrat ca are valori
crescute in boala metastatica. Chiar ca valoarea sa creste simultan cu extinderea bolii sau recurentele.
Asocierea cu scorul Gleason este numai in situatia valorilor mari, cand agresivitatea, extensia la organele vecine
sunt extreme.
Interleukina6 in CaP se pare ca e produsa de celulele neoplazice independente androgenic, stimuland cresterea
acestora in timp ce o suprima pe a celor dependente androgenic. Se pare insa ca acest factor da mai multe
relatii privind prognosticul si supravietuirea, dar fara incorporare clinica solida.
Alfa metil acil-CoA racemaza (AMACR) este o enzima implicata in metabolismul grasimilor, si s-a raportat ca
functioneaza independent de androgeni, ca un promor al cresterii in caP. Gena AMACR e supraexprimata in CaP
la nivel de ARNm dar si proteicsi este considerata ca un biomarker tisular utilizat in diagnosticul CaP. Numai ca
expresia sa a fost inregistrata si in tesuturi normale (adenom) cat si in cancer, sau in alte patologii urologice. Unele
studii au sugerat ca acest marker in combinatie cu screening PSA ar fi extrem de util in depistarea bolii . la
pacientii cu niveluri intermediare ale PSA (4-10 ng/ml) s-a constatat o mare sensibilitate si specificitate daca s-au
analizat si PSA si AMACR de diferentiere a pacientilor cu CaP de ceilalti.
In 2008, Colegiul American de Medicina Preventiva a recomandat ca screening-ul cancerului de prostata sa nu
fie efectuat pentru ca beneficiile sunt minime.
Testele folosite in screening sunt: tuseul rectal, antigenul specific de prostata (PSA) care include PSA total, PSA
specific varstei, velocitatea PSA, densitatea PSA si PSA liber. Screeningul nu a dovedit beneficii in privinta
morbiditatii si mortalitatii prin CaP. Velocitatea Psa este frecventa schimbarii PSA in timp ar putea creste
sensibilitatea screening-ului si ar putea deveni o masura a agresivitatii tumorale. Ambele valori 0.75 si 0.5 ng/ml
sunt considerate valori normale privind cresterea anuala a PSA. PSA liber ar putea creste specificitatea screeningului
in CaP dar nefiind un consens al valorii limita pentru acesta, nu se pot valida rezultatele. PSA a fost initial
descris in 1971 si purificat in 1979 din lichidilul seminal. Este o glicoproteina cu un singur lant alcatuit din 240 de
24