Etapa 2

In aceasta leziune imunohistochimic, celulele bazale sunt + la CK903, p63, CD10, iar cele secretorii + la
P504S/AMACR. Diagnosticul diferential este frecvent dificil si se face cu hiperplazia cribriforma cu celule clare si cu
glandele veziculelor seminale.
Pattern-ul HGPIN poate fi: apocrin, cribriform, turtit/plat, glande spumoase, inversat (tinta de bocanc, Paneth-like,
pleomorf, celule in inel cu pecete, celule mici neuroendocrine, si in tufe.
Trasaturile histologice ce sugereaza malignitatea sunt: nucleoli proeminenti si marginali si multiplii, secretii
mucinoase bazofile, cristaloide in lumene, material amorf eosinofil intralumenal, micronoduli de colagen,
glomerulare, invazie perineurala, retractie in fante si invazia grasimii. (Archives 2002;126:554, Archives
1995;119:444, Hum Path 1998;29:543 ).
Studii recente au sustinut legaturile moleculare dintre HGPIN si cancerul de prostata (CaP). Cel mai des studiat
element al pattern-ului PIN este castigul sau pierderea de diversi cromozomi precum si legatura lor cu alterarile
genetice din cancer. Se crede ca acumularile de alterari genetice in celula reprezinta un factor declansator al
malignitatii. Regiunea care adaposteste aceste modificari se considera ca codifica gene supresoare, si in PIN. O
gena supresoare tumoral este replicarea mutatiei pozitive pentru eroare, care inactiveaza aceste locusuri in
cancerul colorectal, si poate fi activa si in cancerul de prostata. Majoritatea studiilor au evidentiat ca alterarile
numerice cromozomiale sunt frecvente si in cancer si in PIN (cresteri numerice 7q31, si 8q, pierderi de material in
8p si 10q, 16q, si 18q si multiple copii ale genei c-myc.gradul in care gena c-myce amplificata este proportional
cu gradul cancerului.
Cu cat nucleii sunt mai apropiati de locul microinvaziei, cu atat semnatura nucleara seamana foarte bine cu
aceea a malignitatii. Pe masura ce leziunea PIN progreseaza spre cancer, cromatina devine mai neuniform
distribuita.
Telomeraza este o ribonucleoproteina responsabila cu sinteza telomerilor. Ea nu se poate detecta in celulele
normale, dar se identifica in cancer si PIN, dar si in leziuni benigne insotitoare cancerului.
Celulele bazale pot fi identificate, atunci cand exista, cu markerii: 34beta E12/ citocheratina de greutate mare si
p63, markeri selectivi pentru celulele bazale, nu pentru cele secretorii. Folosirea celor 2 in coctail este
recomandata.
P 63 e o proteina nucleara codificata de o gena de pe cr 3q27-29 cu omologie cu p53 (gena supresoare
tumorala).
S-a demonstrat ca regleaza cresterea si dezvoltarea epiteliului din piele, col uterin, san si tract urogenital.
Izotipurile specifice se exprima pe: celule bazale ale epiteliilor pseudostratificate (prostata, bronhii), celule de
rezerva ale epiteliilor cilindrice simple (endocol, ducti pancreatici), in celule mioepiteliale (san, glande salivare,
glande apocrine /ecrine cutanate), uroteliu si epiteliu scuamos.
Utilizarea Ag p63 are aplicatii similare cu CK cu GM mare dar cu avantaje: coloreaza si celulele bazale pe care
34βE 12 nu le coloreaza, e mai putin susceptibil la variatii de imunocolorare ce pot apare ca artefact si e usor de
interpretat caci are colorare puternica nucleara
Markerul P504S/AMACR este sensibil pentru CaP, in special in combinatie cu 34beta E12 ( AJSP 2002;26:1169, Hum
Path 2003;34:228).
O problema in practica o ridica adenocarcinomul minim de prostate pe biopsie. Reprezinta un focar mai mic de
1 mm pe biopsie si este o mare incercare pentru patolog. Diagnosticul se pune pe prezenta nucleomegaliei,
pattern-ului de crestere infiltrativ, secretiilor intralumenale, nucleolilor proeminenti, asocierea cu HGPIN,
citoplasma amfofila, nuclei hipercromatici, cristaloide intralumenal. Histologia depinde de gradul Gleason: glande
mici sau medii, cribriforme sau infiltrare a unui sir de celule cu necroza si hipercromazie. Transformarea maligna e
insotita de pierderea stratului bazal. Glande” prea multe, prea mici, prea inghesuite”. Cel mai des intalnit aspect
este Gleason 3. daca diagnosticul de cancer este evident este usor de elaborate un buletin histopatologic; daca
nu sunt indeplinite criteriile histologice de malignitate, se concluzioneaza “focar de glande mici atipice suspect
pentru malignitate”.
Cancerul de prostata se gradeaza utilizand sistemul gleason, care se bazeaza pe modelul architectural al
glandelor neoplazice. CaP este adesea multifocal si scorul general este suma celor 2 prevalente pattern-uri. In
ciuda incercarilor de identificare a semnaturilor genetice ale leziunilor de cancer cu grad scazut sau inalt
Gleason, procesul ce duce la diferitele pattern-uri arhitecturale nu e cunoscut. Mai recent, cateva tehnici, ce
includ si analiza setului de gene, au fost dezvoltate pentru identificarea genelor nonexprimate care dovedesc
functii biologice. Studiile au confirmat rolul central al cailor de semnalizare in CaP. S-a identificat calea crescuta
de androgeni in PIN comparabil cu epiteliul benign si calea scazuta in cancer localizat comparabil cu PIN, in
cancere cu Gleason mare comparat cu Gleason mic si cancer refractar hormonal metastatic cu cel localizat.
Analizele au sugerat ca semnalizarea androgenilor este scazuta in cancerul de prostata metastatic naivhormonal
comparat cu cel localizat (asa numitele gene supraexprimate (dependente temporal). Unii autori au
propusun model in care celulele maligne de tumora localizata devin mai agresive prin selectarea genelor
sensibile androgenic subexprimate, conducand la cresterea proliferarii, dediferentierii sau reducerii apoptozei.
Intr-un studiu recent autorii au confirmat ca desi genele ce regleaza androgenii sunt subexprimate in cancerele
metastatice hormonal-refractare, sunt inca transcrpti majori in celulele maligne. Cancerele metastatice hormonorefractare
selecteaza mecanismele pentru mentinerea semnalizarii androgenilor (ex amplificarea sau mutatii ale
receptorului androgenic), consistent cu supravietuirea celulelor neoplazice ce necesita o semnalizare
androgenica minima.
6