Etapa 2

In patologia curenta a prostatei, sunt departamente de urologie in care, de la internare se recolteaza sange si se
determina valoarea unui marker deosebit de important in fiziologia prostate
Antigenul specific de prostata (PSA). Este o glicoproteina, proteaz-serina legata de kalikreina, produsa de epiteliul
secretor, cliveaza si lichefiaza coagulul seminal format dupa ejaculare.
Valori > 4 in cancer si 25-30% in hiperplazie, prostatite, infarct, masaj prostatic, cistoscopii, alergatori la maraton. Se
recomanda testare anuala la barbati 50+.
In dorinta de a creste sensibilitatea valorii si corelarea cu patologia prostatei, au fost create si alte tipuri: densitate
PSA/ raport PSA/ volumul glandei; PSA liber/ cel ne-legat de alfa-1-antichimotripsina.
Histologic, prostata este alcatuita din:
Celule secretorii: dispuse de-a lungul lumenului; sunt pozitive la fosfataza acida de prostata +, PSA +,
vimentina, keratina +, Leu7/ CD57, EMA (80%), CEA (25%). Imunocolorarea pentru CK903 (34 beta E12)
este negativa.
Celule bazale: sunt dispuse sub forma unui epiteliu cuboid turtit si celule mucosecretante, nucleoli
proeminenti, sunt celule de rezerva (cell stem), pot suferi proces de metaplazie mioepiteliala. Coloratii +:
CK903 (34 beta E12/ keratina cu GM mare), p63, receptori androgenici. Coloratii negative: PSA, PAP,
proteina S100, actina.
Celule neuroendocrine: neregulat distribuite. Coloratii pozitive: cromogranina A si B, secretogranina II,
hormoni peptidici, PSA. Coloratii negative: receptori androgenici.
Hiperplazia benigna a prostatei (HBP, hiperplazia nodulara a prostatei).
Reprezinta o crestere a numarului de noduli la nivelul prostatei ce pot comprima uretra si cauza simptome
obstructive.
Este intalnita la 20% din barbate peste 40 ani, 50% la cei peste 50 ani, 70% la cei peste 60 ani, si 90% la 90 de ani.
Cerectarile nu au pus in evidenta corelatii intre histology si simptome (50% din cei cu boala histological au clinic
cresterea volumului prostatei, si 50% din acestia au simptome).
Nu se recomanda acest diagnostic la fragmentele provenite din biopsii, datorita lipsei corelatiei cu simptomele
obstructive; totusi prezenta nodulilor stromali se coreleaza cu cresterea greutatii prostatei (Hum Path 2002;33:796).
Din punct de vedere fiziologic, activitatea normala a prostatei necesita testicolele intacte (hormonii sunt
testosteron si dihidrotestosteron/ DHT leaga receptorul nuclear al androgenilor in celule stromale si epiteliale,
conducand la activarea factorului de crestere).
Celulele stromale produc 5 alfa reductaza, enzima ce converteste testosteronul in DHT.
Estradiolul are valori crescute la barbatii in varsta si poate creste numarul de receptori androgenici.
In HBP cele mai frecvente simptome inregistrate sunt: infectia de tract urinar, obstructia, retentia acuta de urina,
hipertrofia vezicii urinare, aparitia de diverticuli.
Cercetarile au demonstrate ca HBP nu se asociaza cu carcinomul de prostate, desi acesta din urma se poate
dezvolta pe glanda reziduala dupa rezectia trans uretrala a prostatei (TURP).
A existat totusi un studiu care a demonstrat tranzitia de la HBP in adenocarcinom, in zona de tranzitie, in anumite
circumstante. (Hum Path 2003;34:228)
Histopatologic HBP se caracterizeaza, dupa cum arata si numele afectiunii, prin hiperplazia tesutului glandular si
stromal cu muguri papilari, proliferari si chiste; se poate asocial cu metaplazie scuamoasa si infarct. Leziunea
incepe in jurul uretrei in locul intrarii ductelor ejaculatorii (este zona de tranzitie sau periuretrala). Se caracterizeaza
printr-un strat de cellule bazale continuu, diminua tesutul elastic, si rare limfocite in jurul ductilor, fara sa existe
infectie.
Alte leziuni ce pot insoti HBP sunt: adenoza sclerozanta, hiperplazia asemanatoare celor din fibroadenom si
tumora filoda, nodule leiomiomatosi, nodule fibromoxoizi si infarctul. Examenul imunohistochimic este extreme de
important si se efectueaza un marker pentru a demonstra continuitatea celuleor bazale, si anume CD 10.
O alta leziune extreme de importanta, care poate mima cancerul, sau il poate insoti este neoplazia intraepiteliala
prostatica (PIN). S-a descris o varianta de grad scazut si cea de grad inalt.
PIN de grad scazut (LGPIN) apare mai ales la subiectii tineri, si se recomanda sa nu fie mentionata pe rapoartele
de histopatologie datorita gradului mare de subiectivitate si faptului ca nu se malignizeaza.
Microscopic se caracterizeaza printr-o arhitectura mai complexa decat in cazul hiperplaziei, cu celule cu nuclei
mariti, rari nucleoli vizibili si celule diploide.
PIN de grad inalt (HGPIN) a fost identificata in unele studii in 14% din caurile spitalizate.
Daca prezenta sa la prima biopsie indica un risc de cancer de 33%, PIN + la 2 biopsii subsecvente scade riscul la
13%. Studii ample au sustinut faptul ca prezenta leziunii si numarul de fragmente bioptice pot prezice riscul de
cancer subsecvent (1 fragment-30%, 3 fragmente-40%, 4+ fragmente-75%), si de asemenea si patternul leziunii, in
special cel cribriform/micropapilar. HGPIN nu determina cresterea nivelului seric al PSA (antigen specific de
prostata), si identificarea sa pe fragmentele de rezectie ar trebui sa impuna examinarea tuturor fragmentelor
pentru izolarea cancerului.
Histopatologic se identifica la nivelul ductilor aspect micropapilar/ cribriform , turtit sau in „tufe”. Citoplasma este
bazofila si nucleii mari hipercromatici; sunt situatii cand leziunea este multicentrica.
In unele cazuri celulele pot contine pigment, si mucina intralumenal.
5