Culegere de exerciţii la limba română

16. Dintre sensurile cuvintelor subliniate în versurile de mai jos, alegeţi pe cel care corespunde
contextului.
„Plouă ...
Şi-n oraşul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat ...
De trei zile şi trei nopţi neîncetat
Un tenor cu vocea falsă se frământă
Şi pe străzi... şi-n curte la palat...
Stricat – defect, corupt, alterat
Fals – mincinos, nearmonios, făţarnic
Tenor – cântăreţ, ploaie, instrument de suflat
Frământa – a preface aluatul, a se agita, a se nelinişti
Subliniaţi sensul corespunzător.
13
(Ploaie urbană, I . Minulescu)
17. Citiţi textul cu atenţie:
„Am însoţit pe Adela în câteva magazine, din care a selectat metodic tot ce însemnase
pe o listă încă de acasă. Fiecare articol cumpărat era şters din listă cu micul ei creion şi, când
programul fu epuizat, ne suirăm în trăsura noastră îngustă şi hârbuită spre a ne întoarce acasă.
După o scurtă chibzuire, am hotărât să ne urcăm la Cetatea Neamţului şi am îndreptat birjarul
într-acolo.”
(G.Ibrăileanu , Adela)
A. Notaţi personajele care apar în text:
_________________________________________________________
B. Desprindeţi din text mijlocul de transport şi caracteristicile acestuia:
_________________________________________________________
18. Citiţi cu atenţie textul şi încercuiţi litera din faţa răspunsului corect:
„– Mulţămesc, domnule ştudent, a spus solitarul deşteptat din adâncimile lui, privind
cu mirare pe tânărul cu fruntea bombată. Apoi, văzând paharul întins, s-a ridicat, l-a luat şi l-a
dus la gură, după ce a ciocnit, cum se cuvine la o aşa pofteală cinstită.
Dar înainte ca buza lui să ajungă la pahar, ochiul a întâlnit aur grav, iar nara a simţit
mirosul frunzei de nuc a unei toamne de mult scuturate. Solitarul a respirat adânc, umplânduşi
pieptul de aur, nucă şi trecut, cum face când întâlneşte mişcătoarea mărilor singurătate. Apoi,
îndepărtând paharul nebăut, a spus:
– Dragii mei băieţi, vă mulţămesc din suflet pentru cinstea pe care mi-o faceţi. Dar mă
întreb: Oi fi eu vrednic de un asemenea Cotnar?
Iar tânărul celuilalt pahar nebăut i-a răspuns, ridicându-l:
– Doi români sunt numai vrednici să bea Cotnarul. Unul e Ştefan cel Mare. Celălalt e
Mihai Eminescu. Să ne trăiască.”
(Într-o noapte de toamnă, Ionel Teodoreanu)