standardele codificării australiene icd-10-am - Cardiologie.ro

Standardizarea <strong>codificării</strong> <strong>australiene</strong>
Dacă trat<strong>am</strong>entul a fost început, iar rezultatul investigaţiilor este neconcludent, se alocă codul
pentru afecţiunea suspectată.
EXEMPLUL 2:
Diagnostic: Pacient internat cu dureri de cap. Pacientul a fost externat cu diagnosticul de ‘?meningită’.
Investigaţiile din timpul internării nu confirmă diagnosticul de meningită dar se iniţiază trat<strong>am</strong>entul.
Diagnostic principal: G03.9 Meningită, nespecificată
Dacă investigaţiile au fost efectuate şi rezultatele indică un diagnostic probabil, dar nici un
trat<strong>am</strong>ent specific nu a fost iniţiat în timpul eppisodului de îngrijiri, alocaţi un cod pentru
afecţiunea suspectată.
EXEMPLUL 3:
Diagnostic: Pacient internat cu greaţă, oboseală şi dureri de cap. Pacientul a fost externat cu un
diagnostic de ‘boală virală probabilă’. Investigaţiile au exclus alte diagnostice posibile şi nu a fost
necesar nici un trat<strong>am</strong>ent (sau posibil) pentru boală virală.
Diagnostic principal: B34.9 Infecţie virală, nespecificată
Transferul către un alt spital
Dacă un pacient este transferat pentru alte investigaţii în legătură cu o afecţiune suspectată, spitalul care
transferă ar trebui să aloce codul pentru afecţiunea suspectată (de ex. meningita) . De asemenea, se
alocă codul Z75.3 Centre medicale nedisponibile sau inaccesibile ca o ‘atenţionare’ pentru a identifica
pacienţii transferaţi din cauza unei afecţiuni suspectate (Notă: acest cod nu trebuie să fie folosit pentru
TOATE transferurile, deoarece externarea furnizează aceste informaţii). Codificatorii clinici de la
spitalul care transferă, ar trebui să folosească numai informaţiile disponibile în momentul transferului
pentru a codifica respectivul caz. Informaţiile care devin disponibile de la spitalul la care pacientul a
fost transferat, nu ar trebui să fie folosite pentru luarea deciziei privind codificarea. De exemplu, un
pacient este transferat cu ‘meningită’ şi de aceea cazul este codificat ca meningită. Dacă rezumatul
externării este primit de la spitalul care tratează, indicând că pacientul, ca urmare a investigaţiilor, nu a
avut meningită, primul spital nu ar trebui să modifice codul de meningită.
Sănătatea mentală
În sănătatea mentală poate exista un număr de internări înaintea punerii unui diagnostic definitiv. Când
există numai o singură afecţiune suspectată documentată, aceasta ar trebui să fie codificată ca
diagnostic definitiv. Când mai multe afecţiuni suspectate, sunt documentate şi nu este clar care
afecţiune suspectată este diagnosticul principal, aplicaţi ACS 0001 Diagnostic principal, vezi pag.6
(două sau mai multe diagnostice care întrunesc definiţia diagnosticului principal în mod egal).
0013 CODURI ‘NESPECIFICATE’ ŞI ‘ALTE’
Coduri ‘nespecificate’ şi ‘alte’ sau ‘coduri reziduale’ sunt folosite de regulă pentru afecţiunile special
indexate la aceste coduri
La nivelul caracterului patru, ordinea este următoarea:
0-7 Afecţiuni precizate (în Capitolul 7 este adesea folosit pentru leziuni ‘multiple’)
8 Afecţiuni precizate care nu sunt clasificate altă parte (sau ‘alte’ categorii)
9 Afecţiuni nespecificate
Standardizarea <strong>codificării</strong> <strong>australiene</strong> 2002 15