Elemente de filantropie şi asisten ă socială în ... - Revista Teologica

Elemente de filantropie şi asistenţă socială în Europa secolului al XIX-lea
copilului orfan şi abandonat. Dar populaţia românească din Transilvania a fost
defavorizată juridic şi, mai mult, s-a urmărit sistematic deznaţionalizarea copiilor
români internaţi în aziluri. În Transilvania funcţionau mai multe societăţi de
binefacere: Societatea femeilor israelite (1830), Societatea Crucea Albă (1885) în
Arad, aceasta din urmă a devenit prin reorganizare Liga pentru apărarea copilului
(1906) şi se va transforma în Federaţia reuniunilor de patronaj pentru prevenirea
decăderii morale a tineretului şi pentru salvarea copilului abandonat 36 . Sub
patronajul Astrei, înfiinţată în anul 1861 la Sibiu, vor desfăşura acţiuni filantropice
reuniunile femeilor române: din Braşov, Sibiu, Lugoj, Blaj, Cluj, Beiuş. Acestea vor
forma în anul 1913 Reuniunea femeilor române din Ardeal ce va deveni, după 1918,
Reuniunea femeilor din România. Din iniţiativa reuniunilor de femei şi a secţiei
feminine a Astrei, s-au strâns fonduri pentru înfiinţarea şcolilor de fete cu scopul
pregătirii lor pentru viaţa de familie, pentru naşterea, creşterea şi educaţia copiilor.
Unele şcoli, ca cele din Braşov, Sibiu, aveau internat cu locuri rezervate pentru
orfane. Periodic, în cadrul secţiei medicale şi a serbărilor Astrei, cu sprijinul
reuniunilor de femei, se organizau „expoziţii de copii”, stimulându-se preocuparea şi
dăruirea pentru buna creştere a copiilor în familie, se organizau conferinţe pe teme
de îngrijire şi educare a copiilor. Reuniunile de femei iniţiau acţiuni de sensibilizare
a opiniei publice pentru a contribui, prin donaţii, la întemeierea azilurilor şi
orfelinatelor 37 . Prin publicaţiile Astrei, se făceau apeluri pentru donaţii, se publicau
confirmările donaţiilor, se publicau constant articole instructive cu privire la
creşterea şi educarea copiilor.
Funcţionau numeroase orfelinate şi aziluri în Sibiu (1876), Cluj (1872), Arad
(1873), Oradea (1887), Braşov (1877), Alba Iulia, Dej, Târgu-Mureş, Gherla, Lugoj,
Beiuş. La Sibiu funcţiona încă din 1761 un azil numit Theresianum.
În Transilvania aflată sub dominaţia austro-ungară, cele mai multe aziluri erau
plasate la confluenţa zonelor etnografice româneşti şi maghiare, urmărindu-se de
fapt deznaţionalizarea copiilor. În primii ani după realizarea statului naţional unitar
român, din cele 17 aziluri maghiare statul român le-a preluat pe cele din Arad, Cluj,
Oradea, Târgu-Mureş, Timişoara. O problemă stringentă a fost recâştigarea copiilor
înstrăinaţi prin maghiarizare.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, s-a realizat unificarea legislativă a
României reîntregite. Ca urmare a măsurilor de organizare administrativă centrală, sa
înfiinţat, în anul 1920, Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Prevederilor Sociale.
Direcţia de prevederi şi ocrotiri sociale din cadrul ministerului coordona activitatea
de asistenţă şi ocrotire socială. Prin Legea Oficiului naţional al invalizilor, orfanilor
şi văduvelor de război din 1920 a luat fiinţă, la Iaşi, Societatea pentru ocrotirea
orfanilor de război cu filiale în toate judeţele 38 . Legea Oficiului naţional din 1920
36 Ibidem, p. 40.
37 Ibidem.
38 Ibidem, p. 41.
523