[+] descarca in format .PDF - Timpul

24 pagini,
1 leu
an VI, nr. 81
TIMPUL
REVIST| DE CULTUR|
Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I
Cele optsprezece zile
care au schimbat lumea
Experien]a Solidarit\]ii
[i gîndirea cre[tin\
Cardinal JEAN-MARIE LUSTIGER
Zonele obscure
ale psihologiei
SERGIU SIMION
Nelini[ti atlantice,
ecouri d`mbovi]ene
RADU ANDRIESCU
9
septembrie
2005
Cuvinte la desp\r]irea
de Alexandru Paleologu
LIVIU ANTONESEI
„Domnul Alexandru Paleologu“, „Excelen]\“,
„Boierul“, „Alecule“, „Cona[ule“ [.a.m.d., `n multe feluri
i se spunea marelui disp\rut, dar cred c\ formula cea
mai potrivit\ era „Conu’ Alecu“ care, pe de o parte, le
cam cuprindea pe toate celelalte, pe de alta, sublinia nota
de boierie autentic\, natural\ [i binevoitoare a apelatului.
C\ `mparte cu filosoful Mihai {ora titlul de cel mai
str\lucit eseist român al ultimei jum\t\]i de secol, e o
constatare ce nu poate fi contestat\. Dar mai `mparte cu
acesta [i extraordinarul dar al vorbitului, al conferin]ei [i,
mai ales, al dialogului. ~n sini[trii ani optzeci, accept`nd-o
la dialog, ace[ti fermec\tori .
causeuri au salvat probabil
`ntreaga mea genera]ie, mult mai pu]in preg\tit\ s\ fac\
fa]\ presiunilor nebuniei lumii române[ti dec`t erau ei.
Dac\ a[ spune c\, m\car de vreo zece ori, Conu’ Alecu
mi-a salvat via]a, cred c\ nu a[ exagera deloc. Dup\
discu]iile cu el, plecam `ntotdeauna `mb\rb\tat, cu bateriile
re`nc\rcate, revigorat. {i, cum spuneam, o `ntreag\
genera]ie de scriitori, arti[ti [i intelectuali `i datoreaz\
asta [i, din p\cate, nu cred c\ ne vom putea pl\ti vreodat\
aceast\ datorie de onoare. M\car de vom fi `n stare s\ nu
uit\m ce-i dator\m, dincolo de str\lucirea paginilor scrise
pe care ni le las\ tuturor mo[tenire.
Sigur, la un moment dat, din pricina fricii, dup\ cum
avea s\ m\rturiseasc\ `n cartea de convorbiri cu Stelian
T\nase, a cedat presiunilor Securit\]ii dar, dup\ cum se
pare din ce-a ie[it p`n\ acum la lumin\, n-a colaborat cu
prea mult\ convingere. {i, spre deosebire de al]ii, care au
continuat vinovata colaborare chiar [i dup\ 1989, a
m\rturisit-o de bun\voie, c`nd nu exista nici CNSAS [i
nici m\car nu se [tia c\ regimul comunist se va sf`r[i. E,
poate, singurul s\u p\cat cu posibile efecte asupra altora.
Poate din acest motiv a sim]it nevoia s\ se declare solidar
cu Dinescu, c`nd era persecutat [i arestat la domiciliu.
Poate din aceast\ pricin\ sim]ea nevoia s\ fie at`t de binevoitor,
energizant, tonic cu cei din genera]ia mea, ca [i
cum ar fi vrut s-o protejeze de vicisitudinile vie]ii sale –
fugar, de]inut politic, om cu domiciliu for]at. Oricum, nu
l-am judecat niciodat\ pentru acea cedare din `nchisoare,
nici n-am vrut s\ discut despre asta c`nd a abordat subiectul,
`mi erau destule cele spuse `n cartea amintit\. De ce?
Pentru c\, netrec`nd prin `nchisorile anilor cincizeci-
[aizeci, mi s-a p\rut moral s\ nu-i judec pe cei care au trecut
pe acolo. Habar n-am dac\ nu a[ fi cedat! ~n schimb,
pe uricari, pe cei care au cedat `n libertate [i pentru avantaje,
da, pe ei `i judec.
(continuare `n pagina 3)
www.timpul.ro
EDITORIAL

2
NICOLAE COANDE
De[i a fost invitat\ s\ participe la festivit\]ile
de la Gdansk prilejuite de celebrarea
a 25 de ani de la grevele muncitorilor
polonezi afilia]i la sindicatul Solidaritatea,
Marea Neagr\ nu s-a prezentat la interval.
Evident, nici comandantul ei, Traian
B\sescu. Ini]ial nu am fost sigur dac\
vreun om politic rom=n a primit invita]ie
acolo: mi se p\rea ciudat ca Bucure[tiul s\
nu fie prezent, mai ales c\ ani de zile
]ipase isteric c\ nu fusese b\gat `n seam\
de ini]iatorii Trilateralei de la Visegrad.
Acum am certitudini: Marko Bela, vicepremierul
nostru de serviciu, a fost z\rit
acolo de Liviu Antonesei, undeva pe l`ng\
vicepremierul maltez. ~n acest fel, am
putut constata c\ am avut la Gdansk [i
Var[ovia doi reprezentan]i ai scriitorilor,
ceea ce-i poate face pe bresla[ii rom=ni,
preocupa]i zilele acestea s\-l pedepseasc\
pe Liviu Ioan Stoiciu, s\ exclame ferici]i:
am fost [i noi solidari cu Conceptul!
Faptul c\ la o asemenea manifestare nu
a participat nici m\car ministrul nostru de
externe, Mihai R\zvan Ungureanu, un
t`n\r diplomat care se str\duie[te s\ primeneasc\
aerul de la Externe, dominat de
„[oimi“ cu ]este ple[uve [i de activi[ti ai
PCR sau chiar securi[ti dovedi]i, este c`t
se poate de simptomatic. M\ `ntreb cu
septembrie 2005
melancolie oare ce o fi discutat [eful
Externelor cu ambasadorul nostru `n
Polonia la `nt`lnirea din august cu membrii
corpului diplomatic? L-o fi `ntrebat,
a[a `n treac\t, cum mai e vremea pe la
Var[ovia sau ce somit\]i urmau s\ vin\ la
Gdansk pentru a s\rb\tori ceva ce „a
schimbat Europa“, a[a cum se adresa
`ntr-o scrisoare Jacques Chirac lui Lech
Walesa? Pentru c\ mi se pare extrem de
instructiv s\ constat\m c\ autorit\]ile
rom=ne nici m\car o scrisoare n-au adresat
eroilor de la Gdansk – sau cel pu]in n-au
f\cut-o public\, a[a ca s\ [tim [i noi. Nu
st\m bine nici m\car cu scrisul, de[i
ministrul nostru de externe este un reputat
t`n\r istoric [i scrie destul de bine, a[a cum
mi-l amintesc din articolele publicate
c`ndva `n „Timpul“ sau `n „Dilema“. ~n
condi]iile `n care Rom=nia a fost prezent\
la manifesta]iile de la Var[ovia [i
Gdansk prin liderul UDMR (simptomatic,
cumva!) apare ca o ironie tema anual\
a Reuniunii Diploma]iei Rom=ne de la
Bucure[ti: „Diploma]ie rom=n\: voca]ie
european\ [i oportunit\]i globale“. Halal
oportunit\]i, m\rea]\ voca]ie!
~n vreme ce Traian B\sescu `i tr\gea de
urechi pe ambasadorii rom=ni din toat\
lumea convoca]i la Bucure[ti, iar doamnele
ambasador erau instruite cum s\ se
`mbrace dup\ ultimul r\cnet, somit\]i ale
lumii politice [i intelectuale, vreo 800, se
`nt`lneau la Var[ovia [i la Gdansk: a[a se
TIMPUL
face istoria [i tot a[a se str`ng rela]iile `ntre
cei care se recunosc oameni liberi, cu o
viziune care las\ `n urm\ mult Pia]a
Universit\]ii unde B\sescu a b\ut [ampania
adus\ de „golanii“ care l-au votat.
{ampania pare s\ se fi terminat, golanii
s-au retras la casele lor, iar B\sescu nu mai
convorbe[te cu natul dec`t pe la Golden
Blitz ori pe podul de la M\r\cineni, acolo
unde are chef s\ se auto-s\rb\toreasc\ pe 1
octombrie, `n manier\ cezarist\, sub ochii
televiziunilor ahtiate de „evenimente“
majore. Iner]ia regimului Ceau[escu se
prelunge[te `ntr-un mod curios la urma[i,
mai sup\r\tor [i mai `ngrijor\tor dec`t crezusem
c\ ar fi posibil. Facem politic\ micu]\
fiindc\ nu suntem acolo unde se face
cu adev\rat politica. Ne ]inem de bulgari,
cu nimic mai breji dec`t noi (nici ei nu au
trimis un lider major la Gdansk) [i sper\m
s\ ne reg\sim `n familia european\ `n
2007. ~ns\ rat\m cu senin\tate sinuciga[\
Gdanskul, acolo unde sunt prezen]i Vaclav
Havel (nu [i Emil Constantinescu, cel care-i
spunea pre[edintelui ceh „Vaclav“, ca
[i c`nd ar fi participat `mpreun\ la semnarea
Chartei ’77), Joschka Fischer, ministrul
de externe german, Zbigniew Brzezinski
(polonez de origine), fost consilier pe probleme
de securitate al pre[edintelui Jimmy
Carter, Madeleine Albright (cehoaic\),
fost secretar de stat al SUA, Viktor
Iu[cenko, Mihail Saakasvili, ambii considera]i
prieteni ai pre[edintelui B\sescu,
Agora
Vedere de pe pod. La M\r\cineni
LA: V\ v\d mereu `n mi[care, f\c`nd
mereu ceva, mereu vorbind cu unul sau
altul dintre participan]i sau organizatori.
De c`t\ vreme? ~n acela[i ritm? Nu e foarte
obositor?
AW: E adev\rat, de c`teva zile nu m\
mai opresc din alerg\tur\. S`nt o mul]ime
de lucruri de verificat, de aranjat, pentru
ca totul s\ mearg\ bine, pentru ca totul s\
fie `n ordine. Noi am `nceput organizarea
conferin]ei `n prim\var\, dar totul s-a
accelerat `n ultimele zile, cu preg\tirile
pentru `nt`mpinarea participan]ilor. Sigur
c\ s`nt obosit\, dar n-am vreme s\ m\
g`ndesc la asta. Pe de alt\ parte, e un gen
de oboseal\ foarte stimulativ pentru mine.
LA: Este foarte mult\ lume aici. S\ fim
mai preci[i: c`]i invita]i, c`]i polonezi [i
c`]i str\ini, c`]i jurnali[ti?
AW: Pentru acest proiect, noi am avut
inten]ia s\-i adun\m `mpreun\ pe to]i prietenii,
din ace[ti 25 de ani, ai Solidarit\]ii,
sau m\car o bun\ parte a lor. Astfel c\
avem `mpreun\ peste mai mult de 700 de
persoane, din care aproape 400 polonezi.
Iar jurnali[tii prezen]i num\r\ [i ei circa
250 de persone.
LA: {i echipa D-voastr\, e alc\tuit\
din c`te persoane? ~n afara d-lor
Eugeniusz Smolar, directorul proiectului,
[i Henryk Sikora, directorul executiv al
Conferin]ei?
AW: P`n\ la sf`r[itul lui iunie, am lucrat
un grup de patru persoane, `n august ni s-a
mai ad\ugat o t`n\r\, iar pentru Conferin]a
propriu-zis\, am mai angajat 15 persoane.
Acum s`ntem 20 de persoane care ne ocup\m
de bunul mers al evenimentului.
LA: Ce `nseamn\ pentru dumneavoastr\,
personal, faptul de a participa la un
asemenea eveniment?
AW: ~n primul r`nd, m\ simt onorat\,
privilegiat\, chiar aleas\!, c\ci nu s\rb\torim
25 de ani de la crearea Solidarit\]ii
dec`t o dat\ `n via]\. ~n al doilea r`nd, s`nt
fericit\ c\ particip la un eveniment despre
care se va vorbi, sper, mul]i ani de acum
`ncolo. ~n sf`r[it, este o ocazie unic\
de a cunoa[te un num\r impresionant de
persoane extraordinare din aceast\ frumoas\
lume `n care tr\im! De asemenea,
a[ min]i dac\ a[ spune c\ Solidarnosc nu
`nseamn\ nimic pentru mine. Desigur,
s`nt prea t`n\r\ pentru a-mi aminti vremurile
negre ale comunismului, dar s`nt
con[tient\ c\ f\r\ evenimentele de la
sf`r[itul lui august 1980, eu a[ fi o alt\
persoan\ acum – via]a mea n-ar fi la fel
de vesel\ [i, de pild\, n-a[ vorbi franceza,
ci doar, obligatoriu, rusa…
LA: Fac o indiscre]ie. Avea]i un an la
na[terea Solidarit\]ii, doi la introducerea
Lazlo Solyom, pre[edintele Ungariei,
Horst Koehler, pre[edintele Germaniei,
Guy Verhofstadt, premierul Belgiei, Matti
Vanhanen, premierul Finlandei, Jan Peter
Balkenende, premierul Olandei, John
Prescott, vice-premierul Marii Britanii,
Manuel Durao Barroso, pre[edintele
Comisiei Europene, cardinalul Jean Marie
Lustiger, Serghei Kovaliov, faimosul
ap\r\tor al drepturilor omului [i lista ar
putea continua.
Absen]a unui lider politic rom=n din
aceast\ list\ spune ceva despre „ni[a“ rezervat\
Rom=niei `n Casa European\, undeva
`ntr-o anex\ a acesteia, `n indiscernabila
lips\ de memorie care caracterizeaz\
faptele [i ac]iunile noastre. Altminteri ce
ar fi putut `n]elege un politician rom=n ca
Traian B\sescu sau precum Ion Iliescu
(acesta debord`nd de energie la Bucure[ti,
unde a lansat o carte nou\/veche care nu
intereseaz\ pe nimeni), dac\ printr-un
efect pervers al istoriei ar fi reu[it totu[i s\
fie prezen]i acolo, la auzul cuvintelor
exprimate de Bronislav Geremek: „Elanul
polonez spre libertate, curajul [i determinarea
popoarelor din Europa Central\ [i
Oriental\ au f\cut ca `n 1989 sistemul comunist
s\ se pr\bu[easc\, Zidul Berlinului
s\ cad\ [i gra]ie acestor evenimente
Europa s-a putut unifica `n 2004“?
M\ tem c\ ar fi r`s inoportun: unul ca
pe podul s\u personal, cel\lat ca-n discu]iile
private cu Dan Iosif...
„F\r\ evenimentele din august 1980,
a[ fi alt\ persoan\ acum“
Discu]ie cu Anna Wrzesien, membr\ a Comitetului de organizare
„legii martiale“ [i cam zece, `n 1989, momentul
„mesei rotunde“. C`nd [i `n ce
`mprejur\ri a]i auzit de existen]a
Solidarit\]ii? ~n cas\ se vorbea despre
asta? Iar acum, ce `nseamn\ Solidaritatea
pentru dumneavoastr\, poate [i pentru
ceilal]i tineri?
AW: Am crescut `ntr-o familie catolic\,
foarte orientat\ spre politic\, foarte orientat\
spre dreapta. Cuv`ntul Solidarnosc `l
cunosc dintotdeauna, se vorbea foarte
mult despre asta. Dar adev\rata semnifica]ie
a acestui cuv`nt, ast\zi magic, am
cunoscut-o doar `n ultimii ani, mai mult
`nc\ `n aceste [ase luni, `n timpul organiz\rii
Conferin]ei. Acum, pentru mine,
Solidarnosc `nseamn\ libertate, s`nt convins\
c\, f\r\ aceast\ mi[care, n-am vorbi
ast\zi de Europa Unit\, iar via]a `n Polonia
ar fi la fel de cenu[ie ca `n anii [aptezeci.
Ceea ce `nseamn\ „Solidarnosc“ pentru
mine [i pentru al]ii, asta depinde… Prietenii
mei, amicii din anturajul meu `mi `mp\rt\[esc
opinia. C`t `i prive[te pe al]ii, m\
g`ndesc c\ mul]i nu-[i dau seama de
adev\rata semnifica]ie a „Solidarit\]ii“.
Dar acest gen de ignoran]\ exist\ peste tot
[i nu decurge neap\rat din stupiditate, ci
din faptul c\ ne-am obi[nuit cu ceea ce
exist\ ast\zi [i e dificil, uneori chiar
jenant, s\ te `ntorci `n timp [i s\ contempli
trecutul. Pentru t`n\ra genera]ie, nu e
nimic de contemplat, pentru c\ `nainte nu
exista nimic pentru ei, pentru noi. Trebuie,
a[adar, s\ mergem `nainte, cu optimism.
Doar c\ acest optimism trebuie s\ aib\
r\d\cini `n for]a p\rin]ilor no[tri, `n exemplul
determin\rii lor `n a-[i urma idealurile.
De asta trebuie s\ organiz\m asemenea
s\rb\tori. Pentru a aminti, a aniversa, a
comemora, pentru a le ar\ta celor ce nu au
v\zut, pentru a le deschide ochii [i spiritul
celor care n-au dorit s\ vad\.

Agora
EDITORIAL
Cuvinte la desp\r]irea
de Alexandru Paleologu
LIVIU ANTONESEI
(continuare din pagina 1)
~n 1990, pe c`nd era ambasador la
Paris, am avut `mpreun\ o lung\ discu]ie
`nregistrat\, pe care apoi am [i publicat-o,
despre revolu]ie [i consecin]ele sale imediate.
Ne preocupa pe to]i definirea a ceea
ce se petrecuse `n România. Mi-a dat,
probabil, cea mai exact\ caracterizare: „A
fost o revolt\ spontan\, dar spontaneitatea
a fost puternic stimulat\“! M-am bucurat
s\ reg\sesc acela[i interlocutor deschis,
amical, plin de umor. La fel, l-am reg\sit
`n PAC, la Senatul României, oriunde
l-am re`nt`lnit `n ace[ti cincisprezece ani
de libertate. Neschimbat, neafectat de pozi]ii
[i demnit\]i, `nfiorat de acela[i neast`mp\r
al min]ii. {i de ce ar fi fost altfel?
Ce i-ar fi putut aduce toate acestea `n plus
fa]\ de ceea ce deja era? A[a cum „lordul
r\m`ne lord [i `n [an]“, un boier adev\rat
r\m`ne ceea ce este `n esen]a sa, indife-
rent c\ este ambasadorul României sau
„ambasadorul golanilor“. M\ tem chiar c\
era mai fericit [i mai m`ndru de asumarea
ultimei demnit\]i dec`t de numirea `n cea
dint`i! De[i, la `nceputul vie]ii active, tot
`nspre diploma]ie se `ndreptase.
Acum, Conu’ Alecu ne-a l\sat singuri.
Parc\ s-a mic[orat lumea. {i s-a mic[orat!
Ce putem s\ facem? S\-l jelim? De bun\
seam\, `l vom jeli, c\ nu se poate altcum,
nu ne las\ inimile, dar cred c\ dumisale
mai mult i-ar fi pe plac c\ ne ducem pu]in
spre paginile sale, spre frazele sale at`t de
inteligente, de ingenioase, de expresive,
de calde – s\ r\sfoim cartea despre
Sadoveanu, s\ arunc\m un ochi peste
„Desp\r]irea de Noica“, s\ revedem ceea
ce ne scria despre „lucrurile cu adev\rat
importante“, adic\ despre dragoste, prietenie,
libertate, arte, via]\ [i moarte. Din
fericire, chiar dac\ autorul lor a plecat la
Domnul, a avut bun\voin]a s\ ne lase
toate aceste daruri imposibil de estimat `n
toat\ greutatea lor. Dumnezeu s\-l primeasc\
`n pace. {i s\-i `ng\duie `n ceruri
acela[i spectacol liber al min]ii.
TIMPUL
ERESURI
Bucure[ti: destinul din oglind\
(cu o introducere din vremurile nobile)
FOTO: DINU LAZ|R
BOGDAN SUCEAV|
~n toamna lui 1896, c`nd Gheorghe
}i]eica avea doar 23 de ani, a ajuns la
Paris cu o burs\ rom=neasc\ de merit, iar
`nt`lnirea lui cu Gaston Darboux trebuie s\
fi fost acel eveniment unic care poate
schimba o via]\. Programul de doctorat al
lui }i]eica a durat trei ani [i s-a desf\[urat
sub `ndrumarea lui Darboux. Ceea ce
ast\zi se aminte[te din ce `n ce mai pu]in e
faptul c\ Gaston Darboux a fost geometru
[i c\ a scris o lucrare `n patru volume intitulat\
Théorie générale des surfaces, al
c\rei ultim volum abia venise de la tipar
atunci c`nd }i]eica a ajuns la Paris. Pentru
t`n\rul student rom=n trebuie c\ a fost o
descoperire de gra]ie. ~i era foarte clar c\
se afl\ `n centrul universitar al lumii, `n
laboratorul `n care se nasc ideile. Pentru
mult\ vreme, tratatul `n patru volume al
lui Darboux a fost referin]a dominant\ a
specialit\]ii, cu o autoritate at`t de definitiv\
`nc`t atunci c`nd era citat `n Comptes
rendus nu mai era nevoie s\ se spun\ dec`t
Darboux III, asta `nsemn`nd `n mod evident
c\ era vorba despre volumul al treilea
al lucr\rii mai sus amintite... ~n anul c`nd
}i]eica [i-a `ncheiat doctoratul, Gaston
Darboux a devenit decan al Facult\]ii de
{tiin]e, func]ie pe care a `ndeplinit-o vreme
de patru ani, p`n\ `n 1903. Gheorghe
}i]eica avea s\ se `ntoarc\ la Bucure[ti,
pentru a pune bazele unei [coli de geometrie
a c\rei temeinicie a durat cel pu]in un
secol (de[i `ntre timp calitatea manierelor
geometrilor bucure[teni s-a deteriorat
considerabil, spre deosebire de lungimea
diagonalei vanit\]ii lor p\tr\]oase). {i
Gheorghe }i]eica, precum coordonatorul
s\u, a `ndeplinit func]ia de [ef de catedr\,
p`n\ la finele anilor treizeci, `ntr-o Rom=nie
care o luase razna [i c\reia geometrii nu
mai aveau ce-i face spre a-i recondi]iona
func]iunile logice... Catedra de Geometrie,
ale c\rei origini institu]ionale pot fi
trasate `napoi `n timp p`n\ la finele veacului
XIX, a trecut `n anul 2000 printr-o
transformare institu]ional\ echivalent\ `n
sens metafizic cu un divor] pentru nepotrivire
de caracter, a[a `nc`t azi la Universitatea
Bucure[ti exist\ dou\ Catedre de
Geometrie (una mai palpitant\ dec`t cealalt\),
ceea ce nu-i a[a c\ e paradoxal pentru
un ora[ cu ni[te str\zi at`t de str`mbe?
Dar, dac\ tot ne dorim s\ povestim
despre parfumul inconfundabil al
Bucure[tilor, m\car s\ o facem amintind
ceva nou [i de calitate. Pentru c\, p`n\ la
urm\, totul e literatur\... ~n recenta lui
carte de la Editura Paralela 45, intitulat\
Destinul din oglind\, ap\rut\ `n vara lui
2005, Adrian Majuru recurge la o solu]ie
literar\ similar\ celei adoptate de Eduardo
Galeano, dar pe care nu cred c\ am mai
avut ocazia de a o vedea vreodat\ `ncercat\
`n literatura rom`n\, [i `n nici un caz
cu un mixaj at`t de veridic de fic]iune [i
realitate, de iluzie [i recurs la acurate]ea
documentului istoric. Romanul lui A.
Majuru recompune istoria Bucure[tiului
din ultimii 200 de ani, adic\ era (acum
apus\) a unei capitale europene decente,
c`nd noble]ea nu era o iluzie [i gra]ia nu
era o raritate. Naratorul din romanul lui
Adrian Majuru se disimuleaz\ `n umbra
fiec\rei scene cu o discre]ie pe care i-o b\nuim
[i autorului, ca [i cum [i-ar dori s\ nu
`l sim]im [i s\ nu ne ating\, cu excep]ia acelor
momente c`nd `[i propune s\ puncteze
ceva ce nu putea fi trecut cu vederea...
„Privind fotografia, pute]i crede c\ ace[ti
tineri locuiau la marginea Bucure[tilor,
`ntr-o mahala anonim\ [i s\rac\? Judec\m
a[a prin compara]ie cu tipurile umane care
locuiesc acum Bucure[tiul (p. 73)“.
Efectul suprapunerii tuturor acestor
tablouri `ntr-o singur\ [edin]\ de lectur\ e
halucinant: cu toate momentele reamintite
aproape simultan, Bucure[tiul devine personaj,
geografia ajunge s\ domine destinele.
{i e un ora[ al dezam\girilor [i trage-
3
diilor... Lumea lui Adrian Majuru e profund
`ndatorat\ nu doar minu]ioasei document\ri
istorice (cu referin]e la Ionescu-
Gion [i al]i iconografi ai lumii bucure[tene),
ci [i artei de a reciti `n spirit [i fapt\
pe Mateiu Caragiale. Adrian Majuru selecteaz\
tablourile cu o privire nu diferit\
de cea a lui Milorad Pavic, cel din Dic-
]ionarul khazar, cu efectul precis al
recompunerii `ntregului din reflectarea
fiec\reia dintre piesele componente. Epocile
se reflect\ unele pe celelalte, p\str`nd
invariant contrastul abrupt dintre rafinamentul
unei minorit\]i `nnobilate (mai
mult nenorocit\ dec`t ocrotit\ de destin) [i
trivialitatea marelui ambient (nu diferit de
cel de azi). Astfel, despre domni[oarele
educate `n pension, citim: „Oare de ce mai
`nv\]aser\ fran]uze[te [i italiene[te, latina
sau greaca, literatura sau pianul, c\ci totul
se risipea cu rapiditate dincolo de gardul
pensionului, `n praful uli]elor, `n ]ipetele
precupe]elor de mahala, `n l\l\iturile
l\utarilor sau `n moroc\neala pretenden-
]ilor deveni]i peste noapte so]i mofluzi.
Totul era o spoial\ de civiliza]ie (p. 63)“.
Pretextul literar ce une[te toate aceste
tablouri e clasicul motiv (borgesian) al
oglinzii: chipurile se reflect\ dintr-o epoc\
`ntr-alta, peste timp, dincolo de momentele-limit\
ale istoriei pe care o tr\iesc. {i
Adrian Majuru nu ezit\ s\ aleag\ tot ce a
avut mai rafinat Bucure[tiul (amestec`nd
acolo [i personaje controversate) pentru
a-l face s\ contrasteze plebei (aceea[i polarizare
care ne fascineaz\ [i `n Craii de
Curte-Veche). Dac\ romanul acesta ar fi
fost cl\dit pe un motiv literar mai pu]in
explorat dec`t cel al oglinzii, acest context
literar [i viziunea autorului ar fi produs o
carte f\r\ termen de compara]ie, `n cel mai
bun sens al expresiei. Oricum, nu a[ fi
deloc surprins dac\ evolu]ia viitoare a
prozei lui Adrian Majuru ne va aduce, f\r\
mare `nt`rziere, un roman istoric plin de
for]\ [i de semnificativ\ originalitate, care
s\ fi fost anticipat `n mod remarcabil de
lucrarea amintit\ aici.
septembrie 2005

4
SERGIU SIMION
O istorie conspirativ\.
Psihologie [i politic\.
Medita]ia Transcendental\.
De la certificatul de
incapacitate politic\ [i
profesional\ la radierea
profesiunii de psiholog `n
Romania. Un statut social
incert. Ie[irea din labirint
Un post de televiziune a difuzat `n urm\
cu c`]iva ani un interviu cu Gregorian
Bivolaru [eful grup\rii autointitulate MISA
sau, altfel spus, Mi[carea de Integrare
Spiritual\ `n Absolut. Acest „instructor de
yoga“ afirma c\ discipolii lui se roag\ p`n\
la 24 de ore f\r\ `ntrerupere, el `nsu[i fiind
numai un intermediar `ntre ace[tia [i
Dumnezeu. Bivolaru considera c\ are sarcina
de a-i convinge pe discipoli s\ se boteze
`nc\ o dat\ cu ajutorul lui, de a-i `ndruma
c\tre descoperirea binelui [i de a-i
salva de la tendin]ele de sinucidere. Dac\
aceste activit\]i erau recunoscute cu u[urin]\
de [ef, nu acela[i lucru se poate spune
despre celelalte activit\]i de care a fost
acuzat c\ le solicit\ discipolilor: consumul
de urin\, sexul `n grup, abandonarea familiei,
v`nzarea bunurilor din cas\ pentru a
dona bani grup\rii etc. Acuza]iile au fost
negate vehement de [ef [i explicate prin
existen]a unui complot interna]ional [i
francmasonic la adresa lui. Activitatea acestei
grup\ri [i a [efului ei au fost calificate
de c\tre institu]iile abilitate ale statului
drept un pericol social, dar f\r\ s\ se ia
vreo m\sur\. ~ntrebarea este de ce s-a ajuns
p`n\ aici. La limit\, vina poate apar-
]ine cet\]enilor care nu [tiu s\ se protejeze
singuri de asemenea influen]e sau societ\]ii
care nu ia atitudine fa]\ de pericolele
sociale. Dar un posibil r\spuns poate fi dat
de situa]ia intern\ neclar\ a domeniului
psihologic care favorizeaz\ apari]ia pescuitorilor
`n ape tulburi.
Psihologie [i politic\
Leg\turile subterane dintre psihologie
[i politic\ nu au fost recunoscute oficial la
noi. ~n schimb, ru[ii au recunoscut utilizarea
masiv\ a psihologiei de c\tre KGB.
~ntr-o emisiune realizat\ de francezi [i difuzat\
de TV5 prin anii ´90, psihiatrul-[ef
al K.G.B. a f\cut demonstra]ii sinistre asupra
modului `n care poate fi controlat comportamentul
uman [i a recunoscut `n mod
cinic c\ cercet\torii ru[i nu au fost st`nje-
septembrie 2005
ni]i `n activitatea pe care au desf\[urat-o
de considerente deontologice sau morale
ca omologii lor occidentali. Aceast\ emisiune
nu a fost nici difuzat\ [i nici comentat\
la noi. Dar trecerea sub t\cere a unei
probleme nu anuleaz\ existen]a ei. Situa-
]ia actual\ a psihologiei rom=ne[ti `[i are
r\d\cinile `n trecut. ~n m\sura `n care la
noi a existat psihologie `nainte de 1990,
aceasta nu a putut fi desprins\ de politic\,
fiind nu o dat\ utilizat\ ca un mijloc de
control social (tendin]a de a examina psihologic
[i periodic `ntregi categorii, dar
numai de la baza ierarhiei sociale etc.).
Cert este c\, din momentul apari]iei ca
disciplin\ [i p`n\ `n momentul dispari]iei
ei din spa]iul social, psihologia, ca toate
[tiin]ele sociale de altfel, a fost `ntr-o continu\
„reorganizare“ care nu era altceva
dec`t un mijloc de aducere la ordin sau t\cere.
Momentul cel mai important al reorganiz\rii
este anul 1978 c`nd `n locul disciplinelor
independente consacrate (psihologie,
pedagogie, sociologie etc.) este `nfiin]at\
o singur\ facultate de [tiin]e sociale
care, pe l`ng\ toate aceste discipline,
includea [i istoria. A urmat gestul celor
trei studen]i de la facultatea de filozofie
din Bucure[ti care, `n semn de protest,
[i-au predat public carnetele UTC. ~n conformitate
cu dispozi]iile primite pe linie
de partid, studen]ii au fost declara]i schizofrenici
[i exmatricula]i cu toate consecin]ele
de rigoare. Dar momentul desfiin-
]\rii psihologiei `nc\ nu sosise cu adev\rat.
Psihologie cu mantre, flori,
banane [i portocale
Cauza real\ pentru care psihologia a
fost desfiin]at\ rezid\ `n teoria conspira]iei
universale at`t de drag\ comuni[tilor.
~ntr-un sistem politic bazat pe secret, control
social, ur\ [i suspiciune, o disciplin\
care poate investiga „ceea ce nu se vede“
[i poate ar\ta „ceea este ascuns“ era considerat\
prin defini]ie o disciplin\ subversiv\.
Dar pic\tura care a umplut paharul se
pare c\ a venit din exterior. ~n Rom=nia
s-a aflat c\ ni[te psihologi francezi i-ar fi
f\cut lui Ceau[escu un portret psihologic
dup\ discursuri, gesturi, etc., portret care
includea [i un posibil diagnostic. Din acest
moment soarta psihologiei a fost pecetluit\.
Mai r\m`nea s\ fie g\sit\ [i modalitatea
de a o duce la `ndeplinire `n a[a fel `nc`t s\
existe o justificare a acestei m\suri `n ochii
popula]iei. Drept pretext a fost folosit\
medita]ia transcendental\, o tehnic\
de relaxare de sorginte oriental\. Aceast\
tehnic\ a fost adus\ `n ]ar\ de c\tre inginerul
Nicolae Stoian, cet\]ean francez de
origine rom=n\. Ea era deja practicat\ oficial,
de c`]iva ani, `n unele medii intelec-
TIMPUL
tuale autohtone. Lovitura de gra]ie preg\tit\
de regim a fost decretarea medita]iei
transcendentale drept sect\, practicarea ei
fiind considerat\ drept activitate subversiv\
care atenta la siguran]a statal\. Din acest
moment se poate spune c\ v`n\toarea
de vr\jitoare a `nceput cu adev\rat.
Certificatul de incapacitate
politic\ [i profesional\
Este interesant de remarcat faptul c\ regimul
a reprimat ulterior ceea ce mai `nt`i
a validat [i acesta este un prim argument
care pledeaz\ pentru ipoteza unei ac]iuni
premeditate, mai exact a unei curse `n care
au fost atra[i intelectualii. De[i medita]ia
transcendental\ a fost practicat\ `n multe
cercuri, `n cazul Institutului de Psihologie
situa]ia a fost una special\. Aici au participat
un num\r mare de personalit\]i din
diverse domenii, inclusiv doi viitori mini[tri
`n primul guvern postdecembrist
(Andrei Ple[u [i Mihai Golu). ~n plus, dr.
Vladimir Gheorghiu, organizatorul ac]iunii,
[i asistenta lui, asist. univ. Irina
Holdevici, erau speciali[ti reputa]i `n domeniul
sugestiei [i hipnozei. Dar [i `n
aceste condi]ii diversiunea a constat tot `n
furnizarea unei ]inte false. Aten]ia intelectualilor
a fost concentrat\ pe tehnica medita]iei
transcendentale prin care sperau s\
reziste terorii psihologice a regimului, f\r\
s\ b\nuiasc\ cineva ce li se preg\te[te `n
realitate sub acest cadou otr\vit. De aici
`ncolo apar suspiciunile. Dac\ `ntre psihologie
[i tehnica medita]iei transcendentale
exist\ o anumit\ leg\tur\, `ntre psihologie,
flori, banane [i portocale nu exist\ [i acesta
este al doilea argument care pledeaz\
pentru premeditare. ~n momentul c`nd unor
personalit\]i [i intelectuali de valoare
li s-a cerut s\ aduc\ flori, banane si portocale,
s\ pl\teasc\ o tax\, s\ se descal]e [i s\
stea `n genunchi pentru a primi fiecare de
la Nicolae Stoian, `n mod confiden]ial,
mantra lui secret\ pe care „nu avea voie
s\ o divulge nim\nui“ (aceast\ formulare
era foarte drag\ Securit\]ii), teoretic ar fi
existat suficiente elemente care s\ atrag\
aten]ia celor viza]i. Dar `n realitate aveam
de-a face cu intelectuali „[ov\ielnici“, neini]ia]i
`n subteranele diversiunii [i dezinform\rii,
care se credeau `n siguran]\. Ceea
ce a urmat, se [tie. Cu foarte mici excep]ii
(dr. Vladimir Gheorghiu a ob]inut
aprobarea de a emigra `n Germania!) indiferent
de statut [i preg\tire profesional\,
participan]ii au fost exclu[i din activit\]ile
lor [i trimi[i s\ lucreze ca muncitori necalifica]i,
ceea ce echivala practic cu atribuirea
unor certificate de incapacitate politic\
[i profesional\. Dar lucrurile nu s-au oprit
aici. De[i nu recuno[tea lumea din cartea
lui Georges Orwell (1984), regimul s-a
comportat dup\ regulile ei: psihologia a
fost radiat\ din nomenclatorul profesiilor.
Consecin]ele pe termen lung
Asasinatul administrativ al acestei
profesii a condus la dezagregarea aproape
complet\ a domeniului. Dac\ `n alte cazuri
represiunea a unit con[tiin]ele, `n cazul
psihologiei a fost exact invers. Chiar dac\
`n 1990 profesiunea de psiholog a reap\rut
`n nomenclator, psihologia [i psihologii nu
au reu[it s\-[i rezolve propriile probleme.
Interfa]a cu spa]iul social a fost neglijat\,
[i aceast\ atitudine a avut consecin]e asupra
`ntregului domeniu. ~n acela[i an a
avut loc prima `nt`lnire a tuturor psihologilor
din ]ar\, `nt`lnire la care presa nu a
fost invitat\ [i la care a fost huiduit cel care
ulterior va deveni academician. Dar
problemele domeniului vor r\m`ne nerezolvate.
Nu a rezultat clar dac\ va fi p\strat\
Asocia]ia Psihologilor din Rom=nia,
existent\ `nainte de 1989, dac\ aceasta se
va transforma `n altceva sau dac\ va fi `n-
Analize spectrale
Zonele obscure ale psihologiei
fiin]at\ una absolut nou\. Prin propunerea
ca psihologii s\ se organizeze `n asocia]ii
zonale sau la nivelul fiec\rui jude] s-a
adoptat practic principiul autocefaliei. ~n
perioada care a urmat, presa a publicat o
[tire care a trecut atunci neobservat\, dar
care are semnifica]ia ei. Ini]iativa de a `nfiin]a
o nou\ facultate de psihologie pe
l`ng\ cele din Bucuresti, Cluj [i Iasi nu a
apar]inut, dup\ cum ne-am fi a[teptat, mediului
universitar tradi]ional sau societ\]ii
civile, ci SRI-ului, care a `nfiin]at o asemenea
institu]ie la Bac\u. ~n 1994 are loc
Conferin]a Na]ional\ de Psihologie, care,
din nou, nu [i-a propus sau nu a reu[it s\
se ocupe de problemele „administrative“
[i `n acest mod dificult\]ile deja existente
s-au accentuat. Dac\ `n alte domenii exist\
organiza]ii profesionale, statut profesional
[i un minimum de reglement\ri, `n psihologie
situa]ia este diferit\. Nu se [tie c`]i
psihologi mai exist\ (se estimeaz\ num\rul
lor la aproximativ 10.000), nu exist\
un statut clar al psihologului `n societate [i
nici reglement\ri care s\-i confere acestui
corp profesional drepturi, respectiv obliga]ii,
deontologice. C\tre sf`r[itul anilor
´90 au ap\rut primele asocia]ii de psihologie
care acoper\ unele sectoare ale domeniului
(psihoterapie, hipnoz\, psihologie
transpersonal\ etc.), dar abia `n 2003-2004
Asocia]ia Psihologilor din Rom=nia a fost
reactivat\ prin re`nscrierea/reconfirmarea
a aproximativ 2200 de psihologi. Aceste
structuri organizatorice reprezint\ un mare
pas `nainte, dar au un defect natural. Nu
pot rezolva probleme pentru care nu au
fost create. Dac\ la aceasta situa]ie intern\
a domeniului adaug\m [i clasica birocra]ie
de stat, avem explica]ia faptului c\, de[i
cererea social\ [i individual\ de servicii
psihologice este masiv\, oferta psihologic\
este insuficient\ [i neadaptat\ la
transform\rile sociale rapide pe care le
aduce o tranzi]ie accelerat\. ~n realitate,
nu exist\ un suport administrativ [i social
nici pentru practica privat\, nici pentru
practica de stat [i acest lucru se vede cel
mai bine `n r`ndul absolven]ilor acestei
facult\]i. Dac\ un asemenea absolvent cu
diplom\ [i `nscris `n asocia]ia de profil
dore[te s\ afle cum `[i poate practica
profesia `n domeniul privat sau de stat, va
trebui s\ g\seasc\ r\spunsul la 2 `ntreb\ri
f\r\ r\spuns de cel pu]in 15 ani: cum poate
ob]ine un set minim de manuale, teste,
grile [i etaloane ca s\-[i poat\ `ncepe
munca [i care s`nt condi]iile pe care
trebuie s\ le `ndeplineasc\ pentru a avea
dreptul... de a o `ncepe.
Privite din perspectiva beneficiarilor
serviciilor psihologice, problemele se dovedesc
la fel de complicate. Prin consens
[i din exterior se consider\ c\ un examen
psihologic pentru [coala de [oferi, de
exemplu, este benefic pentru toat\ lumea,
dar nimeni nu [i-a pus `ntrebarea de ce
subiectul care pl\te[te examenul [i st\ 1-2
ore `n sal\ nu prime[te nici un fel de feedback
c`nd este vorba chiar de profilul psihologic
al propriei lui persoane (sintagma
„apt“ nu `nseamn\ pentru cel `n cauz\ dec`t
faptul c\ nu este considerat nebun). Lucrurile
stau la fel sau chiar mai r\u `n alte
domenii deoarece, a[a cum nu s`nt delimitate
clar drepturile [i obliga]iile psihologului,
nu s`nt delimitate clar nici drepturile
[i obliga]iile subiectului. Pe de alt\
parte, tranzi]ia a adus indivizii, grupurile,
organiza]iile [i societatea `n situa]ii atipice,
care nu au fost prev\zute `n cazuistica
psihologiei clasice, fie ea [i occidental\.
Probabil din aceste motive, ini]iativa
reglement\rii activit\]ii psihologice a fost
preluat\ de instan]e str\ine domeniului. ~n
urm\ cu c`]iva ani, doi senatori PSD interesa]i
brusc de psihologie au ini]iat un proiect
referitor la domeniul `n cauz\, proiect
pe care l-au denumit liberal. Dar `n acest
mod ne `ntoarcem de unde am plecat.

Analize spectrale
Ambiguit\]i [i incertitudini
Istoria psihologiei este una conspirativ\.
Nu se cunoa[te aproape nimic despre
num\rul [i activitatea psihologilor care au
lucrat `n Securitate [i nici despre eventuala
disiden]\ a altora. Traumele sociale [i
psihologice produse de activitatea Securit\]ii,
experimentul Pite[ti, revolu]ia, mineriadele,
studiul mentalit\]ilor, sugestibilitatea
grupurilor [i fenomenele de mas\ `n
general, controlul social, manipularea [i
dezinformarea nu au fost considerate subiecte
demne de aten]ia psihologiei. Reprezentan]ii
marcan]i ai domeniului nu au
ie[it din turnul lor de filde[, nu s-au manifestat
`n via]a social\ [i nu au avut lideri de
opinie. Psihologia [i psihologii nu s-au
pronun]at asupra evenimentelor dramatice
din spa]iul social [i nu au luat atitudine
nici atunci c`nd au fost distruse vie]i, destine
[i con[tiinte. Mai mult dec`t at`t. Presa
a consemnat o relatare sinistr\ din timpul
revolu]iei care nu a fost infirmat\ ulterior.
Unul dintre indivizii aresta]i prin hrubele
C.C.-ului, de unde s-a tras `n oamenii ne-
`narma]i de pe strad\, avea urme de praf
de pu[c\ pe m`ini [i, conform relat\rii, era
absolvent de psihologie. Bine`n]eles, acesta
este un caz punctual [i marginal, dar
relatarea a r\mas undeva `n incon[tientul
colectiv. La alt nivel, lucrurile s`nt [i mai
interesante. ~nainte de mineriada din iunie
´90, studen]ilor de la facultatea de psihologie
din Bucure[ti li s-a recomandat de la
`n\l]imea amfiteatrului: „Nu v\ b\ga]i!“.
{i nu s-au b\gat. ~n concluzie, dup\ 15 ani
de tranzi]ie se afirm\ c\ psihologii se comport\
dup\ codul deontologic al psihologilor
americani, dar se recunoa[te cinstit
c\ `nc\ se mai lucreaz\ la codul deontologic
al psihologilor rom=ni.
Cum psihologii nu [tiu `nc\ dup\ ce reguli
trebuie s\-[i exercite profesia, este
pu]in probabil s\-[i poate defini [i atinge
obiectivele, dar este [i mai pu]in probabil
s\ li se acorde credit.
~n loc de concluzii
~n Occident, interven]ia psihologic\ este
focalizat\ `n principal pe individ [i este
motivat\ prin faptul c\ `n acest mod se
trateaz\ [i cauza, [i efectul, pentru c\ la ei
statul, societatea, institu]iile, legile, normele,
regulile, cutumele, drepturile cet\]enilor,
responsabilitatea individual\ [i via]a
social\ func]ioneaz\ exasperant de normal.
La noi situa]ia este diferit\. Dup\ decenii de
suspiciune generalizat\, restabilirea `ncrederii
sociale nu este o `ntreprindere u[oar\.
Interven]ia psihologic\ poate fi centrat\ pe
individ, dar va ac]iona `n unele cazuri
numai asupra efectelor, deoarece cauzele
problemelor individului `[i au originea de
multe ori `n problemele societ\]ii noastre
(multe dintre cazurile tratate `n spitalele de
psihiatrie s`nt de fapt cazuri sociale). De
aceea, psihologia nu-[i poate onora obliga-
]iile, presta]ia psihologic\ nu se ridic\ la
TIMPUL
`n\l]imea a[tept\rilor societ\]ii [i `n locul
r\mas gol apar surogate. Imaginea marelui
public despre psihologie se rezum\ la
aspectele marginale prezentate `n ziare
(selec]ia concuren]ilor pentru Big-Brother,
problemele sentimentale ale adolescen]ilor,
doamnelor [i domni[oarelor [i noua revolu]ie
sexual\) sau `n emisiunile posturilor
de televiziune (hipnoza ostentativ\ `n direct
etc.) [i la cli[eul conform c\ruia psihologii
au aceea[i ocupa]ie ca [i psihiatrii, dar cu
un nume schimbat. Psihologia este astfel
estompat\ de parapsihologie (parapsihologii,
astrologii, zodiile [i sexul au invadat
ecranele TV), psihologia normalit\]ii de
psihopatologie, iar psihologul va deveni o
instan]\ de care [tii c`nd te apropii, dar nu
[tii c`nd vei sc\pa. ~n conformitate cu aceast\
imagine, oamenii care se simt normali,
dar doresc `n mod imperios s\ vorbeasc\
despre propriile probleme, vor evita
`n mod natural s\ mearg\ la psiholog, [i cu
at`t mai mult la un psihiatru. Aceast\ stare
5
de lucruri ascunde de fapt o dezertare de la
obliga]iile sociale ale disciplinei, ale domeniului
[i ale practican]ilor. Cu alte cuvinte,
dac\ oamenii nu s`nt `n stare s\-[i rezolve
singuri problemele, nu le r\m`ne altceva de
f\cut dec`t s\ aleag\ `ntre a merge la parapsiholog,
astrolog, preot, la o ghicitoare
sau, dup\ cum s-a constatat, la un Bivolaru.
S-a creat un cerc vicios. Cererea social\ de
servicii psihologice exist\, psihologii nu
beneficiaz\ de un suport social [i administrativ
necesar pentru a-[i `ndeplini profesia,
iar poten]ialii beneficiari ai serviciilor
psihologice se adreseaz\ non-psihologilor.
{i, cum exist\ nenum\rate exemple `n istoria
noastr\ recent\ care demonstreaz\ c\
interven]ia altor instan]e dec`t cele profesionale
`ntr-un domeniu, `n loc s\ rezolve
vechile probleme, a generat `ntotdeauna noi
probleme, este de presupus c\ ini]iativa ruperii
acestui cerc vicios va veni de la reprezentan]ii
noii genera]ii de psihologi.
O istorie a asasinatului politic
LIVIA IACOB
Cunoscut publicului rom=n gra]ie traducerilor
mai vechi (Istoria infernurilor,
1998 [i Istoria sinuciderii, 2002), istoricul
George Minois reapare cu o nou\ scriere.
Cu]itul [i otrava. Asasinatul politic `n
Europa (1400-1800) este o carte de istorie
a mentalit\]ilor care las\ locul cuvenit ironiei,
umorului [i polemicii necesare chiar
[i atunci c`nd istoricul ne face p\rta[i la
gravitatea faptelor relatate. Minois este
exact `n fotografierea datelor, caut\ mereu
s\ sintetizeze, dar, atent s\ nu-[i plictiseasc\
cititorul, nu uit\ analiza oric\rui
detaliu important pentru `ntreg... este deci
un „cronicar“ c`teodat\ amuzat al unor
triste vremi.
Obiectul c\r]ii de care ne ocup\m este
moartea, sub acele forme ale anormalit\]ii
pe care, nu rareori, le `mbrac\ ea, anume
sinuciderea (moartea voluntar\) [i asasinatul
(moartea violent\, de ast\ dat\ de prim\
scen\, tiranicidul). ~n jurul acestor fenomene
care au creat nedorite tipare de comportament
`n anumite momente istorice
(vezi, `n exemplific\ri, Evul Mediu,
Secolul Luminilor sau secolul XX), cercet\torului
identific\ „cercurile infernale“,
altfel spus reac]iile societ\]ii occidentale
(c\ci ea este luat\ `n vizor aici) `n fa]a crimelor.
Pe c`t de spontane, pe at`t de trist
aliniate `n subtextul genealogic al Europei
de ast\zi.
Minois se vede nevoit s\ pun\ `n oglind\
societatea tolerant\ de azi cu cea care o
precede, nu tocmai democratic\, ba dimpotriv\,
dac\ e s\ fim sinceri... {i o face
alc\tuindu-[i strategic lucrarea din patru
unit\]i, legate chiar prin simbolurile din titlu:
„Tiranicidul `n slujba intereselor di-
nastice [i familiale (1400-1550)“, „Tiranicidul
`n slujba cauzelor religioase (1550-
1610)“, „Tiranicidul `mpotriva absolutismului
(1610-1750)“ [i „De la tiranicid la
asasinatul politic modern (1750-1800)“.
Omniprezen]a cu]itului [i otravei ca metode
eficiente `n lupta `mpotriva puterii a
marcat civiliza]ia european\, duc`nd la
dispari]ia prematur\ fie a unor personalit\]i
„capabile s\ influen]eze `n mod decisiv
cursul istoriei, de la Iulius Cezar la
Henric al IV-lea“, fie a „opozan]ilor considera]i
periculo[i“.
Cartea lui Minois are, `n plus, meritul
c\ pune sub semnul `ntreb\rii spontaneitatea
unor asemenea acte. Cu]itul [i otrava
schi]eaz\ ceea ce istoricul numea „o tipologie
a crimei politice“ `n trei forme esen-
]iale: „crima `n stil englezesc – un asasinat
discret `n numele pragmatismului dinastic“
(`n 1400 este asasinat, `n `ntunericul
unui donjon, regele Angliei, Richard al IIlea)
; „crima `n stil fran]uzesc – asasinarea
consilierilor regali prea puternici, `n
numele libert\]ilor feudale“ (`n 1800 are
loc explozia spectaculoas\ a ma[in\riei infernale
de pe strada Saint-Nicaise, care `l
viza pe Bonaparte); „crima `n stil italian –
asasinarea `n public a tiranului `n numele
libert\]ii populare“ `nf\ptuit\ `n Floren]a
familiei Medici [i Roma din timpul dinastiei
Borgia.
Aspectul poate cel important al volumului
trebuie c\utat `n conexiunile subtile
pe care le face istoricul, o dat\ ce faptele
sunt l\sate s\ se odihneasc\ [i se trece la
interpret\ri. La `ntrebarea Cum e cu putin-
]\ crima politic\?, r\spunsul vizeaz\ primordial
g`ndirea politic\, influen]at\ `ns\
profund de religie [i filozofie. Asasinatul
devine posibil din cel pu]in dou\ cauze.
Mai `nt`i, din pricina corup]iei morale pe
care o exercit\ fascina]ia puterii at`t asu-
pra individului slab, vulnerabil, care ucide
convins fiind c\ face un bine (suprim`ndu-l
pe tiranul asupritor, ce guverneaz\
dup\ bunul plac), c`t [i asupra celui puternic,
`n spe]\ regele. Un fapt l\muritor `n
acest sens `l g\sim `n capitolul I, „Rena[terea
tiranicidului politic“, unde putem citi
despre adev\rata fobie care i-a urm\rit
dintotdeauna pe conduc\tori, aceea c\ vor
muri otr\vi]i, fobie confirmat\ de documente
l\muritoare `n cazul familiei
Borgia, prin al s\u reprezentant ilustru `n
r\u, papa Alexandru al VI-lea. Astfel, c`nd
cardinalul vene]ian Giovanni Michieli `[i
d\dea ob[tescul sf`r[it, dup\ numai dou\
zile de le[in [i v\rs\turi, ambasadorul vene]ian
Giustiniani scria guvernului s\u: „`i
st\ `n obicei papei s\-[i `ngra[e cardinalii
`nainte de a-i otr\vi, pentru a le mo[teni
toate bunurile“.
O alt\ cauz\ a asasinatului politic este
ideologic\. Capitolul al III-lea, „Teoreticienii
asasinatului politic de la apologia lui
Jean Petit la manualul lui Machiavelli“,
pune degetul pe ran\: `n 1408, Jean Petit
deschide o lung\ serie de dezbateri asupra
legitimit\]ii asasinatului politic, prelu`nd,
la r`ndu-i, aversiunea grecilor fa]\ de tiranie
(Platon, `n Republica, cerea pedepsirea
tiranilor, `n timp ce Aristotel chiar distingea
dou\ tipuri de tiranie, iar lista continu\
nest`njenit\...). Din nefericire, opiniile
unui Xenofon, de pild\ („Cet\]ile nu numai
c\ sunt r\zbunate de uciga[ii tiranilor,
dar `n acela[i timp `i ridic\ pe ace[tia pe
cele mai `nalte trepte ale onoarei. Nu sunt
`ndep\rta]i de la ceremoniile sfinte, a[a
cum se procedeaz\ pentru uciga[ii oamenilor
de r`nd, dimpotriv\, imaginea lor
este a[ezat\ `n temple pentru a le aduce
mereu aminte de faptele lor m\re]e“), de[i
nu mai pot fi `mp\rt\[ite de societatea
democratic\ de azi, fuseser\ perfect absor-
bite `n Rena[tere, c`nd un secretar florentin
va reu[i performan]a de a dezbate crima
politic\ din trei perspective: tehnic\, `n
Principele (1513), istoric\, `n Istoria
ora[ului Floren]a (1525), [i teoretic\, `n
Discurs asupra primei decade a domniei
lui Titus Livius (1513-1519). Cum totu[i
crima nu legitimeaz\ altceva dec`t una sau
mai multe crime `n [ir, lui Minois nu-i
r\m`ne dec`t s\ salute lipsa de ipocrizie a
lui Machiavelli, care, prin manualul politicianului
renascentist perfect, dorea doar
„s\ se impun\ `n ochii familiei De Medici,
revenit\ la putere, descriind cum func]ioneaz\
un principat, cum se acapareaz\
puterea [i cum se p\streaz\“.
Manipularea, de altfel, e cea mai bun\
lec]ie machiavelic\, pe care mass-media
actuale [i-au `nsu[it-o cu prisosin]\. P`n\ [i
autorul acestei c\r]i cade `n capcan\,
conchiz`nd: „Este imposibil s\ faci politic\
respect`nd morala tradi]ional\: este
lec]ia pe care ne-o d\ Machiavelli, valabil\
p`n\ `n zilele noastre, criticat\ doar de
naivi [i ipocri]i. Statul nu se conduce cu
«Tat\l nostru»“. De aici [i p`n\ la transformarea
crimei `ntr-un veritabil spectacol,
anun]at, preg\tit [i mediatizat cum se cuvine,
pasul deja s-a f\cut. Numai c\ atentatul
politic, „str\mo[“ al atentatului terorist
de azi, nu legitimeaz\ sub nici o form\
genocidul. A[a cum cu]itul [i otrava nu
cred s\-[i fi dorit vreodat\ s\ fie precursoarele
rucsacului cu bomb\ sau ale avionului-kamikaze
de care anumite str\zi [i
anumite persoane `[i vor aminte mult timp
de-acum `ncolo.
George Minois, Cu]itul [i otrava. Asasinatul
politic `n Europa (1400-1800), Ia[i, Institutul
European, 2005, colec]ia „Sinteze“, traducere de
Cristina Prepeli]\, postfa]\ de Gabriel Leanca.
septembrie 2005

6
BURSA C|R}ILOR
Bogdan EZECHIL, Focul sacru,
poezii, cu o prefa]\ de Liviu
Antonesei, Editura Paralela 45,
Colec]ia Conexiuni, Pite[ti, 2005, 110
pagini, pre] neprecizat
Plecat din Rom=nia imediat dup\
revolu]ie, Bogdan Ezechil tr\ie[te la
Oslo, `n Norvegia, unde, dincolo de
ocupa]iile profesionale, este implicat
`n via]a comunit\]ii rom=ne[ti de acolo
[i `n editarea publica]iei acesteia.
Acolo, dup\ cum se vede, l-a prins [i
demonul poeziei. Volumul de fa]\ este
unul de debut, dar un debut matur,
mai mult un fel de bilan] liric dec`t un
`nceput de drum. Poezia lui Bogdan
Ezechil este impecabil\ formal, cu o
prozodie complicat\ [i rafinat\, situat\
`ntr-o laborioas\, dens\ re]ea de trimiteri
intertextuale – literare, dar [i
mitologice, religioase, filosofice. De
altfel, autorul are `n [antier c`teva
volume de eseuri filosofice.
~ns\, `n opinia mea, adev\rata miz\
a acestei poezii mature, adev\rata
tem\, at`t de abil totu[i ascuns\ `n re-
]eaua intertextual\ de care aminteam,
este dragostea, acest sentiment at`t de
omenesc, poate prea omenesc, `n cele
din urm\ cu adev\rat omenesc. Tema
e perceptibil\ oriunde `n textele volumului,
dincolo de ve[mintele culturale,
poate cel mai eclatant `n poemul
Viziune, probabil cea mai frumoas\
reluare a motivului biblic al Salomeei
din c`te mi-a fost dat s\ citesc. La `nceput,
credeam c\ toate aceste m\[ti [i
capcane culturale s`nt folosite de autor
dintr-un fel de pudoare, cu totul
rar\ `n zilele noastre. Dar, `n fapt, este
vorba despre altceva, despre credin]a
sa c\ dragostea, ca [i poezia de dragoste
merit\ orice, inclusiv acest foarte
laborios travaliu prozodic – [i nu
doar prozodic, de altfel. Pentru c\
Bogdan Ezechil nu este un versificator,
oric`t de abil, ci un poet, un poet
`n toat\ puterea cuv`ntului. Un poet
dificil, f\r\ `ndoial\, a c\rui poezie nu
este pentru citit cu voce tare `n fa]a
unor imense grupuri de cititori, ci `n
singur\tate, cu aten]ie, cu efort uneori,
dar cu enorme satisfac]ii atunci
c`nd p\trunzi sistemul modului s\u de
a concepe [i a scrie poezia.
(D. A.)
septembrie 2005
CRISTIAN P|TR|{CONIU
Debutul `n proz\ al lui Ioan T. Morar a
fost `nso]it, la fel cum se `nt`mpl\ [i atunci
c`nd `i apar c\r]ile de poezie, de un cor
de exclama]ii [i de mir\ri. Faptul c\ e mult
mai cunoscut ca om de pres\ [i ca autor de
formule caustice [i memorabile dec`t ca
scriitor face ca, `n prim\ instan]\, volumele
semnate de I.T. Morar s\ aib\ parte de o
recep]ie confuz\ [i, `n unele cazuri, pentru
autorii textelor de `nt`mpinare care apar `n
revistele literare, psihanalizabil\. C\ci o
parte dintre cei care scriu despre poemele
sau despre proza scriitorului n\scut `n
Arad se simt datori s\ `i pl\teasc\ acestuia
poli]e pentru judec\]ile sale f\cute `n calitate
de publicist. E un mod total inadecvat
de a citi o carte [i, chiar dac\ explicabil,
deloc justificabil. De fapt, atunci c`nd vorbim
despre produc]iile scriitorului Ioan T.
Morar, asemenea opinii s`nt chiar de ignorat.
Adev\rul este c\ I.T. Morar, ca scriitor,
nu e de luat `n b\[c\lie [i nici de ocolit. El
este unul dintre poe]ii de mare expresivitate
ideatic\ pe care `i avem acum [i, dup\
cum ne dezv\luie din plin primul s\u
roman, un prozator de mare for]\.
Romanul invocat mai sus se nume[te
Lindenfeld. E numele unui sat din Banat,
care exist\ [i `n realitate. E, totodat\, scena
pe care este proiectat\ ac]iunea c\r]ii. Actualmente
nelocuit, dar av`nd totu[i, `n
realitate, un cod po[tal, Lindenfeld este
populat de autor cu una dintre cele mai
frumoase [i mai spectaculoae pove[ti pe
care a `nregistrat-o literatura rom=n\ `n
ultimii ani. De fapt, nu e o poveste, ci s`nt
mai multe, care se `ntretaie [i se poten]eaz\
reciproc. Este, `n primul r`nd, povestea
nostos-ului, a durerii re`ntoarcerii acas\:
personaj principal este Klaus Bernath,
n\scut `n acest sat, miliardar `n Occident,
at`t de bogat `nc`t singura dorin]\ pe care
nu [i-o `ndeplinise `n tumultoasa-i via]\
era aceea de a fi revenit pe meleagurile
natale, acolo unde cunoscuse singura iubire
f\r\ rest din via]a sa. Este apoi, povestea
unei trupe sui generis de actori care
populeaz\, `n urma unui contract b\nos,
satul copil\riei b\tr=nului Bernath, cre`nd
iluzia c\ acesta nu a fost niciodat\ p\r\sit
[i c\, mai mult, a r\mas `n bun\ m\sur\
conservat, a[a cum `l l\sase miliardarul,
atunci c`nd plecase din el. Bine`n]eles,
avem [i povestea biografului oficial al
miliardarului n\scut `n Lindenfeld, care
nu vrea cu nici un chip s\ rateze un final
apoteotic pentru povestea pe care o scrie
[i, din acest motiv, tocme[te pentru c`teva
zile „actorii“ care vor da juca rolul de locuitori
ai satului, `n realitate, p\r\sit. Mai
s`nt, desigur, pove[tile unor destine individuale:
savuroase, luxuriante, neobi[nuite.
Se ]ese [i o poveste a satului, recuperat\
discret, prin aluzii sau flash-back-uri bine
]intite. Toate acestea la un loc, `mpreun\
cu povestea nespus\, dar implicat\, a autorului
c\r]ii care `[i ]ine `n m`ini autoritar
creaturile de h`rtie, dau povestea cea
mare, frumoas\ [i expresiv\, `ntre altele,
ca un film bun.
Ceea ce frapeaz\ `n primul r`nd la acest
roman este caracterul s\u cinematografic.
Cartea nu e numai ca un film, ci poate fi,
cu eforturi minime, un film. Cu fiecare pagin\
parcurs\, cartea nu numai c\ se cite[te,
dar se [i vede. Cartea intr\, [i acest fapt
nu e de neglijat, c\ci spore[te bog\]ia textului,
`n „zone“ care nu pot fi v\zute: s\ le
TIMPUL
spunem „zone abisale“, `n m\sura `n care
textul include [i descrierea unor mentalit\]i
duplicitare, inevitabile `n lumea comunist\.
Deopotriv\ cu aceste introspec]ii
fatalmente „invizibile“, textul curge ca o
pelicul\ de cinema, av`nd un poten]ial dramatic
extraordinar. Chiar [i cine nu [tie
detalii suplimentare, nu poate exclude
varianta ca volumul `n discu]ie s\ fi fost
scris cu re]et\. Iat\ `ns\ unele detalii, culese
dintr-un interviu pe care Ioan T. Morar
l-a acordat dup\ ce volumul s\u de proz\
fusese lansat pe pia]\: „Da, e una din mizele
acestei c\r]i, s\ fie foarte cinematografic\.
Asta limpeze[te povestea, limpeze[te
chiar personajele. Am avut mari
emo]ii, m-am temut c\, fiind la prima experien]\
de dimensiunile unui roman, risc
s\ pierd ac]iunea, s\ deviez, s\ compormit
tensiunea în crescendo. A[a c\ am avut
varianta cinematografiz\rii, ca s\ folosesc
un cuvînt mai ciudat. M\ bucur c\ mi-a
reu[it acest punct în scrierea ei, c\ te duce
cu gîndul la un film. Am [i scris povestea
pe secven]e, iar montajul final al romanului
seam\n\ cu montajul unui film. Masa mea
de scris a devenit, în final, o mas\ de montaj.
Chiar mi-am scris la început un synopsis
pe care l-am respectat, în general“.
Ar mai fi multe de spus despre aceast\
carte valoroas\ [i, de aceea, inevitabil, neobi[nuit\.
R\m`n`nd `n perimetrul cinematografiei,
putem face u[or o compara]ie
`ntre filmele rom=ne[ti produse [i lansate
dup\ 1990 [i romanele publicate `n aceea[i
perioad\. P`n\ cu pu]in timp `n urm\, majoritatea
filmelor rom=ne[ti de dup\ 1990
erau nevrotice [i prizoniere, fatal pentru
ele, `ntr-o realitate imediat\. Era filme nefire[ti,
ale nefirescului, filme bolnave care
narau cinematografic o lume profund alienat\.
Erau, mai mult dec`t orice altceva,
jurnale pe pelicul\ „scrise“ abrupt, f\r\
mult stil [i ne-artistice. Greoaie [i, uneori,
chiar `ngre]o[ante. Exist\ [i o proz\ care
corespunde acestei cinematografii greu de
digerat [i care, `n mod sigur, nu va r\m`ne
ca document estetic, ci mai mult ca document
istoric. Exist\ [i o proz\ `n paginile
c\reia respiri toxine. Odat\ cu apari]ia
noului val de regizori – Cristi Puiu fiind
port-drapelul acestora – cinematografia se
re`ntoarce la o abordare mai fireasc\. A[
zice, continu`nd paralela, c\ [i `n proza rom=neasc\
e pe cale s\ se `nt`mple ceva
similar. Iar cartea lui Ioan T. Morar st\
drept argument pentru aceast\ afirma]ie.
Ea se desprinde, a[a cum nu o fac majoritatea
c\r]ilor de proz\ bun\ scrise dup\
1989, de un real care nu e totul. Redesco-
Agora
Un film. Regia Ioan T. Morar
peri sau inventeazi noi maniere de a spune
despre o realitate care nu poate fi adecvat
descris\ doar dac\ i se inventariaz\ por]iunile
epidermice. A[adar, nu e deloc `nt`mpl\tor
c\ romanul Lindenfeld se nutre[te
copios dintr-o tematic\ [i a[ `ndr\zni s\
spun chiar dintr-o stilistic\ central-european\.
Un text scris bine – cum e, f\r\
dubiu, cazul romanului de fa]\ –, dar [i,
deopotriv\, `mbib`nd subiectul cu sev\
central-european\ e un pas `n plus pentru
a cuprinde mai bine un subiect, de a scrie
complex despre o tem\.
Scris\ cu re]et\, cum am putut observa,
cartea aceasta este [i una foarte u[or traductibil\.
{i `i d\m, din nou, cuv`ntul autorului:
„A[ fi nesincer dac\ a[ spune c\ nu
m-am gîndit la traducerea ei. Din contra,
una din mize este chiar circula]ia european\
a c\r]ii. Am scris dup\ un model
occidental, de carte cu un grad mare de
valabilitate, o carte care nu se cantoneaz\
prea mult în specificul na]ional. Cred c\
povestea de aici, drama minorit\]ii germane
din Banat, cu tot ce a însemnat ea, de la
deportare la vînzarea «pe buc\]i» a [vabilor
poate interesa cititorii occidentali.
Cred [i în valoarea de «document sentimental»
a acestei pove[ti. {i mai cred c\,
pe structura de poveste «general uman\»
î[i fac loc mai u[or pove[ti din aceast\
Europ\ Central\“.
Ar mai trebui spus c\ autorul romanului
Lindenfeld nu se simte `njosit de ideea
de best-seller, cum pare c\ e cazul multor
autori, majoritatea cov`r[itoare a lor
scriind texte, totu[i, neglijabile. Iat\: „Nu,
nu cred c\ e o ru[ine ca o carte s\ fie bine
vîndut\. Faptul c\ te cump\r\ mul]i, atunci
cînd scrii roman, nu e un semn de frivolitate.
A[ fi mul]umit dac\ Lindenfeld ar
fi un best seller [i în Germania, de pild\,
pentru c\ cititorul german are motive
suplimentare s\ se intereseze de acest loc
[i de ceea ce am reu[it s\ recuperez din
istoria recent\ a [vabilor. Eu tr\iesc din
scris, dar din publicistic\. Dac\ a[ putea
tr\i din scris literatur\, probabil c\ m-a[
sim]i mult mai împlinit. Eu am visat c\ voi
fi scriitor, chiar m-am socotit scriitor înainte
de a scrie ceva. Cred c\ m-am n\scut
cu aceast\ idee fix\. Revin la best-seller.
Într-o lume normal\, dac\ vinzi bine
înseamn\ c\ [i scrii bine. Ca s\ dau un
exemplu, au existat proroci care au predicat
în pustie, dar au r\mas, cu opera, doar
cei care au predicat mul]imilor“.
Lectur\ pl\cut\! Sau vizionare pl\cut\!
Fiecare alege ce `i place mai mult.

Agora
TIMPUL
Pentru o „altfel“ de istorie a Bucovinei
ANDREI CORBEA
Ce relevan]\ mai pot avea ast\zi, dincolo
de cercurile speciali[tilor, explor\rile
acribice `n istoria noastr\ regional\ [i local\,
mai cu seam\ c`nd „trendul“ mediatic
reproduc`nd reflexele globaliz\rii favorizeaz\
`n chip evident „`ntregul“ [i nu
„fragmentele“, „centrul“ [i nu „periferiile“?
Am repetat aceast\ `ntrebare vizavi
de masivul op publicat recent de istoricul
ie[ean Mihai-{tefan Ceau[u, ce se apleac\
asupra unei teme aparent ex-centrice `n
raport cu agenda istoriografic\ „popular\“
ast\zi `n opinia public\ : Parlamentarism,
partide [i elit\ politic\ `n Bucovina
Habsburgic\ (1848-1918) (Ed. Junimea,
Ia[i 2004). Pe l`ng\ flagranta sa „inactualitate“,
- c\ci cititorii nu vor g\si aici nimic
senza]ional, dup\ calapodul „dezv\luirilor“
dintr-un trecut cu reverbera]ii `n
cotidianul imediat -, cartea `[i mai asum\
o „diferen]\“, incomod\ [i ea de la un
punct `ncolo: dac\ modelul „na]ional“ `n
tratarea diferitelor perioade [i capitole ale
istoriei noastre moderne a asimilat mefien]a
institu]ional\ fa]\ de ideea federalist\,
traduc`nd-o `n cercet\rile asupra
provinciilor istorice dinafara Rom=niei
„mici“ `n dezinteresul curent pentru tot ce
a `nsemnat altceva dec`t premiz\ (politic\,
ideologic\, cultural\ etc.) a alipirii la
„]ara-mam\“ [i a devenirii Rom=niei
Mari, lucrarea de fa]\ legitimeaz\, cel
pu]in pentru Bucovina dinaintea Primului
r\zboi mondial, o abordare `n func]ie de
datele obiective ale unei realit\]i regionale
cu o istorie nu doar a „rom=nilor“, -
cum insist\ unii, poate doar din exces
„filial“ fa]\ de o anumit\ tradi]ie academic\,
s\ numeasc\ obiectul de studiu propus
liceenilor [i studen]ilor no[tri. Or, `n
oglinda unor asemenea cutume `nc\ `n
vog\ `n „spa]iul public“, ini]iative metodologice
de acest gen nu s`nt sortite
neap\rat s\ „plac\“...
Mihai-{tefan Ceau[u s-a calificat nu
doar `ntre istoricii rom=ni drept un eminent
cunosc\tor al problematicii bucovinene;
drept m\rturie stau, pe l`ng\ numeroasele
studii pe care le-a publicat `n
leg\tur\ cu ea, cartea sa din 1998 despre
Bucovina habsburgic\ de la anexare la
Congresul de la Viena. Iosefinism [i postiosefinism
(1774 – 1815), dar [i capitolul
despre Dieta de la Cern\u]i din masivul
tratat de istorie a Monarhiei habsburgice
editat de Academia de {tiin]e a Austriei.
Mai noul s\u volum `i confirm\ pe deplin
competen]ele, ce dep\[esc, dac\ mai era
nevoie s-o spun, factologia strict legat\ de
destinul provinciei desenate dup\ ce, `n
1774, armatele imperiale au ocupat, pentru
a-[i asigura un culoar de trecere din
Transilvania c\tre Gali]ia anexat\ de
Viena cu doi ani mai `nainte, 10500 kilometri
p\tra]i `n nord-vestul principatului
Moldovei. Nu `nseamn\ c`tu[i de pu]in c\
subapreciem aportul documentar al c\r]ii:
este suficient, credem, s\ not\m c\ Mihai-
{tefan Ceau[u folose[te pentru `nt`ia oar\
din plin, dup\ [tiin]a noastr\, surse de
prim\ m`n\ precum rapoartele guvernatorilor-pre[edin]i
ai landului Bucovinei c\tre
guvernul vienez, aflate `n arhive austriece,
documentele din fondul Guvern\m`ntului
Bucovinei care au r\mas dup\
1918 la Ministerul de Interne de la
Bucure[ti, ca [i stenogramele [edin]elor
Camerei deputa]ilor de la Viena [i ale
Dietei cern\u]ene, de la 1861 p`n\ la finalul
din 1914/1918. Dar pentru a examina
cu folos chestiunea elitelor bucovinene
dup\ 1848, momentul `n care `mp\ratul
Franz Joseph a consim]it s\ acorde teritoriului
p`n\ atunci alipit la Gali]ia autonomia
legislativ\ [i administrativ\, autorul
trebuie s\ fie concomitent expert `n domeniul
c`t se poate de complex al tipului
specific de parlamentarism ce s-a constituit,
`n rela]ie cu toate „constr`ngerile“
cadrului social, politic [i na]ional at`t de
pestri] al vechii Austrii, at`t la „centru“,
c`t [i `n landuri, cu tot cu ideologiile care
au alimentat coagularea partinic\, [i, nu
mai pu]in, cu „personalul“ care le-a ilustrat
[i le-a profesat. Perspectiva exact\
asupra ansamblului `i `ng\duie lui Mihai-
{tefan Ceau[u s\ evalueze mai nuan]at [i
mai conving\tor caracteristicile „cazului“
bucovinean, interesant at`t din punctul de
vedere al experien]ei consumate de la
1848 `ncolo `n efortul de modernizare
politic\ [i social\ la scara Monarhiei, c`t [i
pentru aportul virtual al acestuia la zestrea
de cultur\ democratic\ cu care a pornit
la drum Rom=nia „re`ntregit\“ de dup\
Primul r\zboi mondial.
Aici se afl\ [i esen]a r\spunsului pe care
`l putem da f\r\ team\ de a gre[i `ntreb\rii
formulate `n debutul acestui articol.
Mihai-{tefan Ceau[u demonteaz\ cu r\bdare
[i cu o admirabil\ ambi]ie a „epuiz\rii“
subiectului „anatomia“ [i „fiziologia“
`ntregului mecanism constitu]ional,
cu legile electorale aferente, impus de la
Viena, `n etape succesive, microcosmosului
bucovinean, – mecanism implic`nd
alegeri parlamentare, campanii electorale
[i dezbateri contradictorii de programe
dublate de un set de abilit\]i de negociere
[i de promovare a compromisului, [i nu `n
ultimul r`nd o rela]ie de putere dintre
„majoritate“ [i „minoritate“, recunoscut\
[i consim]it\ de ambele p\r]i – cu o implicit\
inten]ie „pedagogic\“: aceea de a etala
consecin]ele `n „durata lung\“ ale unui
implant institu]ional [i juridic cu ad`nci
r\d\cini `n reformismul temperat, de sorginte
iluminist\, al iosefinismului, `ntr-o
societate patriarhal\, aflat\ `nc\, `n cutume
[i `n reflexele mentalului colectiv, la
cheremul arbitrariului despotic [i al servitu]ilor
medievale. Dincolo de artificiul
discursiv al polarit\]ii abrupte dintre un
model „occidental“ [i unul „oriental“, pe
care autorul `l evit\ ([i bine face!), rezult\
c\, `ntr-o ordine „evolu]ionist\“, ceea ce
s-a petrecut la scara redus\ a Kronlandului
cu capitala la Cern\u]i reprezint\ un
experiment mai mult sau mai pu]in reu[it
de „sincronizare“ la procesul moderniz\rii,
`n varianta lui specific\,- nu at`t de
spectaculoas\, pentru c\ grevat\ din punct
de vedere social de un poten]ial iner]ial
preponderent `n raport cu cel generator al
dinamicii „progresului“ -, `n care s-a derulat
acesta `n spa]iul central-european.
~ntreaga succesiune evenimen]ial\ reconstituit\
am\nun]it de Mihai-{tefan
Ceau[u din ciclu `n ciclu electoral probeaz\
efortul de adaptare al structurilor
locale bucovinene la impulsurile nu rareori
for]ate de un impetus colonial nedisimulat
dinspre Viena (despre care istoriografia
austriac\ vorbe[te astazi f\r\ complexe),
efort care a `nsemnat concomitent
pentru exponen]ii acestora unul de asimilare
[i, de ce nu?, de `nsu[ire a unei „m\suri
a lucrurilor“, alta dec`t cea nutrit\ de
ata[amentele tradi]ionale, altfel spus, una
deschis\ la ini]iativa reformatoare, dinl\untru
sau dinafar\. Algoritmul generator
al elitelor politice bucovinene postpa[optiste,
cu a c\ror „descriere“ Mihai-{tefan
Ceau[u merge p`n\ la alc\tuirea unui
dic]ionar extrem de util, de[i `nc\ incom-
plet, al acelor personalit\]i bucovinene ce
s-au ilustrat `n politica cern\u]ean\ ori
vienez\, s-a `ntemeiat `n general pe o asemenea
conduit\, diferen]iat\, desigur, `n
opinia, condi]ionat\ social [i chiar na]ional,
asupra anvergurii prefacerilor [i a efectelor
lor. Dealtfel, pu]inele fragmente
reproduse `n volumul de fa]\ din interven]iile
parlamentare ale unui Eudoxiu
Hurmuzachi, socotit pe bun\ dreptate
drept o figur\ emblematic\ a lumii bucovinene
la mijloc de veac XIX, `l calific\,
prin pledoaria sincer\ [i convins\ pentru
modernizare, `ntre cei mai angaja]i promotori,
al\turi de un Dinicu Golescu [i de
pa[opti[tii moldo-valahi, ai ideii de `nnoire
din temelii, dup\ tipic „european“, a
societ\]ii rom=ne[ti.
Aportul acestei filia]ii bucovinene de
g`ndire [i cultur\ politic\ „central-european\“
la articularea [i func]ionarea sistemului
politic al Rom=niei interbelice a
r\mas din p\cate, „virtual“, `n ciuda celor
c`]iva lideri cern\u]eni „recicla]i“ `ntre
oficialit\]ile bucure[tene. Simptomatic\
pentru acest abandon a fost aversiunea
deschis declarat\ a unuia dintre ei, istoricul
Ion Nistor, fa]\ de acel tip de „mediere“
practicat `ntre frac]iunile na]ionale
din Bucovina habsburgic\, [i concretizat
inclusiv `ntr-un compromis constitu]ional
(din 1909) considerat exemplar la acea
vreme `n Austria, ce a situat criteriul antantei
locale, a[a-numitul „bucovinism“,
deasupra comandamentelor na]ionale ale
unora [i altora. Ion Nistor a fost `n fond
acela care, prin `ntreaga sa oper\ consacrat\
trecutului Bucovinei, a transpus (pe
urmele lui Nicolae Iorga) interesul politic
na]ional `n viziunea foarte limitat\ [i
extrem ideologizat\ a unei istorii exclusiviste
a rom=nilor bucovineni, alta, chipurile,
dec`t a ucrainienilor, evreilor, germanilor
sau polonezilor tr\itori acolo, viziune
care a ignorat orice alt\ manifestare
politic\ dec`t cea subsumat\ idealului
prezerv\rii na]ionalit\]ii [i credin]ei, opuse
din principiu st\p`nirii „str\ine“. Ea a
prevalat p`n\ la tabuizarea silnic\ prin
pax sovietica a chestiunii bucovinene,
dar a fost utilizat\ din ra]iuni de oportunitate
politic\ dup\ 1970 – vezi un studiu
din 1983 despre „via]a politic\ rom=neasc\
`n Bucovina“ – pentru a redeveni dominant\
dup\ 1990, acum [i `n contrapondere
la accentele „inverse“ puse de
istoriografia ucrainean\. Aceast\ carte a
lui Mihai-{tefan Ceau[u marcheaz\ `ntr-un
fel, (dup\ tentativa mai timid\ a lucr\rii
de istorie social\ a lui Constantin
Ungureanu Bucovina `n perioada st\p`nirii
austriece, ap\rut\ la Chi[in\u `n
2003), adev\rata „ie[ire“ a istoriografiei
rom=ne[ti despre Bucovina din posteritatea
lui Ion Nistor, at`t de criticat\ pentru
„tezismul“ [i deficitul ei de credibilitate
de istorici occidentali precum Mariana
Hausleitner, prin aceea c\, restabilind
„faptele“ [i contextul lor, `ng\duie, `n
fine, delimitarea interpret\rii [i judec\]ii
istorice de ra]iuni partizane, oricare ar fi
acelea, [i tratarea unei „materii“ precum
via]a politic\ a Bucovinei de p`n\ la 1914
`n cadrul comun `n care ea s-a desf\[urat,
`n r\sp\r cu diviziunile na]ionale care au
ap\sat-o mai cu seam\ dup\ 1900.
Corectarea [i reechilibrarea unor aprecieri
cli[eizate despre statutul na]ionalit\]ii
rom=ne `n Bucovina habsburgic\, aprecieri
care au subzistat [i s-au perpetuat
`n ultima sut\ de ani `n manualele noastre
de istorie [i, prin ele, `n con[tiin]a public\,
are loc f\r\ ostenta]ie, de[i, dac\ i se
pare necesar, istoricul recurge la o dic-
]iune c`t se poate de clar\, precum atunci
c`nd afirm\ c\ politica Vienei consta `n
„tratarea egal\ a na]ionalit\]ilor existente
[i a limbilor vorbite `n provincie“, sau
c`nd `nregistreaz\ pozi]ia dominant\ a
7
rom=nilor `n structurile politice ale
Kronland-ului p`n\ la compromisul
constitu]ional din 1909 [i prezen]a deloc
ne`nsemnat\ a unor politicieni bucovineni,
mai ales rom=ni, `n ecua]iile politicii
de la „centru“. Dealtfel, sprijinul marii
aristocra]ii funciare, `n primul r`nd
rom=ne[ti, din Bucovina pentru cotitura
conservatoare a guvernului Taafe de la
sf`r[itul anilor ‘70 ai secolului al XIX-lea
a fost r\spl\tit\ de autorit\]ile austriece
printr-un favoritism economic [i politic
manifest, denun]at cu mare revolt\ de
grup\rile liberale locale; tensiunile declan[ate
dup\ 1892 `ntre partidele rom=ne[ti
[i guvernul local au decurs din reac]ia
acestuia din urm\ la presiunea na-
]ionalismului rutean, pretinz`nd o reprezentare
`n institu]ii propor]ional\ cu ponderea
popula]iei ucrainiene din Bucovina,
relativ majoritar\ (38% fa]\ de 34% rom=ni,
conform recens\m`ntului din
1890): principiul aplan\rii `nainte de toate
a conflictelor na]ionale, dar [i iritarea
func]ionarilor habsburgici fa]\ de apari]ia
unei frac]iuni intelectuale rom=ne[ti cu
un program ap\sat na]ional, critic\ la adresa
conciliatorismului vechii genera]ii
de politicieni [i inspirat\ probabil de
fractura dintre „junii“ [i „b\tr`nii cehi“, a
condus la disputele ulterioare, din care nau
lipsit acuza]iile de ostilitate la adresa
rom=nilor. Mihai-{tefan Ceau[u urm\re[te
`ndeaproape aceste evolu]ii, pe care `ncearc\
s\ le explice cu toate implica]iile
lor `n epoc\, motiv pentru care `[i interzice
parti-pris-urile; cu „distan]\“ analitic\
s`nt trecute `n revist\ [i alte episoade
„complicate“, precum angajamentul rom=nului
Constantin Toma[ciuc al\turi de
liberalii „centrali[ti“ germani sau „devierea“
lui Aurel Onciul [i a partidului s\u
de la linia na]ionalist\ rom=neasc\, diziden]\
pe care unii se simt chema]i s-o mai
„condamne“ [i ast\zi. Aceea[i benefic\
senin\tate este investit\ `n trecerea `n
revist\, deopotriv\ de exact\, a tuturor
partidelor, grup\rilor [i frac]iunilor, na-
]ionale sau nu, active `n spectrul politic al
Bucovinei de p`n\ la 1918.
„C\lc`iul lui Ahile“ al c\r]ii `l reprezint\
o anumit\ nesiguran]\ onomastic\ [i
toponimic\; unele nume de persoane sau
de locuri au p`n\ la trei variante: de pild\
Kärten (corect Kärnten) [i Carintia,
Demeter [i Dimitrie Isopescu, Hierotheus
[i Ieroftei Pihuleac, Hacman [i Hackman,
Cob`li]a [i Kob`li]a, etc., iar la cei `nnobila]i
cu titlul de „cavaler“,- numi]i to]i
dup\ tipicul german cu von -, acesta
apare ba `n varianta german\ (Ritter), ba
`n rom=n\. Alte mici observa]ii: adjectivul
„grec-neunit“ are, `n respectul termenului
german, un echivalent rom=nesc
curent `n „greco-ortodox“, primul ministru
austriac din perioada 1865-1867 s-a
numit Belcredi [i nu Balcredi, iar referin]a
la guvernatorul Bourguignon `n
1907 este eronata, c\ci `n perioada 1904-
1911 pre[edinte al landului Bucovina a
fost Otto von Bleyleben.
Precizare
Articolul intitulat „Conceptul de
na]iune la rom=ni. O explica]ie teoretic\“
publicat `n nr. 7-8/2005 al revistei
„Timpul“, Supliment, pp.1-6, este
un fragment din cartea lui Victor
Neumann `n curs de apari]ie: Neam,
Popor sau na]iune? Despre identit\-
]ile politice europene, edi]ia a II-a
(rev\zut\ [i ad\ugit\), Editura Curtea
Veche, Bucure[ti, 2005“.
septembrie 2005

8
DAN LUNGU
Acum aproape o lun\ am primit un
telefon ciudat. O voce vag cunoscut\ `mi
solicita insistent o `nt`lnire. Voia un sfat
din partea mea `ntr-o chestiune delicat\,
pe care nu mi-o putea dezv\lui la telefon.
Abia apoi s-a recomandat. Era un fost elev.
C`nd [i-a spus numele, mi-a venit imediat
`n minte figura lui. O fa]\ lat\, cu ochi
sp\l\ci]i, care s-ar fi potrivit mai cur`nd
unui trup durduliu; or, el era sl\bu], cu
m`inile parc\ prea lungi. L-am rugat s\ m\
caute la [coal\, poate chiar a doua zi c`nd
aveam o fereastr\, `ns\ nu s-a l\sat `nduplecat
p`n\ nu a ob]inut permisiunea de a
m\ vizita acas\. {i c`t mai repede. Mi-am
mai amintit, fire[te, c\ `l caracteriza un soi
de `nc\p\]`nare. Eu s`nt profesoar\ de filosofie
la un liceu la care aceast\ disciplin\,
eufemistic vorbind, este o cenu[\reas\.
Dac\ reu[e[ti ca timp de o or\ s\ p\strezi
lini[tea `n clas\, `nseamn\ c\ e[ti un profesor
excep]ional. Dac\ elevii mai r\m`n [i
cu ceva din ceea ce le-ai spus, meri]i o
medalie. Singura modalitate de a-i `mpiedica
s\ se joace cu telefoanele mobile sau
s\ se bat\ cu cocoloa[e de h`rtie `n timpul
orei este s\-i provoc la o discu]ie pe o tem\
care-i intereseaz\, [i abia de aici s\
ajung la vreun concept din lec]ie, dac\ `mi
reu[e[te stratagema. Subiectele cele mai
sigure pentru a-i ]ine aten]i s`nt sexul, banii,
fotbalul, muzica [i drogurile. Nu e
`ntotdeauna u[or s\ ajungi de aici la
Aristotel sau la Kant. Dar pentru c\ `ncerc
acest lucru, mi s-a dus buhul c\ s`nt o „tip\
de ga[c\“ [i c\ se poate vorbi orice cu mine.
De aceea m\ caut\ elevi care `[i pun tot
felul de `ntreb\ri, mai naive sau mai savante,
ori care au tot soiul de probleme –
cu ceilal]i profesori, cu p\rin]ii sau cu iubitul.
Partea surprinz\toare a telefonului
despre care vorbesc este c\ acest elev a
terminat `n urm\ cu mai mul]i ani. S\ fie
vreo cinci. La discu]iile din clas\ nu era
`ntotdeauna foarte prezent, iar interven-
]iile sale veneau cu lucruri foarte concrete,
de obicei cu exemple din via]a personal\.
Abstractiza [i generaliza foarte greu.
Poate de aici `i venea [i `nc\p\]`narea. ~n
mintea mea `mi spuneam c\-i cam n\t`ng.
~n schimb, era de o sinceritate debordant\,
ca s\ nu spun ridicol\. La o lec]ie la care
`mi propusesem s\ ajung la problema adev\rului,
am lansat o discu]ie despre sex [i
dragoste. Din p\cate, ea n-a mers `n sensul
dorit de mine, ci s-a ajuns la `ntrebarea dac\
masturbarea are [i efecte benefice, dac\
poate fi o metod\ de descoperire [i trezire
a propriei senzualit\]i, at`t la fete c`t [i la
b\ie]i. „P\i c`nd m-am masturbat eu prima
dat\…“ [i-a `nceput el interven]ia, continu`nd
cu un lucru nu lipsit de interes, anume
c\ a f\cut-o fiindc\ mai to]i b\ie]ii de la
[coal\ vorbeau, pe [optite, de aceast\ experien]\,
iar el nu putea participa la discu]ii [i
se sim]ea izolat. Ideea pe care nu reu[ise s\
o formuleze era c\ recursese la acest gest
din nevoia de comunicare, de integrare `n
grupul de egali, ceea ce mi s-a p\rut realmente
interesant. A[a se explic\ cum de iam
re]inut numele [i figura. C\ci nu face
parte dintre acei elevi cu care am mai p\strat
contactul [i dup\ terminarea liceului, care
m\ mai viziteaz\ din c`nd `n c`nd [i cu care
de cele mai multe ori m\ tutuiesc.
L-am primit chiar `n acea sear\. Dup\
cum `n]elesesem la telefon, era urgent-
septembrie 2005
TIMPUL
Un sfat prietenesc
urgent. Nu se schimbase prea mult. Se mai
`ngr\[ase pu]in, ceea ce nu-i strica. Dar
parc\ [i m`inile i se mai lungiser\ [i ochii
i se `nfundaser\ `n orbite. Aerul n\t`ng nu
[i-l pierduse, `ns\ `n mod ciudat el p\rea c\
vine mai degrab\ din voce dec`t din `nf\-
]i[are. S-a a[ezat doar pe o bucat\ de canapea,
cu sfial\, cam cum stau persoanele `n
v`rst\, de la ]ar\, `n cabinetul medicului.
Omul p\rea `ntr-adev\r fr\m`ntat. Dup\
c`teva amabilit\]i st`ngace, a `nceput s\-mi
descrie situa]ia `n care se afla, juc`ndu-se
cu degetele de la m`ini. ~ncet-`ncet, i-am
redescoperit acea sinceritate brutal\, care-l
face unic `n galeria persoanelor `nt`lnite
vreodat\. Oricum, m-a asigurat c\
venise la mine fiindc\ era singura persoan\
cu care [tia el c\ se poate discuta
orice, de[i dup\ stilul s\u direct a[ fi fost
`nclinat\ s\ cred c\ e capabil s\ se confeseze
oricui.
Terminase liceul cu cinci ani `n urm\.
A fost [omer o perioad\, apoi s-a angajat
la o firm\ de construc]ii. Aici a avut un
mic accident [i a fost dat afar\ f\r\ nici o
desp\gubire. {i-a g\sit cu greu un alt serviciu,
unde lucra [i `n prezent, anume paznic
la o `ntreprindere `n curs de lichidare.
A[adar, viitorul locului s\u de munc\ devenea
tot mai sumbru chiar sub ochii s\i,
cu fiecare camion care scotea ce se mai
poate scoate dintr-un morman de fiare
vechi. Era destul de stresant s\ asi[ti la
propria ta intrare `n [omaj. Bine`n]eles,
c`[tiga de mizerie. P\rin]ii lui erau pensionari.
Locuia cu ei `ntr-un apartament cu
dou\ camere semidecomandate, `mpreun\
cu sora lui, mai mic\ cu doi ani dec`t el,
retardat\ mintal. Banii deveneau pe zi ce
trece mai pu]ini, iar p\rin]ii mereu `i repro[au
c\ are un venit mult prea mic `n raport
cu c`t m\n`nc\. Cu toate c\ se str\duiau
s\ fac\ economie, tr\iau tot mai r\u.
~ncercau s\ consume tot mai pu]in curent
electric: el renun]ase la aparatul de radio,
mama sp\la numai la m`n\, iar tat\l `[i
redusese programul de stat `n fa]a televizorului.
Seara se culcau devreme sau st\teau
de vorb\ pe `ntuneric. F\ceau economie
[i la ap\. El, c`nd lucra de diminea]\,
se sp\la pe fa]\ la serviciu. F\ceau baie
numai s`mb\ta, to]i patru `n aceea[i ap\.
Primul era tata, capul familiei, apoi mama,
apoi el. Sora lui r\m`nea la urm\, c\ci oricum
nu f\cea nazuri, nu-[i d\dea seama `n
ce zoaie se scald\. Apa din cad\ nu o aruncau.
O p\strau pentru turnat cu g\leata `n
veceu. Numai dup\ o treab\ mare, se `n]elege.
Dac\ lipeau plastilin\ `n jurul capacului
de scurgere, pentru a evita pierderile,
le ajungea p`n\ miercuri. Dac\ nu, luni
pe la amiaz\ era gata. Cu toate acestea, aveau
datorii destul de mari la asocia]ia de
locatari; cea mai mare parte din penaliz\ri.
Dac\ mergeau `n acest ritm, `n c`]iva ani
urma s\ le scoat\ apartamentul la licita]ie.
Au avut, totu[i, [i o scurt\ perioad\ mai
bun\. Dou\ luni [i trei s\pt\m`ni, c`t el a
stat cu o fat\ pe care o iubea, `n garsoniera
acesteia. Fata a plecat `n Italia la munc\,
iar p\rin]ii s\i au `nchiriat garsoniera.
Planul era ca din chirie, din ce aducea ea
[i din v`nzarea garsonierei s\ cumpere la
`ntoarcere un apartament cu dou\ camere
[i s\ se c\s\toreasc\. Oricum, c`nd el s-a
`ntors la p\rin]i, ace[tia se obi[nuiser\ cu
binele, a[a c\ n-au fost prea `nc`nta]i. El
le-a spus c\ e o situa]ie temporar\. Numai
c\ fata [i-a g\sit pe cineva acolo [i i-a
transmis c\ nici nu se g`nde[te s\ se mai
`ntoarc\ la mizeria din Rom=nia. P\rin]ii
tot `l `ntreab\ c`nd se `ntoarce la garsonier\,
de[i le-a explicat situa]ia. ~l tot trimit
`n Italia, dar el nu cunoa[te pe nimeni
acolo [i nu e o fire descurc\rea]\. ~l tot
acuz\ c\ m\n`nc\ pe ascuns din frigider,
de[i nu e adev\rat.
Situa]ia e tot mai `nc`lcit\. Iar ultima
`nt`mplare i-a dat peste cap. Nimeni nu
[tie cum, dar sora lui retardat\ mintal a r\mas
`ns\rcinat\. Au `ncercat s\ o chestioneze
cine [i ce, dar nu au scos nimic de la
ea. R`de, [i at`t. El b\nuie[te c\ a fost violat\
de derbedeii din cartier, poate chiar de
careva din bloc, `n timp ce ducea gunoiul,
una dintre pu]inele treburi pe care le poate
face. De[i nu l-au acuzat direct, p\rin]ii
sugereaz\ c\ el `nsu[i ar fi putut s\ aib\ rela]ii
sexuale cu ea, ceea ce, din punctul lui
de vedere, era aberant. Sau poate c\ nu
cred acest lucru, dar probabil c\ se g`ndesc
la posibilitatea ca el s\ intre `n pu[c\rie [i,
`n sf`r[it, s\ se mai aeriseasc\ spa]iul locativ
[i s\ se mic[oreze cheltuielile. Ceea ce,
din punctul lui de vedere, era din nou aberant,
c\ci banii lui, chiar pu]ini, acopereau
din plin bruma de ap\ pe care o folosea, ca
s\ nu mai spun\ de m`ncare. El s-ar duce
cu drag\ inim\ `n alt\ parte, dar nu avea
unde, [i nici nu era un tip descurc\re].
~n aceste condi]ii, cu c`teva zile `n urm\
a f\cut cuno[tin]\ cu o fat\. Ei cic\ `i place
de el, `ns\ el nu crede asta, crede mai degrab\
c\ este foarte disperat\. Nu c\ este
foarte ur`t\, nu asta e cea mai mare problem\
a ei, ci este foarte-foarte gras\. Cea
mai gras\ fiin]\ pe care a v\zut-o el p`n\ atunci.
La v`rst\ s-ar potrivi, e cu doi ani
mai mic\, `ns\ nu simte nimic pentru ea.
Doar un pic de dezgust. Asta c`nd a v\zut-o,
c\ci dup\ aceea s-a obi[nuit cu ea [i
nu i-a mai p\rut la fel de monstruoas\. Tat\l
ei este un om foarte bogat, unul dintre
cei mai mari oameni de afaceri din ora[. A
spus `n mai multe r`nduri c\ `i va da fiicei
lui la c\s\torie tot ce are nevoie pentru o
via]\ `ntreag\. {i totu[i nu a reu[it s\
g\seasc\ un so] pentru fiica lui. Fata `l tot
sun\. ~i spune s\ treac\ pe la ea, s\ ias\ `n
ora[. A trecut pe la vila p\rin]ilor ei, care
este un adev\rat palat. A stat de vorb\ [i cu
tat\l ei, la un pahar de vin, ca `ntre b\rba]i.
Proz\
I-a spus c\ dac\ se vor c\s\tori nu le va
lipsi nimic.
Pe de o a parte, din c`te a citit [i a v\zut
prin filme, c\s\toriile care nu s`nt din dragoste
sf`r[esc prost; pe de alt\ parte, s-ar
rezolva toate problemele lui [i, probabil,
ale familiei lui. ~n cazul s\u, nu numai c\
nu-i dragoste, dar numai la g`ndul c\ va
sta cu asemenea „balen\“ `n pat `l apuca
grea]a, ca s\ nu mai spun\ c\ nu prea `]i
putea imagina cum se va desf\[ura un act
sexual `n cuplul lor. El ar renun]a bucuros
la rela]iile intime, [i-ar putea consuma av`nturile
erotice `n baie, `ns\ probabil c\
ea n-ar fi de aceea[i p\rere. C`nd `ncerca
s\-[i imagineze via]a al\turi de ea, concluziona
c\ mai bine se `ntoarce `n apartamentul
lor nenorocit. C`nd `ncerca s\-[i
imagineze viitorul al\turi de p\rin]i, mai
bine se c\s\torea cu „balena“. Nu reu[ea
deloc s\ se hot\rasc\. Eu ce sfat `i d\deam?
Fata a[tepta cu ner\bdare un r\spuns.
Ca [i tat\l ei, care `i spusese un lucru
care l-a cam enervat. Anume ca m\car `n
noaptea nun]ii s\ fac\ pe-a porumbelul `ndr\gostit,
s\ nu cread\ invita]ii c\ a luat-o
doar pentru banii ei.
Dup\ ce a povestit f\r\ `ntrerupere, [i-a
pus m`inile `n poal\ [i a[tepta sfatul meu.
A[a cum b\tr`nele a[teapt\ re]eta dup\
consulta]ie.
Mi-era clar, nu aveam nici un sfat pentru
el. Orice decizie ar fi luat, dup\ aceea
i-ar fi p\rut r\u. Cel mai bine ar fi fost s\
nu ajung\ `n situa]ia asta. Bine`n]eles, nu
i-am spus aceste lucruri. Nu voiam s\ torn
gaz pe foc. Oricum, am v\zut c\ faptul c\
l-am ascultat cu r\bdare i-a f\cut bine.
Parc\ se mai `nseninase pu]in. Totu[i, a[tepta
un r\spuns. I-am spus ceva de genul
c\ se afl\ `ntr-o situa]ie delicat\, `n care e
greu s\ deliberezi, mai ales dinafar\, c\ `n
chestiunile amoroase sau de familie nu e
indicat s\ te amesteci etc., [i am `ncheita
cu o glum\:
– ~n studen]ie, `n situa]iile complicate
aveam o vorb\: `]i dau un sfat prietenesc,
f\ ce vrei!
Omul a plecat la fel de confuz cum
venise, `ns\ parc\ mai pu]in `ncr`ncenat.
La c`teva minute de la plecare lui m-am
g`ndit c\ poate era mai bine s\-i fi spus
exact ce g`ndesc. Apoi m-am luat cu alte
treburi [i `n c`teva zile am uitat toat\
povestea.
Ea mi-a revenit `n aten]ie acum trei
s\pt\m`ni, c`nd am primit o invita]ie la
nunt\. A[adar, s-a hot\r`t, mi-am zis eu.
Foarte bine! Am studiat invita]ia, c\reia
oricum n-aveam de g`nd s\-i dau curs. Am
constatat c\ fostul meu elev urma s\ devin\
ginerele unuia dintre cei mai boga]i
oameni din ora[ [i finul altui mare bog\ta[.
Am apreciat c\ n-o nimerise chiar r\u, am
pus invita]ia pe m\su]a de cafea [i am dat
din nou uit\rii toat\ t\r\[enia.
Ast\zi diminea]\, deschid ziarul local.
La mondenit\]i, pe o jum\tate de pagin\,
sub titlul „Mireasa f\r\ mire“, citesc despre
fuga mirelui de la nunta fiicei unuia
dintre cei mai boga]i oameni din ora[.
Chiar despre el, elevul meu, era vorba.
Mi-am pus o cafea mare [i, cu picioarele
sub mine `n fotoliu, am `nceput a rumega
[tirea. M-a `ntrerupt soneria de la intrare,
care ]`r`ia insistent. La u[\, fostul meu
elev, cu cearc\nele p`n\ la gulerul c\m\[ii.
– Ce e cu tine? l-am `ntrebat intrigat\.
– V-am ascultat sfatul. Am f\cut ce-am
vrut! {i-acum a[ vrea s\ dorm [i n-am unde,
a[a c\ a[ vrea s\ dorm un pic la dvs.
P\rea epuizat, dar [i foarte mul]umit de
isprava sa. ~n timp ce-l conduceam `n una
din camere, a mai `ng\imat, dobor`t de
somn:
– Toate ca toate, da’ chestia aia cu
f\cutul pe-a porumbelul n-a mers…
Acum doarme dincolo, `l las s\ se odihneasc\.
Nici nu [tiu cum s\ procedez cu el
c`nd se va trezi. ~n locul meu cum a]i face?

Eseu
RADU PAVEL GHEO
Intelighen]ia `[i are pretutindeni regulile
[i ierarhiile ei. Seturile de norme respectate,
de gusturi acceptate [i de tabuuri
asimilate creeaz\ comunitatea aceea aparent
eterogen\, dar ai c\rei membri se
recunosc de la primele opinii schimbate
`ntre ei, de la filosoful bine mediatizat [i
criticul de art\ graseiat p`n\ la profesorul
de liceu sau burghezul consumator de literatur\
sau filme de art\. Adesea nici nu se
cunosc personal: totu[i s-ar recunoa[te
oric`nd [i se simt afini, c\ci respect\ acelea[i
reguli, admir\ acelea[i lucruri [i `i
oripileaz\ acelea[i manifest\ri.
Pentru cet\]enii dezorienta]i, pentru cei
mai pu]in siguri pe ei [i pentru cei dornici
s\ accead\ c`t mai repede `n comunitatea
rafinat\ a intelighen]iei rom=ne[ti, `ndr\znesc
s\ `n[ir pe fug\ c`teva coduri de
acces. S`nt convins c\ un aspirant s`rguincios
va [ti s\ ob]in\, prin induc]ie, [i altele
la fel de utile.
1) Nichita. E vorba de poetul Nichita
St\nescu. E drept, tema s-a mai demonetizat,
dar `nc\ are priz\ maxim\ la genera]ii
cu autoritate din intelighen]ia noastr\.
Re]ine]i: nu conteaz\ [i nu v\ intereseaz\
talentul poetic al lui Nichita. Dac\ vre]i s\
intra]i `n lumea de[teapt\, trebuie s\ [ti]i
c`teva lucruri de baz\. Nu vorbi]i de poetul
Nichita St\nescu (sau, Doamne fere[te,
N. St\nescu!). El e Nichita. Apropierea
sentimental\ de fiin]a lui Nichita e un
semnal pozitiv.
Aici merge [i o poezie, citat\ m\car
aproximativ. Foarte nimerit\ e aia cu cubul
perfect, la care i se sparge un col] cu
ciocanul. Pe asta o [tiu [i o citeaz\ to]i.
Pentru tinerii `n c\utare de pereche, merge
[i cea cu „Spune-mi, dac\ te-a[ prinde `ntr-o
zi [i ]i-a[ s\ruta talpa piciorului, nu-i
a[a c\ ai [chiop\ta pu]in dup\ aceea, de
team\ s\ nu-mi strive[ti s\rutul?“. Nu d\
gre[ (de altfel, dac\ intereseaz\ pe cineva,
ambele s`nt poezii valoroase).
Termeni suplimentari: Necuvintele (un
volum de versuri), Noduri [i semne (alt
volum). Aspiran]ii mai v`rstnici pot folosi
o amintire de la o be]ie cu Nichita, la care
Nichita le-a dedicat o poezie de Nichita.
Vor asculta cu to]ii `nfiora]i relatarea [i,
oricum, bietul poet nu se mai poate ap\ra.
Aten]ie! De[i Nichita St\nescu e
Nichita, Mihai Eminescu nu e Mi[u. Nici
Blaga nu e Luci (dar s\ m\ tai [i nu pricep
de ce!).
2) Andrei Ple[u – Despre `ngeri;
Gabriel Liiceanu – Despre limit\. S`nt
dou\ c\r]i. S`nt bune. Dar nu conteaz\:
important e s\ fie citate. Face o impresie
extraordinar\.
Termeni suplimentari (de mare ajutor):
„angelologie“ (sau „angeleologie“? Nu
mai [tiu. Pronun]a]i-l [i voi a[a, mai `mpleticit...),
„peratologie“, Minima moralia (nu
`nseamn\ ceea ce pare, dar nu insista]i).
3) Ultima carte (sau ultima conferin]\
sau ultima emisiune TV) a lui
Horia-Roman Patapievici (pentru tipicari,
„ultima“ `nseamn\ „cea mai recent\“,
nu ce v\ g`ndea]i voi). Deschide]i o discu-
]ie despre oricare dintre ele [i ave]i publi-
cul asigurat. Chiar dac\ nu e neap\rat unul
competent, cel pu]in va fi mereu entuziast.
Ca form\ de apropiere (v. punctul 1), `i
pute]i spune „Pata“, dar numai dac\ nu e
cumva de fa]\.
Termen suplimentar: Omul recent. E o
carte controversat\ a lui Pata. Dar face
impresie mai ales c`nd e citat\ (de[i o lectur\
atent\ n-ar strica). ~n general, prezen]a
la o conferin]\ de-a lui Patapievici
(sau Ple[u sau Liiceanu sau Manolescu –
v. infra) e o not\ bun\ pentru intelectuali.
4) Nicky. E vorba de criticul literar
Nicolae Manolescu. A[a `i spun prietenii [i
a[a `i spun – dar nu `n fa]\ – cei care nu `l
cunosc (vezi cazul „Pata“). Dac\ nu-l [ti]i
dec`t din c\r]i, e bine s\ v\ feri]i s\-i
spune]i Nicky chiar [i fa]\ de cei care `l
cunosc mai bine, dar nu e un dezastru dac\
v\ scap\. A fost ales `n 2005 pre[edintele
Uniunii Scriitorilor. A scris multe c\r]i de
critic\ literar\, despre mai mul]i autori, a[a
c\ oricum da]i, tot nimeri]i ceva.
Termeni suplimentari: Teme (nu-s chiar
teme, ca la [coal\, ci ni[te c\r]i cu eseuri,
foarte mi[to) – e bine de [tiut c\ s`nt [apte,
apoi Istoria critic\ a literaturii rom=ne,
Alian]a Civic\ (un partid care nu mai
exist\).
5) Mircea C\rt\rescu. Scriitor rom=n.
A scris De ce iubim femeile, o carte care sa
v`ndut `n vreo 40-50 de mii de exemplare
[i la care lumea literar\ bun\ (care nu vinde
dec`t 50-100 de exemplare) a cam str`mbat
din nas. L\uda]i-o sau critica]i-o, dar e bine
s\ v\ orienta]i la fa]a locului. Dup\ cum
evolueaz\ discu]ia, opune]i-o la Orbitor 1
[i Orbitor 2 (dou\ p\r]i dintr-o trilogie).
Una e cu „Aripa st`ng\“, alta cu „Trupul“.
Aten]ie, scrie la Orbitor 3 (aripa r\mas\).
Termeni suplimentari: postmodern (v.
infra, punctul 7), Levantul (carte, `n versuri),
Postmodernismul rom=nesc (carte).
Detaliu interesant: l-a citit pre[edintele
Traian B\sescu.
6) Blow-up. Un film cult, de Antonioni,
care pe mine m-a plictisit profund, dar cu
care se poate deschide o discu]ie de[teapt\
despre cinematografie. Exist\ un num\r de
filme al c\ror titlu reprezint\ parola de
acces `n clubul intelighen]iei. Pentru completare,
mai ad\uga]i Tarkovski (C\l\uza,
Andrei Rubliov), Fellini, Lars von Trier...
Merge [i Eisenstein.
7) Postmodernism, postmodernitate.
E un termen perfect, poate cel mai bun ca
parol\. Poate `nsemna orice, dar nimeni nu
mai [tie ce `nseamn\. E de bine sau e de
r\u – trebuie s\ vede]i mai `nt`i cum decurge
discu]ia. Se poate asocia cu Omul recent
(v. punctul 3). E de azi, e despre societate,
dar [i despre literatur\. Scriitori
postmoderni, lume postmodern\, capitalism
postmodern, atitudini postmoderne
(toate, inclusiv cele conservatoare), gadget-uri
postmoderne, media postmoderne.
Termeni suplimentari: post-postmodernism,
simulacru, Ihab Hassan, virtual,
postimperialism, mcdonaldizare.
8) L\utarii din Clejani [i/sau Fanfara
de la Zece Pr\jini. Forma]ii de muzic\
l\ut\reasc\ acceptate de lumea bun\ dup\
ce au avut succes `n str\in\tate. S`nt la mod\.
Se opun manelelor (muzic\ l\ut\reasc\
neacceptat\ de lumea bun\ – n-a avut
succes `n str\in\tate). L\utarii din Clejani
nu c`nt\ manele, ci aduc rafinamentul frust
al muzicii autentice rom=ne[ti 1 . Tot la mod\
de-o vreme `ncoace: Buena Vista Social
Club, Ibrahim Ferrer, Compay Segundo,
Cesaria Evora (erau buni [i prin anii ’50,
dar au fost descoperi]i recent, c`nd unii au
murit deja). Pentru nostalgici merge [i
Woodstock-ul, dar [i-a mai pierdut din cot\.
9) Lupta `ntre genera]ii. E o tem\ bun\
pentru o discu]ie despre literatur\ sau
TIMPUL
Ghid de conversa]ie
rom=no-intelectual
arte `n general. Genera]iile se tot lupt\,
a[adar subiectul n-o s\ se epuizeze niciodat\.
Tema e sensibil\, a[adar trebuie abordat\
cu mult\ grij\.
Termeni necesari: optzeci[ti, nou\zeci[ti,
dou\mii[ti (merg [i [aptezeci[tii, [aizeci[tii).
~nc\ nu se [tie prea clar ce `nseamn\
termenii de mai sus – ca [i cu postmodernismul.
E ceva legat de anul lans\rii
unor autori.
Termeni suplimentari: demolare, nonvalori,
statui, canon, respect/lips\ de respect,
confirmare (nu religioas\, ci literar\).
10) Vama Veche. O localitate de pe litoralul
M\rii Negre, unde vara merg mul]i
intelectuali. De re]inut sloganul „Salva]i
Vama Veche!“ – zona trebuie ap\rat\ de
neintelectualii care dau muzica tare (muzica
neintelectual\). De re]inut c\ Vama
Veche trebuie salvat\. Aici v\ pute]i arunca
`ndr\zne]i cu capul `nainte `n discu]ie:
Trebuie! Exist\ [i un festival – Stufstock.
E de bine.
Expresie util\ (indiferent de situa]ie sau
cuno[tin]e despre Vam\): „Vama nu mai e
ce-a fost!“. Va merge [i peste dou\zeci de
ani [i cred c\ mergea [i acum dou\zeci.
11) Perioada interbelic\ roz. Prinde
mai ales `n Bucure[ti. Tema cere o oarecare
documentare, dar nu exagerat de mult\.
Mai prinde]i [i voi din zbor, ce naiba! Se
leag\ de Eliade, Cioran, Noica, Tu]ea,
Ionescu (mai mult Nae dec`t Eugen) [i de
efervescen]a tinerimii intelectuale din
epoc\. Se evit\ cu tact teme ca legionarismul,
ortodoxismul antisemit, pogromurile
[.a. Nici n-au leg\tur\ cu intelectualii ace[tia,
legionari prin simpatii, dar inteligen]i
– mai ales `n exil. E preferabil\ o
alunecare spre orientalism, prin Eliade,
sau spre rom=nism, prin Noica.
Se poate l\uda [i Bucure[tiul interbelic
(neap\rat opus Bucure[tiului contemporan,
de[i s\ [ti]i c\ `n realitate nici... m\
rog), Rom=nia – Belgia Orientului [i „gr`narul
Europei“, Bucure[tiul – Micul Paris,
Timi[oara – „Mica Vien\“, Ia[iul – „Mica
Floren]\“... Apropo, a zis cineva de Paris
c\ ar fi „Marele Bucure[ti“?
Termeni suplimentari: G`ndirea (revist\),
esoterism, `ntru, Maitreyi, yoga, genera]ia
’27, Sentimentul rom=nesc al fiin]ei.
Merg [i teme mai mici, gen Lovinescu
[i proza canonic\, dar nu s`nt de foarte
mare impact.
12) Fran]uzismele. Se poart\ `n primul
r`nd tot `n Bucure[ti (v. punctul 11), probabil
sub influen]a genera]iei de intelectuali
mai v`rstnici, aristocra]i [i francofoni
9
(d. ex. Al. Paleologu). Franceza d\ un lustru
bun la limb\. (Altfel, `ntre ei tinerii
schimb\ anglicisme [i americanisme,
multe naturalizate.) Fran]uzismele se presar\
`n discu]ie la diverse momente, f\r\
nici o regul\ sau re]inere, fiindc\ s`nt oricum
de bon ton. Amintesc de perioada
interbelic\ roz [i, `n lipsa s`ngelui aristocratic,
sugereaz\ m\car o afinitate cu atributele
aristocra]iei. Aerul rafinat [i caracterul
poliglot-intelectual al francezei este
extrem de eficient.
Fran]uzisme utile: mon Dieu, mon
cher, quelle horreur, c’est ça, n’est pas?
(neap\rat), ebluisant, ordur\ (pronun]at
„ordiur\“), a delabra, hélas, dar merge [i
aux portes de l’Orient (c`nd e vorba de rom=ni
[i de p\catele lor – v. Mateiu
Caragiale). Mai s`nt o gr\mad\. E suficient
(iar\[i) s\ ciuli]i urechile.
13) Condi]ia intelectualului rom=n.
Iat\ tema cea mai tare, nec plus ultra, piatra
filosofal\ a discu]iilor intelectuale de la
noi. Le include pe (mai) toate celelalte [i
aprinde spiritele [i interesul tuturor. Ce
trebuie [tiut aici? C\ intelectualul rom=n e
`ntotdeauna subapreciat, c\ atmosfera intelectual\
se degradeaz\ (se „mcdonaldizeaz\“
sun\ mai bine) de la o zi la alta, c\
`n general e r\u [i c\ ar trebui s\ fie mai
bine, c\ ]ara asta nu-[i merit\ inteligen]ii,
c\ marile creiere rom=ne[ti se sacrific\
permanent (da]i exemple; aici merg [i c`teva
inserturi despre perioada comunist\),
c\ publicul, c\ audien]a, c\ televiziunea
public\, c\ televiziunile comerciale, c\
marea art\, c\, c\, c\... Oricum, e o tem\
generoas\, pentru toate gusturile. Abuza]i
cu `ncredere de ea.
* * *
Recunosc c\ toate cele de mai sus trebuie
luate cum grano salis (uite, poate c\
trebuia s\ scriu [i ceva de latinisme). Apoi,
onestitatea m\ oblig\ s\ admit c\ am folosit
– [i c\, probabil, voi mai folosi din plin
– unele din temele [i atitudinile comentate
mai sus. Altfel cum le-a[ fi `n[irat aici a[a,
neverificate?
~n fine, tot onestitatea m\ `mpinge s\
adaug [i comentariul din off al Alinei la
lectura `ndreptarului de mai sus: „Bine c\
e[ti tu de[tept!“.
(din volumul `n preg\tire DEX-ul [i
sexul)
1 Ba cînt\ [i manele, c\ altfel nu ar fi l\utari – dar
ideea nu se potrive[te cu scopurile ghidului nostru.
septembrie 2005

10
TIMPUL
Experien]a Solidarit\]ii
[i gîndirea cre[tin\
Cardinal
JEAN-MARIE LUSTIGER 1
În acele vremuri, existau Estul, Cortina
de Fier [i Vestul. În Fran]a, Imperiul
Sovietic ne p\rea la fel de imuabil ca [i
Egiptul faraonilor. A[a încît primele evenimente
de la Gdansk ne-au umplut de
stupefac]ie admirativ\, dar [i de teama fa]\
de riscurile represiunii împotriva poporului
polonez.
Dar foarte repede ceva cu totul nou a
venit din Polonia. Mai întîi, dezmin]irea
spectaculoas\ a ideologiei marxiste: muncitorii
cereau regimului comunist respectarea
justi]iei [i a democra]iei. Dup\ aceea,
apari]ia unei mi[c\ri populare originale,
în care se reg\seau intelectualii [i
muncitorii sindicali[ti. În sfîr[it, credin]a
catolic\ a poporului polonez [i fidelitatea
sa fa]\ de istorie d\deau acestei mi[c\ri o
for]\ de neoprit.
Toate acestea formau un tablou cu totul
deconcentrant pentru prejudec\]ile r\spîndite
în Occident, pe tema problemei muncitore[ti,
a luptei de clas\, a regimului sovietic,
a religiei „opium pentru popor“ etc.
Solidarnosc f\cea s\ zboare în ]\nd\ri toate
ideile de-a gata ale celor mai mul]i
oameni, indiferent de pozi]iile lor teoretice
[i de op]iunile politice.
Este adev\rat c\ alegerea Papei Ioan
Paul al II-lea în 1978 [i prima sa c\l\torie
în Polonia în iunie 1979 f\cuser\ deja s\
ne îndrept\m mai aten]i privirea asupra situa]iei
din Polonia atunci cînd, în februarie
1980, a izbucnit prima grev\ la {antierele
din Gdansk. F\r\ acest Pap\, f\r\ for]a
cuvîntului s\u [i a prezen]ei sale, Solidarnosc
n-ar fi fost posibil\. Dar trebuie,
f\r\ discu]ie, s\ ai urechile [i inima poloneze
pentru a în]elege întreaga greutate a
unor interven]ii, precum cea ce va fi
expus\ de Monseniorul Jozef Zycinski 2 .
În Fran]a, discursurile Papei [i ale Solidarit\]ii
au fost interpretate ca replici în
jocul raporturilor de for]\ cu puterea polonez\
[i sovietic\. Ast\zi, mi se pare tot mai
limpede c\ importan]a Solidarnosc nu se
m\soar\ doar în rolul s\u istoric în
pr\bu[irea sistemului sovietic. Exist\, în
experien]a Solidarnosc, mai mult decît o
revolt\ popular\ [i na]ional\ împotriva
tiraniei str\ine [i decît o critic\ a ideologiei
marxist-leniniste. Acest „mai mult“
face din Solidarnosc o experien]\ istoric\
inestimabil\, al c\rei interes teoretic [i
practic dep\[e[te cu mult circumstan]ele
apari]iei sale. Tocmai acest „mai mult“
doresc s\-l identific acum [i s\-l situez fa]\
de gîndirea cre[tin\.
„Negînditul“
marxism-leninismului
Experien]a Solidarnosc s-a n\scut `n
s`nul poporului polonez, ca un r\spuns
vital la lunga opresiune sovietic\.
~n fapt, analiza social\ [i practica
marxism-leninismului omit s\ ia `n considera]ie
sau, mai degrab\, nu pot s\ ia `n
calcul realitatea fundamental\ a condi]iei
umane, pentru c\ ea nu o vede [i nu poate
septembrie 2005
s-o vad\ tocmai din cauza conceptelor cu
care opereaz\. Dorind s\ se erijeze `n
[tiin]\ materialist\ a istoriei, ea trebuie
mai `nt`i s\-[i construiasc\ subiectul pentru
a-i determina legile ce-l dirijeaz\. Aceast\
opera]ie, necesar\ precum oric\rei
alte [tiin]e, produce un artifact care se
substituie realit\]ii vie]ii oamenilor. Aceast\
a[a-zis\ [tiin]\ – fie ea [i dialectic\
– poate atunci s\ func]ioneze ca praxis,
dar `ntre limitele stricte pe care le-a re-
]inut [i mai ales omis pentru a-[i construi
obiectul. Aplic`ndu-se realului complex [i
foarte bogat al societ\]ilor omene[ti, provoac\
acestora violen]\, cum dovede[te
situa]ia poporului polonez din momentul
`n care izbucne[te greva de la Gdansk.
Experien]a Solidarnosc aduce la lumina
zilei ceea ce marxism-leninismul ignor\
sau reinterpreteaz\ `n func]ie de propriile
sale categorii. Aceast\ realitate, o
numesc neg`nditul marxism-leninismului.
Cu siguran]\, Solidarnosc r\spunde marxism-leninismului
[i, `ntr-un anume sens,
`l demonteaz\, `l respinge. Dar aceast\ refuta]ie
nu opereaz\ practic dec`t cu condi]ia
de a pune `n plin\ lumin\ realul experien]ei
umane pe care marxismul o ignor\,
nu o recunoa[te, `n virtutea naturii sale
ideologice. Marxismul revendica pentru
el `nsu[i monopolul ra]ionalit\]ii politice;
experien]a Solidarnosc dezv\luind aceast\
realitate necunoscut\, nev\zut\, „neg`ndit\“
face s\ zboare `n ]\nd\ri edificiul
ideologiei marxiste.
Realitatea dezv\luit\
de Solidarnosc
Cum s\ descriem aceast\ realitate
necunoscut\?
Poporul polonez umilit, aservit de un
regim poli]ienesc, a tr\it mai `nt`i experien]a
solidarit\]ii, `nainte ca aceasta s\
devin\ o organiza]ie. Credin]a [i rug\ciunea
unui popor de credincio[i au format
temelia culturii [i istoriei Poloniei. Trebuie
s\-i constat\m for]a [i prezen]a, mai
`nt`i, nu ca o arm\ de r\zboi `ndreptat\ `mpotriva
contra regimului, ci ca memorie a
realului [i realitate a memoriei ce hr\neau
con[tiin]a unui popor.
Mai trebuia ca aceast\ solidaritate tr\it\
de popor s\ fie g`ndit\, articulat\ `n program
de via]\, de speran]\, de ac]iune.
Este ceea ce au f\cut, `mpreun\ cu muncitorii,
intelectualii mi[c\rii.
Experien]a solidarit\]ii este `n inima
vie]ii omene[ti. Ea situeaz\ fiecare persoan\
prin capacitatea sa de rela]ie cu
cel\lalt. Ea pune imediat `n joc instan]a
fundamental\ a con[tiin]ei [i puterea acesteia
de a cunoa[te binele [i adev\rul, de a
recunoa[te r\ul de care un om este vinovat
fa]\ de alt om etc. O `ntreag\ antropologie
este desenat\ de reflexia unui popor oprimat
`n domeniile fundamentale ale vie]ii
sale personale [i sociale. Munca era `n
centrul ideologiei oficiale. Muncitorii,
revendic`ndu-[i demnitatea, se afirmau ca
oamenii reali, nu simpli produc\tori. Prin
urmare, omul real s-a pus `n mijlocul
`ntreprinderii politice.
Ca s\ se nasc\ Solidarnosc, a trebuit s\
se conjuge g`ndirea [i ac]iunea. Intelectualii
au [tiut s\ g`ndeasc\ ra]ional aceast\
experien]\. Mai mult, ei au [tiut s\ dea o
expresie popular\ la ceea ce tr\ia [i spera
atunci poporul polonez. Cuv`ntul „Solidarnosc“
a fost simbolul magic al acestei
experien]e.
S\ remarc\m, `n trecere, importan]a fenomenologiei
care permite s\ explor\m
realul sc\p`nd capcanei `n care `l insereaz\
dialectica hegelian\ a lui Marx. Putem re-
cunoa[te acest demers fenomenologic `n
discursurile Papei din timpul c\l\toriilor
sale `n Polonia, dar [i `n c\rticica P\rintelui
Josef Tischner, colegul s\u de la Universitatea
din Lublin, difuzat\ clandestine
sub tiltul Spotkania 3 , carte din fericire tradus\
[i `n francez\. Aceast\ scriere a fost
unul din instrumentele prizei de con[tiin]\
provocate de Solidarnosc. C`t prive[te ac-
]iunea, e suficient s\ evoc aici rolul decisiv
al evenimentelor de la Gdansk [i leadershipul
lui Lech Walesa.
Etic\, politic\, religie
Pe m\sur\ ce ap\rea umanitatea `n realitatea
social\ [i `n mizele acesteia, se trasa
o cu totul alt\ manier\ de a ac]iona: cea
a „eticii Solidarnosc“, care se dore[te o
„etic\ a con[tiin]ei“ capabil\ s\ creeze rela]ii
respectuoase cu cel\lalt, s\ se organizeze
`n orizontul unui sistem democratic.
Revendicarea libert\]ii presupune acceptarea
diferen]elor [i a diversit\]ii de opinii.
M\car pentru acest lucru, sursa religioas\
[i cre[tin\ a a experien]ei Solidarnosc este
clar recunoscut\, mai exact pentru c\ ea
atest\ fundamentul indestructibil al demnit\]ii
umane.
~n acest fel, cei care nu `mp\rt\[eau
credin]a cre[tinilor, b\rba]i [i femei de alte
religii, necredincio[i, puteau, `mpreun\ cu
cre[tinii, s\-[i afirme demnitatea [i s\ se
recunoasc\ fr\]e[te `n accea[i lupt\ pentru
libertate. Acest dialog `n adev\r se bazeaz\
pe respectul fiec\ruia. C`t prive[te ideologia,
aceasta niveleaz\ fatal diferen]ele [i
nu poate crea unitatea dec`t prin constr`ngere,
chiar prin team\. Aceasta face parte,
de asemenea, din experien]a Solidarnosc.
Rolul major pe care l-a jucat Biserica
catolic\ nu poate fi `n]eles doar ca o `nt`nire
pur [i simplu tactic\. Biserica, cu
Papa Ioan Paul al II-lea `n frunte, a [tiut s\
mobilizeze `n serviciul demnit\]ii umane
tezaurul spiritual primit de la M`ntuitorul
oamenilor. Pentru ca Solidarnosc s\ fie
posibil\ a fost necesar\ aceast\ conjunc]ie
istoric\ a unui popor cu credin]a sa, cu
istoria sa, cu memoria sa, cu dramele [i
[ansele sale [i cu o perioad\ de criz\ acut\
care, ca o uria[\ furtun\, aduce la suprafa]\
fundul m\rii [i face s\ ias\ la lumin\
ceea ce era acolo `nghi]it. Reapari]ia realului
condi]iei umane [i al vie]ii sociale,
ceea ce eu numesc „neg`nditul“ politicii, a
fost purtat `n experien]a Solidarnosc de
fervoarea credin]ei [i a rug\ciunii poporului
polonez.
Urmarea istoriei
Dac\ la debuturile Solidarnosc, era
suficient pentru a ac]iona s\ faci apel la o
„etic\ a solidarit\]ii“, care se pozi]iona `n
surplomba politicii regimului comunist,
dup\ aceea de devenit necesar\ redimensionarea
ambi]iei totalitare a politicii. Trebuia,
de asemenea, ca etica solidarit\]ii s\
inspire alegerile politice [i s\ `nve]e gestionarea
posibilului. Trebuia, `n sf`r[it ca,
`ntr-un regim democratic, poporul `nsu[i
s\ ias\ din pasivitatea inculcat\ de regimul
totalitar [i s\ `nve]e s\ trag\ consecin]ele
sociale ale responsabilit\]ii fiec\ruia.
Atunci c`nd politica este supus\ logicii
puterii [i a luptei pentru putere, care pot fi
statutul s\u [i gestiunea sa ca s\ nu se `nchid\
`n abstrac]iunea unei ideologii? C\ci
atunci ar distruge, prin for]ele puse `n joc,
chiar ceea ce vrea s\ promoveze! Cred c\
nu e proba unui pesimism excesiv dac\
voi constata c\ rareori a existat un r\spuns
satisf\c\tor la aceast\ chestiune `n toat\
perioada contemporan\.
Lec]ia polonez\
Solidaritatea, o speran]\?
Ceea ce v-am `mp\rt\[it p`n\ acum `mi
las\ un gust de neterminat, pentru c\
ast\zi, `n epoca globaliz\rii, exist\ acela[i
pericol de a nu recunoa[te realul condi]iei
umane [i demnitatea acesteia, `n beneficiul
noilor ideologii dominante. {i acum
exist\ un drum foarte `ngust `ntre critica
situa]iei actuale, punerea `n lumin\ a
„neg`nditului“ [i expresia pozitiv\ [i articulat\
a acestuia. Pe deasupra, aceast\
expresie a neg`nditului ar trebuie s\ fie
comprehensibil\ [i `nsu[it\ de oamenii din
lumea `ntreag\, a[a cum a fost cazul poporului
polonez.
Nu asta arat\ dezbaterile actuale privind
viitorul Europei? De asemenea, `n
opinia mondial\, aspectul polemic `ncepe
deja s\ fie foarte r\sp`ndit `n termenii
revoltei [i ai raporturilor de for]\. Am
v\zut asta, de pild\, cu prilejul Forumului
social mondial de la Porto Alegre,
Brazilia. Dar aceast\ polemic\ nu te faci
s\ ie[i dintr-o problematic\. Dimpotriv\, o
anatgonizeaz\, f\r\ s\ permit\ s\ percepi
realitatea necunoscut\ sau r\nit\.
Ar trebui, deci, din nou s\ facem s\
reapar\ `n con[tiin]a comun\ acest „neg`ndit“
al realit\]ii omului. Ioan Paul al
II-lea a deschis [i a urmat acest drum. Dar
nu este suficient ca cineva s\ g`ndeasc\ [i
s\ enun]e ceea ce nu cunosc cei care gestioneaz\
destinele lumii. Trebuie pe deasupra
ca aceast\ descoperire s\ devin\
comunicabil\ [i s\ fie `mp\rt\[it\.
~n doliul mondial al mor]ii lui Ioan
Paul al II-lea, eu am perceput ecoul unei
prize de con[tiin]\ a popoarelor asupra unui
mesaj despre demnitatea oamenilor [i
viitorul acestora. Ioan Paul al II-lea a trezit
o mare speran]\ `n inimile multor oameni,
nu doar cre[tini, de-a lungul celor
25 de ani ai s\i, f\c`nd `nconjurul p\m`ntului,
adun`nd mul]imile, cu bisericile locului
al\turi, pentru a depune m\rturisirea
adev\rului.
S\ nu vedem `n aceasta trezirea unei
con[tiin]e a solidarit\]ii mondiale care se
sprijin\ pe con[tiin]a etic\ a fiec\rei persoane
[i a fiec\rui popor? Ating`nd viitorul
omului [i al umanit\]ii, aceasta a enun-
]at [i Conciliul Vatican II care g\se[te `n
Hristos afirmarea `ntregii voca]ii a omului
[i a deminit\]ii sale.
Atunci c`nd ra]ionamentul economic [i
financiar tinde s\ domine totul, cum s\
faci s\ intre aceast\ realitate neg`ndit\, dar
care poate fi g`ndit\, `n arbitrajul mijloacelor
[i scopurilor, al priorit\]ilor adev\rate,
al alegerilor necesare, deci al sacrificiilor
necesare? Este sfidarea de ast\zi!
R\m`ne faptul c\ aceast\ sarcin\ dificil\
nu poate fi dep\[it\ doar de reflexia
teoretic\, ci [i de un „a [ti s\ faci“, de
`n]elepciune, de asemenea de circumstan]ele
istorice. Trebuie s\ ne temem c\
toate contradic]iile acestui `nceput de al
treilea mileniu vor conduce la o criz\ dramatic\?
Poate c\, atunci, tsunami-ul social
pe care risc\ s\-l produc\ va fi cel al solidarit\]ii.
1 Public\m aici, cu acordul autorului, textul
conferin]ei sus]inute de E.S. Jean-Marie Cardinal
Lustiger pe 29 august, la Var[ovia, cu prilejul anivers\rii
a 25 de ani de la crearea Solidarit\]ii. Am
ales textul Excelen]ei Sale pentru c\ ni s-a p\rut a
surprinde cel mai complet experien]a Solidarnosc. În
octombrie, voi publica un amplu reportaj al manifest\rilor
în ansamblul lor, inclusiv esen]ialul celorlalte
lu\ri de cuvînt.
2 Conferin]a Arhiepiscopului Zycinski,
„Solidaritatea [i gîndirea lui Ioan Paul al II-lea“ a
urmat în program celei sus]inute de Cardinalul
Lustiger.
3 Spotkania: ~nt`lnirea. ~n polon\ `n original.

Lec]ia polonez\
O reconstituire extraordinar\ a „celor
optsprezece zile“ (14-31 august 1980) ce
aveau s\ zguduie din temelii nu numai
Republica Popular\ Polon\, ci `ntreaga
lume comunist\, gr\bindu-i pr\bu[irea,
este oferit\ de Funda]ia „Osrodek Karta“
din Var[ovia, sub titlul The Days of
Solidarity 1 . Cuprinz`nd numeroase fotografii
din timpul grevei, detalii ale vie]ii
cotidiene, instantanee, m\rturii ale muncitorilor
de la {antierul „Lenin“ din Gdansk
[i din celelalte ora[e, interven]ii ale reprezentan]ilor
bisericii catolice, declara]ii ale
liderilor Sindicatului Liber „Solidaritatea“,
fragmente din ziarele de partid, extrase
din transcrierile [edin]elor Biroului
Politic al Partidului Muncitoresc Unit
Polonez, citate din teletexte, din comunicatele
mili]iei, manifeste anticomuniste [i
contramanifeste oficiale, fragmente din
publica]iile tip\rite clandestin, secven]e
din „lu\rile de cuv`nt“ ale reprezentan]ilor
puterii comuniste, volumul reu[e[te s\
surprind\ `n mod exemplar complexitatea
fenomenului.
***
La `nceputul lui august 1980, `ncep
preg\tirile pentru declan[area grevei la
{antierul Naval „Lenin“ din Gdansk. Cum
declar\ Bogdan Boruszewicz (membru al
KSS, „KOR“ [i WZZ), s-au pus la punct
at`t „elementele tehnice“ c`t [i cele ce ]in
de „atitudinile psihologice ale grupului de
ini]iativ\“. Se tip\resc manifeste semnate
de Comitetul Sindicatelor Libere, din care
face parte [i Lech Walesa, ce `ndeamn\
muncitorii s\ se solidarizeze cu Anna
Walentynowicz [i astfel s\ lupte pentru
drepturile lor („Dac\ nu ve]i face acest
lucru, v\ ve]i g\si `n cur`nd [i voi `n aceea[i
situa]ie“), s`nt organizate grupuri ce
le vor distribui, de]inu]ii politici proasp\t
elibera]i din `nchisoare se `nt`lnesc pentru
a organiza opozi]ia. Cei mai mul]i muncitori
de la [antierul „Lenin“ s`nt preg\ti]i
psihologic pentru grev\, iar Lech Walesa
este deja perceput drept cel mai potrivit
s\-i reprezinte. „Toat\ lumea la [antier `l
[tia pe Lech“ (Jerzy Borowczak, muncitor
la [antierul naval). Revolta din decembrie
1970 de la Gdansk e `nc\ vie `n mintea
tuturor. De[i a fost reprimat\ s`ngeros de
mili]ie [i de armat\ (cel pu]in 27 de mor]i),
`n urma ei a luat na[tere mi[carea de opozi]ie
la Gdansk, au ap\rut publica]ii independente
(„Bratniak“, „Robotnik“).
14 august 1980. Sirenele anun]\ oprirea
lucrului, muncitorii se `ndreapt\ spre
[antier. Cei r\ma[i acas\ str`ng alimente
pentru ei: „Am alergat prin vecini de la o
cas\ la alta, cer`nd m`ncare pentru grevi[ti.
Aproape to]i [i-au deschis frigiderele
[i au dat tot, f\r\ cea mai mic\ ezitare. [...]
Pentru noi, aceasta era o prima manifestare
a sprijinului larg din partea popula]iei“
(Alina Pienkowska, Portul Gdansk). Incinta
[antierului este, treptat, ocupat\.
Grevi[tii se hot\r\sc s\ nu mai demonstreze
pe str\zi, pentru a evita confrunt\ri de
felul celor din decembrie 1970. Pentru a
se al\tura fo[tilor s\i colegi, Walesa este
nevoit s\ sar\ peste ziduri, iar gestul s\u,
peste ani, va deveni unul simbolic.
15 august 1980. ~ncep greve [i `n
Gdynia [i Sopot. „Am fost la {antierul din
Gdansk [i am vorbit cu oamenii. Eu nu voi
`ncepe munca [i nici voi nu ar trebui s-o
face]i“ (Andrzej Kolodziej, muncitor,
Gdynia). Muncitorii `ncep s\ se organizeze
la Gdynia, se fac provizii de hran\. „La
multe magazine alimentare din cele mai
multe ora[e“ – se arat\ `ntr-un telex c\tre
Comitetul Central al Partidului Muncitoresc
Polonez – „s`nt cozi foarte mari de
oameni a[tept`nd din zori s\ se aduc\
zah\rul. Trebuie re]inut c\ aceste cozi la
zah\r s`nt mai mari dec`t cele la magazinele
de carne.“
Autorit\]ile comuniste `ncearc\ s\ izoleze
zona (Gdansk, Gdynia, Sopot) de
restul Poloniei: leg\turile telefonice s`nt
t\iate, transportul `n comun e suspendat.
Edward Gierek, Primul Secretar al Partidului
Muncitoresc Unit, `[i `ntrerupe
vacan]a `n Crimeea.
16 august 1980. Cererile muncitorilor
de la Gdansk s`nt acceptate de conducerea
{antierului Naval. S`nt c`teva ore de derut\,
unii muncitori `ncep s\ p\r\seasc\
[antierul, „mai boga]i cu 1500 de zlo]i“.
„Aproape 500 de oameni mai r\m\seser\
`n {antierul Naval «Lenin». Puteai sim]i
determinarea enorm\ a acelor oameni.
Discu]iile nu mai aveau loc, ca p`n\ atunci,
`ntr-o atmosfer\ de speran]\, ci pe
fondul spaimei c\ vom muri ca ni[te
c`ini.“ (Janusz Kolodziejski).
~n noaptea de 16 spre 17 august este
constituit Comitetul de Grev\ Inter-`ntreprinderi,
condus de Lech Walesa. Din acest
moment, greva declan[at\ `n cele trei
ora[e – Gdansk, Gdynia, Sopot – se radicalizeaz\:
devine greva „Solidarit\]ii“.
S`nt redactate cele 21 de revendic\ri care
vor constitui Carta „Solidarit\]ii“. „Comitetul
de Grev\ (MKS) este `mputernicit s\
poarte discu]ii cu guvernul central“, se
precizeaz\ `n primul comunicat dup\
constituirea sa. Edward Gieremek este
sf\tuit s\ prezinte diploma]ilor occidentali
situa]ia de la Gdansk „`ntr-o not\ atenuat\“,
insist`nd pe faptul c\ aceasta a fost
determinat\ de „tacticile diversioniste ale
Europei Libere“ [i c\ autorit\]ile au de a
face cu „acte teroriste (grupuri agresive ce
for]eaz\ oamenii s\ `ntrerup\ lucrul)“.
17 august 1980. Num\rul muncitorilor
aduna]i `n curtea {antierului Naval din
Gdansk cre[te. La recomandarea Comitetului
de Grev\, serviciile publice s`nt asigurate.
Pentru a evita provoc\rile, `n cele
trei ora[e – Gdansk, Gdynia, Sopot – este
interzis\ v`nzarea alcoolului. Comitetul
Inter-`ntreprinderi lucreaz\ la formularea
revendic\rilor comune p`n\ la orele dimine]ii.
Se stabile[te tactica negocierii cu
autorit\]ile. „Ne-am `ntins s\ dormim pe
scaune. Din cauza stresului la care eram
supu[i [i a zvonurilor care circulau, colegul
care dormea l`ng\ mine a visat c\ ne
atac\ ru[ii. A s\rit din scaunul s\u [i a
TIMPUL
Cele optsprezece zile
care au schimbat lumea
`nceput s\ alerge spre u[\...“ (Eugeniusz
Mozewski).
~n predica sa de duminic\, preotul
Hilary Jastak `i sus]ine [i `ncurajeaz\ pe
grevi[ti, spun`ndu-le – de la amvon – c\
toate cererile lor „s`nt garantate nu numai
de legile naturale, ale lui Dumnezeu“, ci [i
de legisla]ia interna]ional\. La slujba religioas\
particip\ mii de oameni: „aveam
numai dou\ mii de ostii, a[a `nc`t a trebuit
s\ le `mp\r]im `n jum\t\]i, `n sferturi, `n
buc\]i mici [i fr`nturi, pentru a ajunge la
to]i“ (Hilary Jastak).
Membrii Comitetului Central al Partidului
Muncitoresc s`nt tot mai `ngrijora]i
de radicalizarea mi[c\rii greviste, de apari]ia
sloganelor anticomuniste, de revendic\rile
politice. Autorit\]ile formeaz\ o
Comisie care s\ „cerceteze“ cererile grevi[tilor,
condus\ de ministrul Tadeusz Pyka.
18 august 1980. Greva izbucne[te [i `n
Szczecin, la „Parnika“: „Erau aproape
1.500 – 2000 de muncitori acolo. (...) St\team
cu to]ii acolo [i oamenii au `nceput
s\ strige foarte tare“ (un muncitor din
Szczecin). ~n cur`nd va cuprinde toat\
regiunea. Grevi[tii `[i organizeaz\ propriul
sistem de securitate [i de comunica]ii, scot
publica]ii, asigur\ distribuirea, de trei ori
pe zi, a 8.000 de por]ii de hran\. „Situa]ia
e proast\“, declar\ Edward Gierek la `nt`lnirea
C.C. Le propune „tovar\[ilor“ s\ nu
organizeze o Plenar\, ci s\ ias\ „`n fa]a camerelor“,
s\ explice [i la radio situa]ia social-politic\:
„Tonul interven]iei mele trebuie
s\ fie un ton de dialog care s\ separe
clasa muncitoare de extremi[ti, cu accent
pe principiile socialismului, alian]elor...“.
19-20 august 1980. Comitetul de
Grev\ Inter-`ntreprinderi ajunge la 304 de
membri. Reprezentan]ii a 17 unit\]i din
Gdansk, Gdynia, Sopot `ncep discu]iile
cu Comisia condus\ de Tadeusz Pyka. Negocierile
e[ueaz\ lamentabil. Poli]ia secret\
aresteaz\ 20 de membri [i asocia]i ai
KOR-ului. ~n presa oficial\ nu trece nici o
informa]ie legat\ de grev\. ~n Silezia s`nt
r\sp`ndite manifeste care `ndeamn\ la unitate,
la greve `n sprijinul muncitorilor din
Provinciile de pe Coast\. La Var[ovia a
fost lansat „Apelul celor 64 de intelectuali“.
„Situa]ia anormal\ a Celor Trei Ora[e
dureaz\ deja de mult timp. Locuitorii
ora[ului consider\ c\ ritmul vie]ii publice
[i personale a fost fr`nt de prea mult timp.
Activitatea economic\ a devenit dezorganizat\,
iar via]a privat\ a locuitorilor tot
mai dificil\“ (din „Glos Wybrzeza“).
21-22 august 1980. Num\rul de membri
ai Comitetului de Grev\ ajunge la 350.
Se declan[eaz\ greva [i la fabricile „Lenin“
din Cracovia [i `n Skawina. O delega]ie
a Comisiei Guvernamentale conduse
de c\tre vice prim-minstrul Mieczyslaw
Jagielski (care l-a `nlocuit pe Tadeusz
Pyka) se `nt`lne[te, la Gdansk, cu reprezenta]ii
Comitetului de Grev\. Intelectualii
(Tadeusz Mazowiecki, B. Geremek)
care au sim]it c\ „Apelul“ semnat de ei
reprezint\ prea pu]in [i este prea abstract
se hot\r\sc s\ mearg\ la Gdansk [i s\-[i
manifeste solidaritatea concret, oferind
asisten]\ [i consultan]\ la negocieri. Cum
avea s\ declare Lech Walesa, venirea intelectualilor
completa „veriga lips\“, m\rea
[ansele negocierilor cu autorit\]ile [i putea
evita „radicalismul exprim\rii oamenilor
nervo[i, slab educa]i“. „Solidarnosc i cierpliwosc“
(„Solidaritate [i r\bdare“) [i
„Strajk Solidarnosci trwa nadal!“ („Greva
Solidarit\]ii continu\!) s`nt dou\ dintre
sloganurile ce se puteau citi, `n acele zile,
pe por]ile {antierului Naval din Gdank.
11
23-24-25 august 1980. Apare primul
num\r al „Solidarnosc“ („Buletin de informa]ii
aupra grevei“). Negocierile cu reprezentan]ii
autorit\]ilor s`nt `ntrerupte [i
la Gdansk, [i la Sczeczin. ~n Cracovia,
200 de angaja]i de la Fabrica de O]el
„Lenin“ cer guvernului Republicii Populare
Polone eliminarea cenzurii, folosirea
fondurilor pentru dezvoltarea agriculturii,
reducerea exporturilor c\tre URSS [i
retragerea trupelor sovietice sta]ionate pe
teritoriul Poloniei, eliminarea dictaturii de
partid. C`teva trenuri c\tre URSS ajung `n
g\ri – spre disperarea mili]iei – cu vagoanele
acoperite de grafitti anticomuniste.
Începe cea de a patra Plenar\ a C.C. al
PMU, ce aduce schimb\ri `n guvern. Ultima
apari]ie oficial\ a lui Edwad Gierek.
Comuni[tii `[i ascund cu greu spaima, s`nt
cople[i]i de dimensiunea grevelor. „~n fa]a
por]ilor {antierului Naval“ – declar\ M.
Jagielski, proasp\t `ntors de la Gdansk –
„e o uria[\ mul]ime agresiv\. (...) E dificil
s\ conduci aceste negocieri, s`ntem minimaliza]i,
umili]i (...) C`t de mult vor continua
greva? – nu [tiu. Mul]imea din fa]a
por]ilor devine pe zi ce trece tot mai numeroas\.“
S-au operat arest\ri, anun]\ ministrul
de Interne, [apte persoane (printre
care [i Jacek Kuron) fiind re]inute pentru
a treia oar\. Mili]ia `[i intensific\ ac]iunile.
Leg\turile telefonice r\m`n suspendate.
26-27-28 august 1980. Greva se extinde
`n Lodz, Wroclaw, Walbrzych. „Vrem
sindicate libere [i independente“ – declar\
Lech Walesa la convorbirile cu reprezentan]ii
Comisiei Guvernamentale. „Exist\ o
situa]ie economic\ dificil\, critic\ `n ]ar\.
{i asta se `nt`mpl\ pentru c\ muncitorii nu
au o adev\rat\ reprezentare sindical\...“.
La m\n\stirea Jasna Gora din
Chestochova, cardinalul Stefan Wysynski
]ine o predic\ incendiar\ `n care sus]ine
necesitatea „moral\“ de a sprijini cererile
grevi[tilor: „pentru a ne `mplini menirea,
suveranitatea na]iunii, a societ\]ii, a culturii
[i a economiei s`nt esen]iale!“. Pasaje
precum cel citat mai `nainte au fost cenzurate
`n transmisia televizat\ a predicii cardinalului.
Preotul Hilary Jastak `ndeamn\
la ie[irea din pasivitate a Episcopiei poloneze
`n „aceste vremuri speciale“, „`n
chestiuni de maxim\ importan]\ pentru
na]iunea polonez\“.
Artistul Jerzy Janiszewski creeaz\ simbolul
grafic al „Solidarit\]ii“.
(continuare `n pagina 12)
septembrie 2005

12
(continuare din pagina 11)
La cea de-a treia rund\ de negocieri cu autorit\]ile,
membrii „Solidarit\]ii“ r\m`n pe pozi]ie de
for]\, acuz`nd „statul poli]ienesc“, abuzurile politice,
absen]a libert\]ii de expresie, s\r\cia. „Domnule
Prim-ministru [i domnilor din Comisie!“
exclam\ Andrzej Gwiazda, `n aplauzele muncitorilor.
„Aparent, nu avem prizonieri politici `n aceast\
]ar\. Dar putem avea deplin\ `ncredere `n sistemul
judiciar `n aceast\ chestiune?“ Vor fi respectate
garan]iile de imunitate date grevi[tilor? – se mai
`ntreab\ vorbitorul.
Ambasadorul URSS, Aristov, transmite guvernului
polonez „`ngrijorarea“ c\ s`nt prea slabi, c\
nu reu[esc s\ aib\ o „contra-ofensiv\“ eficient\. ~[i
exprim\ stupoarea c\ nu au fost `nc\ `nchise grani-
]ele cu vestul. „Tonul declara]iilor“ – se arat\
`ntr-un comunicat al C.C. al PM – „a fost destul de
categoric, a sunat ca un avertisment c\ pericolul
este iminent.“ Cum se spune `ntr-un telex, `ncepe
s\ apar\ „lipsa de `ncrede `n permanen]a liniei
Partidului [i a strategiilor sale“. ~n ora[ele-port
`ncep s\ vin\ tot mai mul]i jurnali[ti str\ini. Greva
„Solidarit\]ii“ este mediatizat\ `n Occident.
29-30 august 1980. Greva e de neoprit: cuprinde
Silezia, Cracovia, Wroclaw, Poznan, Bydgoszcz,
Krosno, Lodz, Var[ovia. ~ntr-o `nt`lnire secret\,
liderii Partidului Muncitoresc Unit se pun de acord
s\ continue negocierile cu „Solidaritatea“, resping`nd
ideea unei interven]ii armate. Edward Gierek
`[i declar\ la `nt`lnirea C.C. neputin]a `n fa]a grevei
generalizate: „Situa]ia e tot mai grav\, grevele se
extind, cererile escaladeaz\. Trebuie s\ m\rturisesc
c\ nu [tiu ce altceva am putea face dec`t am f\cut
deja. Partidul a fost demobilizat, nu mai exist\ `ncrederea
c\ am putea controla situa]ia“. Wojciech
Jaruzelski se opune declar\rii st\rii de urgen]\:
„Cum am putea impune restric]ii c`nd toat\ na-
]iunea e `mpotriva noastr\? Ce compromisuri am
putea accepta?“. Mili]ia noteaz\ con[tiincios modul
`n care se fac provizii.
~n 30 august se semneaz\ la Sczeczin un acord
`ntre grevi[ti [i guvern. Cea de-a V-a plenar\ a CC
al Partidului Muncitoresc Unit ratific\ acordul [i ia
decizia de a semna un acord similar la Gdansk.
Grevele cuprind [i celelalte regiuni ale Poloniei.
Lech Walesa `l for]eaz\ pe M. Jagielski – reprezentantul
autorit\]ilor – s\ „fie totul foarte clar stabilit
`n scris“. Condi]ioneaz\ semnarea oric\rui acord
cu `ncetarea arest\rilor [i eliberarea membrilor
KOR re]inu]i. Gierek poart\ discu]ii cu ambasadorul
Moscovei, tovar\[ul Aristov, pentru a-l
convinge de necesitatea semn\rii acordurilor cu
grevi[tii. C.C. lanseaz\ un apel disperat c\tre membrii
de partid: „Tovar\[i! S\ str`ngem r`ndurile! S\
ne opunem du[manilor clasei muncitoare! S\ muncim
`mpreun\ pentru a restabili pacea [i ordinea
natural\ a vie]ii noastre!“.
31 august 1980. ~n acea duminic\ din august a
fost semnat acordul istoric de la Gdansk care recuno[tea
c\ Sindicatele libere „s`nt `n acord cu principiile
descrise `n Constitu]ia Republicii Populare
Polone“. Mai mult, guvernan]ii s-au obligat s\ discute
`n Sejm problema cenzurii, s\ garanteze dreptul
la grev\, s\ revizuiasc\ procesele politice [i s\
reabiliteze persoanele care au suferit persecu]ii
politice. Evenimentele `ncepute la Gdansk au
schimbat nu numai Polonia, ci fa]a `ntregii Europe.
Lech Walesa, un electrician oarecare concediat de
la {antierul Naval „Lenin“, a devenit un simbol al
dorin]ei de libertate.
Cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, rostite `n
iulie 1999 la Sopot, `[i p\streaz\ [i ast\zi `ntreaga
semnifica]ie: „~n acest ora[ /Gdansk/ s-a n\scut
«Solidaritatea», care a marcat o schimbare fundamental\
`n istoria unei Na]iuni, c`t [i `n cea a `ntregii
Europe. «Solidaritatea» a deschis calea spre
libertate ]\rilor victime ale sistemului totalitar, a
f\cut s\ se pr\bu[easc\ zidul Berlinului [i a contribuit
la unificarea Europei divizate `n cele dou\ blocuri,
`n urma celui de-al Doilea R\zboi Mondial.
Trebuie s\ p\str\m memoria acestui eveniment
care face parte din mo[tenirea noastr\ na]ional\.
Odinioar\, la Gdansk, v-am auzit spun`nd: «nu
exist\ libertate f\r\ solidaritate». Ast\zi, trebuie s\
spunem: «nu exist\ solidaritate f\r\ iubire»“.
(Timpul)
1 The Days of Solidarity, ed. I, 2000; ed. a II-a, 2005.
Selec]ia textelor: Katarzyna Madon-Mitzner, selec]ia fotografiilor:
Tomasz Gleb. Centrul Karta a primit pentru activitatea sa
de promovare a Poloniei, pentru „lupta `mpotriva uit\rii“,
numeroase premii prestigioase.
septembrie 2005
GABRIELA GAVRIL
1. ~n „Valea Pl`ngerii“.
Despre stereotipuri
TIMPUL
„Noi“ [i „Ei“.
Nu a[ fi adus `n discu]ie chestiunea
stereotipurilor dac\ nu a[ fi observat, la
multe `nt`lniri ce-au atins, fie [i tangen]ial,
tema rela]iei `ntre „noi“ [i „ei“
(francezi, germani, polonezi, ru[i, rom=ni
etc. – face]i dumneavoastr\ permut\rile
de rigoare), c\ ea r\m`ne o
problem\ obsedant\, dar [i un fel de
„Vale a Pl`ngerii“ de unde, o dat\ ce ai
p\[it acolo, devine aproape cu neputin]\
s\ mai ie[i.
Numero[i publici[ti, esei[ti [i politicieni
au reac]ionat (reac]ioneaz\ [i vor
mai reac]iona) violent la „imaginea“
preponderent negativ\ a „rom=nilor“ `n
afara grani]elor ]\rii lor. Am urm\rit
de-a lungul vremii diverse „lu\ri de pozi]ie“
patetice [i proteste, am citit destule
articole ce exprimau indignarea&revolta&`ngrijorarea
fa]\ de felul
`n care s`ntem percepu]i `n lume. A[adar,
tendin]a pare s\ fie aceea de a „denun]a“
con]inutul negativ al stereotipului
[i de a-i contrapune „autoimagini“
pozitive. De ce ar\t\m at`t de r\u privi]i
din afar\, c`nd noi s`ntem cu totul [i cu
totul altfel, `n genere at`t de talenta]i/inteligen]i/
creativi... [i harnici
etc.? ~n fapt, indiferent de con]inutul
s\u (care, se [tie, nu poate fi niciodat\
pozitiv sut\ la sut\), ar fi momentul s\
discut\m stereotipul `n termeni de
transmitere, acumulare [i procesare a
informa]iei. Este o structur\ simpl\, ofer\
o informa]ie minimal\, ce are proprietatea
esen]ial\ de a se difuza rapid
`n diverse medii. Stereotipurile etnice
(aproape toate negative; identitatea lui
„noi“ se define[te prin proiectarea de
tr\s\turi negative asupra celorlal]i,
„ei“, „str\inii“) se dovedesc a fi cele
mai stabile, mai rigide, dar [i cele ce se
r\sp`ndesc cel mai u[or `n grupurile
sociale [i le asigur\ coeziunea. Chiar [i
atunci c`nd este `n mod predominant
pozitiv („countertype“), a[a cum se `nt`mpl\
mai ales `n textele intelectualilor
[i tocmai `n acelea ce-[i propun demontarea
„prejudec\]ilor“, stereotipul
va pune `ntotdeauna `n circula]ie o
imagine caricatural\ a „celuilalt“, fie el
aflat `n proximitate, fie mai cur`nd un
rod al proiec]iilor fantasmatice. De
aceea, „eterna re`ntoarcere“, cu accente
vindicative [i re`nnoite tonuri de lamenta]ie,
la `ntrebarea „de ce s`ntem
v\zu]i a[a – adic\ negativ – noi, rom=nii?“
`mi pare a fi o enorm\ risip\ de
for]e pentru a sta pe loc, de nu seam\n\
cumva cu un mar[ sus]inut spre o fund\tur\.
Nu va da na[tere dec`t la monologuri
demne de teatrul absurdului.
C`nd nu s`nt circumscrise zonei
strict [tiin]ifice, `n pofida unei anumite
elegan]e retorice, interoga]iile ne`ntrerupte
privind „identitatea“ rom=neasc\
vs. „alteritatea“ europen\ se dovedesc
absolut factice, dac\ nu chiar nocive –
ajung s\ justifice, `n fond, autocontemplarea
boln\vicioas\ [i l`ncezeala lipsei
de ini]iativ\. ~ntreb`ndu-ne mereu „de
ce exist\/ cum e posibil s\ existe“ g`ndirea
stereotipic\, r\m`nem captivi `n
„Valea Pl`ngerii“. E o deprindere, cum
s\-i spun, „umanist\“ aceasta: ne istovim
`n chestionarea f\r\ sf`r[it a formelor elementare
atunci c`nd singurul r\spuns eficient
`n prezent ar fi cel pragmatic.
Cum au demonstrat de mult speciali[tii
`n psihologia social\ [i `n [tiin]ele
cognitive, „stereotipia“ face parte din
modul nostru de a ne raporta la realitate,
de a g`ndi. Cunoa[tem/ne cunoa[tem
prin discriminare (nu dau nici o
conota]ie negativ\ termenului), prin
stabilirea unor seturi de tr\s\turi ce ne
diferen]iaz\. Ca form\ natural\, spontan\,
`n esen]\ un mecanism mental de
economisire a energiei, stereotipul
(at`ta vreme c`t nu este folosit `n manipularea
politico-ideologic\ sau de orice
alt\ natur\...) nu e `n sine „r\u“ sau
„bun“, `n ciuda distorsion\rilor [i a
erorilor con]inute, chiar dac\ lezeaz\
anumite sensibilit\]i individuale sau de
grup. Seam\n\ cu o schi]\ sumar\, gre-
[it\ pentru c\ este extrem de simplificat\,
dar care poate fi un punct de plecare
pentru cartografierea unei regiuni.
~n spa]iul rom=nesc, unde obsesia
„imaginii ]\rii“ `nc\ `i b`ntuie pe cei
mai mul]i, intelectualii ajung `ns\ s\
problematizeze redundat [i emo]ional
ceea ce ar fi normal s\ se supun\ unei
judec\]i de existen]\. Stereotipul exist\,
este o component\ a cunoa[terii [i se
cuvine `n]eles [i tratat ca atare, iar nu la
modul ira]ional-afectiv.
V\ pute]i `nchipui, de pild\, un specialist
`n chimie care, `n fa]a tabloului
lui Mendeleev, ar hamletiza: „De ce exist\
ruteniul? Dar cadmiul? Cum de e
posibil iridiul? De ce nu e el stron]iu?“.
Esei[tii, de]in\torii de rubrici `n gazete,
moderatorii de talk-show-uri, editoriali[tii
se arat\ deseori indigna]i, cuprin[i
de revolt\ chiar, de reprezent\rile hiper-simplificate,
pierz`nd din vedere c\
– tocmai `n calitatea lor de structuri
minimale ale cunoa[terii – ele nici nu
ar avea cum s\ fie altfel. Un chimist nu
s-ar putea „indigna“ c\ atomul de carbon
nu e `nc\ diamant, un biolog nu sar
ar\ta defel surprins c\ organismul
monocelular, protozoarul, euglena verde
nu s`nt... Niels Bohr, iar pentru geometru
punctul e poten]ialitate, iar nu
ratare „de neiertat“/de neacceptat a
Cerneluri
Dialog [i/sau monologuri paralele (I)
spa]iului euclidian.
A[a cum, pentru lingvi[ti, capacitatea
de a distinge `ntre sonorit\]i particulare
(de[i, `n acel moment, receptorul
nu poate `n]elege `nc\ vreo vocabul\)
este considerat\ momentul ini]ial
al `nv\]\rii unei limbi, tot astfel stereotipul
– indiferent de dominanta con]inutului
s\u – se cuvine acceptat ca
reprezent`nd un prim nivel al intercunoa[terii,
ce semnaleaz\ interesul incipient
pentru Cel\lalt. {i a[ mai aminti
un aspect ce-ar trebui s\ ne conving\
de insuficien]a [i de inutilitatea
reac]iilor strict afective la stereotipuri:
fiecare ins, fiecare grup este (deseori
concomitent) [i produc\tor, [i subiect,
[i consumator al lor.
„Ce-i de f\cut?“ Denun]area, criticarea
stereotipului, prin retorica patriotard\
ce amestec\ limba de lemn na]ional-comunist\,
fervorile de extrem\
dreapta [i angoasele tranzi]iei, prin
„miturile“ na]ionale [i imaginile construite
de mecanismele de propagand\,
`mi pare `ntruc`tva similar\ cu `ncercarea
de a „combate“ particula. Stereotipurile
pot fi doar dep\[ite [i numai prin
stabilirea de fluxuri informa]ionale
`ntre cei ce interac]ioneaz\. ~n mod firesc,
informa]iile lacunare (sau absen]a
lor) genereaz\ structuri cognitive primare,
`n mod [i mai firesc, abunden]a
informa]iilor [i transmiterea lor constant\
fac posibil\, chiar oblig\ la trecerea
la un nivel mai complex de reprezentare.
***
Dac\, a[a cum plastic se exprima
Andrei Codrescu, str\inii cred c\ rom=nii
vorbesc „un fel de ruseasc\“ [i-[i
ast`mp\r\ setea cu s`nge, singura [ans\
de a conduce la o `n]elegere mai nuan-
]at\ este crearea [i sus]inerea mecanismelor,
a institu]iilor care s\ permit\
circula]ia informa]iei, `n mod constant
[i, subliniez, `n forme adecvate celor
c\rora ne adres\m.
2. „Untul“ [i „delirul“.
Despre cultur\
[i civiliza]ie
La decenii dup\ ce Noica `[i exprima
dispre]ul filozofic fa]\ de „Europa

Cerneluri
untului“ – `ntr-un text de un „irealism grotesc“,
potrivit lui Adrian Marino – dihotomia
cultur\-civiliza]ie este `nc\ la mare
cinste printre intelectualii no[tri, mul]i
dintre ei afla]i la conducerea unor institu-
]ii. Chiar dac\ `mbrac\ forme mai subtile,
este detectabil\ `n multe atitudini culturale.
Recent, domnul H.-R. Patapievici `i
`ndemna pe concet\]enii s\i s\ accepte
`napoierea ca pe „un dat care nu ne mai
singularizeaz\ fa]\ de cei f\r\ `napoiere“,
ca pe „un dar ce ne furnizeaz\ dou\ vie]i
`n loc de una“ 1 . Nu intru acum `n analiza
am\nun]it\ a g`ndirii paradoxale a conferen]iarului,
chiar dac\ prestidigita]iile sale
verbale, nelipsite de un anumit manierism,
ar merita un examen mai atent. Se
pare `ns\ c\ `n acest balet filozofic apare,
ca survival, distinc]ia net\ `ntre „intelighen]ia“
[i „mase“ ce func]iona `n ]\rile
comuniste. Cum observa Czeslaw Milosz,
intelectualul estic se dovede[te deseori neputincios
`n fa]a „datelor rebele“ ale realului
ce scap\ conceptualiz\rilor, este surprins
pe picior gre[it de atitudinile pragmatice
2 . Confuzia esen]ial\ a domnului
Patapievici este aceea `ntre condi]ia domniei
sale – [i a altora, pu]ini la num\r – de
intelectual care, precum `n cazul lui
Adorno, ar avea poate de c`[tigat din „`nt`rzierea“
cultural\ [i situa]ia celorlal]i, in[i
obi[nui]i, pentru care ie[irea din „`napoiere“
este vital\ (chiar o problem\ de subzisten]\).
Demonstra]iile autorului Omului
recent ar avea de c`[tigat dac\ ar fi scrise/
spuse „onest“, numai la „persoana `nt`i“.
M\ `ntreb, a[adar, f\r\ nostalgii marxiste,
dac\ „pre]uirea“ `napoierii „a[a cum
ne pre]uim vie]ile“ nu este o cale am\gitoare
[i profund perdant\, o claustrare `n
inac]iunea abstrac]iunilor. Av`nd `n minte
experien]a intelectualilor „Solidarit\]ii“ poloneze,
dar [i a altora, `mi devine evident
c\, nic\ieri `n lume, nu s-a schimbat nimic
dec`t atunci c`nd a fost abandonat\ orice
form\ de acomodare (cu sau f\r\ „fantezie“)
la „vremile“ aberante, c`nd indivizii
nu [i-au mai „pre]uit“ nici m\car vie]ile.
~n condi]ii de aproximativ\ normalitate,
cred c\ numai min]ile ce reac]ioneaz\
viu, limpede [i rapid la ceea ce se `nt`mpl\
`n jurul lor, nu evadeaz\ `n ce]oase scenarii
filozofice (c`teodat\ alibiuri la `ndem`n\),
nu evanghelizeaz\ filozofia compromisului
[i nu `ndeamn\ la forme de „estetizare“
a mizeriei, pot afla solu]ii – nu generale,
ci punctuale – pentru a dep\[i pseudo-civiliza]ia
rom=neasc\. „Ideile abstracte“
– spunea George Soros – „trebuie
sprijinite prin lucruri concrete“. Altfel,
efortul intelectual se consum\ `n gol, produce
decibeli, bi]i, h`rtie tip\rit\ [i nimic
mai mult. R\m`ne o moar\ de m\cinat
vorbe, `ntre]in`nd iluzia lini[titoare a
implic\rii intelectualului `n cetate.
Gra]ie jocurilor cultural-politice, discursul
ce mizeaz\ pe dihotomia cultur\-civiliza]ie
tinde s\ devin\ cel mai vizibil `n
spa]iul public rom=nesc [i s\ fie asociat cu
presta]ia intelectual\ `n genere. Dar cui i
se adreseaz\ el, de fapt? Conceptul de cultur\
pe care-l vehiculeaz\, ce tr\deaz\ `ncremenirea
`ntr-o paradigm\ vetust\, este
unul extrem de `ngust [i exclude tot ceea
ce nu ar intra `n zona „umanioarelor“.
Propov\duirea unei indiferen]e orientale
fa]\ de civiliza]ie, viziunea restrictiv\ asupra
elitei, cultivarea atitudinilor excesiv
dubitative ce `ntre]in [i justific\ un soi de
amoralism „estetic“ `i contrariaz\ [i `i `ndep\rteaz\
tocmai pe indivizii cei mai mobili,
cei mai receptivi [i cei mai dispu[i s\
dep\[easc\ „neantul valah“ prin construc-
]ie. Cum s\-i reprezinte astfel de „oameni
din lun\“, ajun[i `n func]ii publice `n ciuda
autismului lor cultural, pe tinerii pentru
care `napoierea nu poate fi nicidecum „un
dat“, ci un „f\cut“ nefericit, ce trebuie, indiferent
de c`t\ energie, de c`t\ creativitate
vor fi consumate, odat\ [i-odat\ desf\cut?
Cum s\ accepte cei ce nu vor s\ fie o
alt\ „genera]ie pierdut\“ – `n numele culturii
`nalte!? – s\ desconsidere gestul civilizator,
fapta? De ce-ar trebui ca tr\itorii `n
acest prezent „faustic“, „relativist“ – da, [i
mai pragmatic – s\ se simt\ `mpu]ina]i
ontologic [i s\ se refugieze, bovaric, `n
modele inconsistente ale unui trecut problematic?
De ce-ar fi de preferat viziunea
vag mistic\, vag mioritic-ortodoxist\ asupra
existen]ei `n locul valorilor (post)modernit\]ii?
Sau, mai concret: de ce ar fi
mai importante, mai... „cultur\“ pentru rom=nul
de ast\zi, angelologia, dizerta]iile
pe tema dec\derii omului postmodern dec`t,
de pild\, estetica urban\ sau economia?
~n ciuda preten]iilor [i a mediatiz\rii
sale, discursul „elitist“ este unul printre
celelalte, cu o relativ\ `ndrept\]ire, produs
de un anumit grup. Poate fi studiat din
punctul de vedere al op]iunilor ideologice,
al raporturilor sale cu „spiritul veacului“,
dar nicidecum tratat drept unul „major“,
singurul demn de re]inut din cultura
rom=n\ contemporan\.
~n ce m\ prive[te, parafraz`nd titlul
unui articol din 1990 al lui Ioan Petru
Culianu 3 , cred c\, acolo unde civiliza]ia
este uitat\ sau e o simpl\ butaforie, `ncepe
„iadul“ (absurd [i atunci c`nd e „vesel“ [i
„colorat“). ~mp\rt\[esc, a[adar, idealul
„mediocru“ al conjunc]iei cultur\-civiliza]ie
exprimat de Adrian Marino: „Declar
pe fa]\ – scria autorul Dic]ionarului de
idei literare – c\ nu doresc deloc o
«Rom=nie `n delir» [...], ci doar una, `ntradev\r,
«logic\, a[ezat\ [i cuminte».
Civilizat\ [i constructiv\, organizat\ [i
productiv\, `n care existen]a cotidian\ s\
nu mai fie nici blestem, nici suferin]\, nici
irosire de timp, de energie [i s\n\tate. [...]
Visez doar un modest, foarte modest, umil
de modest `ntru (vorba lui C. Noica) civiliza]ie
[i cultur\, definitiv p\truns de astfel
de aspira]ii profund mediocre...“ 4 .
***
Paseismele elitiste [i dihotomia cultur\-civiliza]ie
au un efect tranchilizant
asupra intelectualilor locului (izol`ndu-i
`ntr-un soi de „republic\ a cuvintelor“, tot
mai `ndep\rtat\ de „lucruri“) [i ad`nce[te
pr\pastia `ntre „umani[ti“ [i ceilal]i.
C\l\torului cultivat poposit pe meleaguri
rom=ne[ti `i trezesc uimirea, iar `n afara
grani]elor, dac\ nu ar conduce la „strategii“
anacronice, r\mase f\r\ ecou, ar produce
stupoare. Oricum, insului european
(cu o retin\ sensibil\ la ur`]enia agresiv\ a
realului) ce prive[te `ntotdeauna cultura [i
civiliza]ia ca un binom, `i apar drept o
ciud\]enie [i o surs\ permanent\ de
ne`n]elegere 5 .
3. Valori absolute,
valori ale normalit\]ii
„Nu ar putea valorile noastre s\ [tearg\
imaginea negativ\ a Rom=niei `n lume?“ –
se `ntreba mai zilele trecute un politician
de altfel cultivat. Nu, chiar nu, i-am r\spunde.
~nd\r\tnicia de a prezenta doar un
„insectar“ de figuri de prestigiu, mai mult
sau mai pu]in mitizate (cei trei Eliade-
Cioran-Ionesco, poate Br=ncu[i [i
Enescu), unei lumi ce g`nde[te `n alte
categorii – este interesat\ de drepturile
omului, de dinamica economic\, de regimul
reformelor, de structura institu]iilor,
de cadrul legal, `n fond de ceea ce face s\
func]ioneze o societate, de via]a de zi cu
zi, de urbanitate `n general – seam\n\ cu
aruncatul sticlelor `n ocean de c\tre naufragia]i.
{i prime[te un r\spuns pe m\sur\.
~n vreme ce s`nt a[teptate informa]ii
despre civiliza]ia rom=neasc\ (atlase, pliante
turistice, h\r]i, prezent\ri ale ora[elor,
date despre arhitectur\ etc. ), ce se ofer\?
Sporadic, „valori absolute“ – bine`n]eles,
apar]in`nd trecutului. Or, astfel de valori,
`n cel mai bun caz, i-ar putea atrage pe c`-
]iva speciali[ti izola]i prin campusuri universitare,
dar nu le spun mai nimic celor
cu adev\rat interesa]i de „vecin\t\]i“. Ace[tia
din urm\, dac\ nu s`nt firi din caleafar\
de aventuroase, marginali incurabili,
caut\ datele civiliza]iei europene. Pentru
ei, Rom=nia r\m`ne un ]inut f\r\ aeroporturi,
f\r\ poduri, f\r\ [osele, cu trenuri nenorocite,
cu hoteluri d\r\p\nate [i pre]uri
TIMPUL
nejustificate, cu monumente `n patrimoniul
UNESCO ce stau s\ cad\ la prima
ploaie, cu [coli mizere, cu teatre [i cinematografe
`nchise, cu arhive inaccesibile
[i o birocra]ie ce-]i pune la `ncercare nervii.
Institu]iile seam\n\ cu sanatoriul lui
Ken Kesey transformat `n cabaret, persoanele
publice se dau cu u[urin]\ `n spectacol,
timpul pare s\ curg\ dup\ alte m\suri.
Pentru insul p\truns de civiliza]ia european\,
subtilit\]ile „metafizice“ nu vor
reu[i s\ r\scumpere relativitatea legilor,
b`lciul politico-mediatic, cenu[iul ora[elor
[i mole[eala g`ndirii.
Recursul la re]eta verificat\ [i `n timpul
comunismului – operele „perene“ – pare
s\-i scuteasc\ pe oamenii de cultur\ de
efortul de a fi eficien]i `n func]iile pe care
de de]in. N-a[ avea nimic `mpotriva lor
dac\ ar fi doar ni[te persoane particulare
ce-[i manifest\ prin diverse scrieri bovarismele,
ortodoxismul mesianic [i elanurile
de „guru“. ~n fond, fiecare e liber s\
argumenteze ce vrea, chiar [i necesitatea
transform\rii Bucure[tilor `ntr-un falanster
de tip amish. ~ns\ `n momentul `n care
ocup\ func]ii de decizie, m\ a[tept ca
aceste personaje s\ ofere solu]ii `n ordinea
„mediocr\“, institu]ional\. S\ se comporte
ca ni[te manageri, iar nu ca ni[te vedete
care ne fac o onoare c\ au acceptat s\ ne
reprezinte.
Mi-amintesc acum o observa]ie demn\
de re]inut a domnului Roland Chojnacki:
„Nu se `nt`mpl\, la noi [la polonezi], ca
directori ai institutelor s\ fie persoane publice,
«staruri» autentice sau doar `nchipuite...“.
Poate astfel s-ar explica eficien]a
polonezilor [i vizibilitatea lor cultural\, `n
vreme ce Rom=nia apare mai degrab\ ca o
„pat\ alb\“. {i c`teva detalii triste pentru
noi, extrase dintr-un interviu acordat de
directorul Institutului Polonez „Observatorului
cultural“: „O s\ v\ dau un exemplu
dureros, dar concludent din domeniul literaturii:
Institutul Polonez a sprijinit traducerea
[i editarea a 14 volume – `nc\ 2
urm`nd a fi lansate la sf`r[itul acestui an –,
`n timp ce partea rom=n\ nu a contribuit la
tip\rirea nici unui volum `n Polonia. De
fapt, `n ultimii zece ani au fost publicate
doar 5 c\r]i ale unor autori rom=ni! Sper
ca, o dat\ cu `nfiin]area Centrului Cultural
Rom=n de la Var[ovia, balan]a rela]iilor
culturale polono-rom=ne s\ se echilibreze.
Va fi din ce `n ce mai bine pentru reprezentan]ii
culturii rom=ne, dar [i pentru
Institutul Polonez, `ntruc`t, f\r\ un omolog
13
la Varsovia, desf\[urarea [i intensificarea
activit\]ii sale s`nt mai dificile“.
~n locul unor interminabile conferin]e
pe teme imponderabile, a[ fi vrut s\ aflu,
de pild\, de existen]a unor proiecte de realizare
a unei biblioteci numerice rom=ne[ti
(dup\ modelul celei franceze sau italiene),
s\ g\sesc ni[te portaluri culturale
bine f\cute, s\ pot cump\ra din libr\rii lucr\rile
de sintez\ destinate cititorilor
str\ini [i prezent\rile multimedia ale ora-
[elor. Dac\ tot s`nt pl\ti]i (mult mai bine
dec`t un cercet\tor oarecare sau un t`n\r
universitar), a[ vrea s\-i v\d pe carismaticii
no[tri intelectuali pun`nd la punct m\car
ni[te re]ele de distribu]ie a c\r]ilor [i
publica]iilor `n str\in\tate [i venind cu
programe concrete de sprijinire a
rom=nisticii `n lume.
***
{tiu c\ sun\ a blasfemie, dar am `ncredin]area
c\ reclama la Dacia Logan difuzat\
`n str\in\tate a f\cut mai mult pentru
cultura rom=n\ dec`t prelec]iunile despre
„ce pierdem c`nd c`[tig\m ceva“ (sau
viceversa). Iar ini]iativa unor copii din
Constan]a de a prezenta Rom=nia pe un site
ce cuprinde ]\rile prin care curge Dun\rea
dovede[te mai mult pragmatism cultural
dec`t o sumedenie de declara]ii [i conferin]e
ale unor intelectuali de prestigiu.
1 H.-R. Patapievici, „Despre avantajele [i dezavantajele
`napoierii. O istorie din Balcani“, `n
„Orizont“, nr. 7/18 iulie, 2005, pp. 16-23.
2 Czeslaw Milosz, La Pensée Captive
(Zniewolony umys), Gallimard 1988, p. 59.
3 Ioan Petru Culianu, „Iadul [i civiliza]ia“, `n
P\catul `mpotriva spiritului, Editura Nemira, 1999.
4 Adrian Marino, Pentru Europa, Ed. a II-a,
rev\zut\ [i ad\ugit\, Polirom 2005, p. 21.
5 Nu voi cita din impresiile colegilor [i prietenilor
mei din universit\]i str\ine la impactul cu
Rom=nia (n-am acordul lor [i, `n plus, datorit\ capriciilor
memoriei, a[ putea atenua expresivitatea spuselor),
dar iat\ c`teva reac]ii ale lui Jaques Le Rider din
„Jurnalul unei c\l\torii `n Rom=nia“: „Str\zi `nguste,vechi,
prost `ntre]inute `n zona pietonal\ (strada
Lipscani). Ne `ntoarcem pe jos pe un mare bulevard
foarte animat, dup\ ce am b\ut o cafea `ntr-un pasaj
de epoc\ de la 1900, plin de farmec, dar la fel de prost
`ntre]inut. Reg\sesc o ambian]\ care m\ face s\ m\
g`ndesc la Istanbul“. {i, mai departe, `n drum spre
Ia[i: „~n soare, trenul a devenit sufocant. Trecem de o
gar\ nod de cale ferat\, unde trenul [i-a schimbat
locomotiva electric\ [i a luat-o `n direc]ia Ia[ilor
condus de o locomotiv\ Diesel. Cer[etori [i v`nz\tori
de b\uturi [i sandvi[uri str\bat culoarul trenului la fiecare
oprire“ (Europa central\ sau paradoxul fragilit\]ii,
Editura Polirom, Ia[i 2001, p. 228 [i 231).
septembrie 2005

14
GABRIEL CATALAN
Documentul pe care-l reproducem mai
jos, r\mas inedit `n pofida unor trimiteri [i
semnal\ri, provine din Fondul Pre[edin]iei
Consiliului de Mini[tri de la Arhivele
Na]ionale Istorice Centrale, fiind o adres\
oficial\ a episcopului romano-catolic de
Timi[oara, Augustin Pacha, c\tre nun]iul
apostolic `n Rom=nia, Andrea Cassulo,
c\ruia `i solicit\ s\ analizeze o cerere a credincio[ilor
catolici de origine evreiasc\ din
aceast\ eparhie.
Ace[tia erau foarte nemul]umi]i de
legisla]ia antisemit\ a regimului na]ionallegionar,
`n spe]\ de adoptarea Decretului
Lege pentru reglementarea situa]iei evreilor
`n `nv\]\m`nt din 11 octombrie 1940
(publicat sub Nr. 3438, `n „Monitorul
Oficial“, Partea I-a, Nr. 240/14 octombrie
1940, pp. 5867-5868), prin care nu mai
erau admi[i la [colile confesionale [i la
[colile de stat cei n\scu]i din p\rin]i evrei,
chiar dac\ ace[tia au fost cre[tina]i, respectiv
boteza]i `nainte de na[terea copiilor lor,
[i indiferent c\ ace[ti copii s-au n\scut
cre[tini sau nu (cf. Lya Benjamin, Evreii
din Rom=nia `ntre anii 1940-1944. vol. I
Legisla]ia antievreiasc\, Bucure[ti,
Editura Hasefer, 1993, pp. 70-71/doc. 14).
Episcopul Augustin Pacha era implorat
s\ fac\ demersurile necesare la forurile statului
rom=n pentru revenirea asupra acestui
decret lege [i anularea discrimin\rii
catolicilor etnici evrei.
La r`ndul s\u, ierarhul romano-catolic,
convins de dreptatea cererii credincio[ilor
s\i [i de pericolul `ndep\rt\rii copiilor lor
de `nv\]\tura cre[tin\ catolic\, i-a scris
nun]iului apostolic, rug`ndu-l cu insisten]\
s\ intervin\ `n favoarea acestor enoria[i la
guvernul Rom=niei.
Nun]iatura Apostolic\ a remis Ministerului
de Externe al Rom=niei o not\, la
care s-a anexat scrisoarea episcopului
Augustin Pacha, prin care s-a cerut insistent
respectarea Concordatului (se invocau
art. 19 [i 20 privind libertatea Bisericii Catolice
de a desf\[ura activit\]i instructiveducative
[i religioase `n [colile confesionale
[i de stat) [i, totodat\, s-a solicitat
guvernului rom=n g\sirea unei solu]ii care
s\ poat\ concilia dispozi]iile Concordatului
cu acelea ale Decretului Lege din 11
octombrie 1940. Ministerul de Externe a
trimis, la r=ndul s\u, o adres\ Pre[edin]iei
Consiliului de Mini[tri la 31 octombrie
1940 spre informare, iar premierul, generalul
Ion Antonescu, a pus pe aceast\ adres\
urm\toarea rezolu]ie: „D-nii mini[tri
de justi]ie [i educa]iune examinare urgent\
[i `ndeplinirea formelor legale spre satisfacere“
(vezi Arhivele Na]ionale Istorice
Centrale, Fond Pre[edin]ia Consiliului de
Mini[tri. Cabinet, vol. II (1940-1944),
dosar 494/1940, ff. 65-66; Lya Benjamin,
Evreii din Rom=nia `ntre anii 1940-1944.
vol. II Problema evreiasc\ `n stenogramele
Consiliului de Mini[tri, Bucure[ti, Editura
Hasefer, 1996, p. 166/doc. 59).
Ca reac]ie la demersurile Bisericii
Romano-Catolice ([i, se pare, la cele similare
ale luteranilor evanghelici), Pre[edin-
]ia Consiliului de Mini[tri a analizat aceast\
problem\ `n [edin]a sa din 4 decembrie
1940 [i apoi, pe 9 decembrie, a trimis o
adres\ c\tre ministrul educa]iei na]ionale,
cultelor [i artelor pentru ca acesta „s\ cerceteze
chestiunea evreilor care vor s\
urmeze [coli confesionale cre[tine (catolice
sau evanghelice)“ [i „s\ comunice
m\surile de executare“ (vezi ANIC, Fond
PCM. Cabinet, vol. II (1940-1944), dosar
septembrie 2005
494/1940, ff. 65-66; Lya Benjamin, op.
cit., p. 166/doc. 59).
Bine`n]eles c\ nu a fost suficient doar
acest demers romano-catolic [i c\ Biserica
Catolic\ nu s-a limitat doar la at`t, ci to]i
reprezentan]ii catolicismului au f\cut
multe alte presiuni asupra statului rom=n
`n to]i anii dictaturii legionare [i apoi antonesciene,
pentru ca s\ ob]in\ anularea persecu]iilor
contra evreilor, `n general, [i a
celor trecu]i la catolicism, de mai mult sau
mai pu]in timp, `n special, ob]in`nd par]ial
c`[tig de cauz\, doar `n anii 1943-1944,
dup\ ce mare[alul Ion Antonescu a devenit
con[tient c\ r\zboiul ar putea fi pierdut de
Germania [i c\ micile compromisuri f\cute
Vaticanului [i/sau evreilor vor conta foarte
mult la finalul r\zboiului, `n raporturile cu
SUA [i Marea Britanie. Invoc`nd insistent
Concordatul, diploma]ii papali din Rom=nia,
`n frunte cu nun]iul apostolic Andrea
Cassulo, au bombardat cu memorii, scrisori,
reclama]ii [i proteste autorit\]ile statului
rom=n `nc\ din anii 1940-1941, pentru ca
`n anii 1942-1943 s\ intensifice presiunile
la cel mai `nalt nivel [i s\ ob]in\ de la
vicepre[edintele Consiliului de Mini[tri,
Mihai Antonescu, adrese ferme c\tre prefec]ii
[i guvernatorii jude]elor [i teritoriilor
administrate de Rom=nia pentru respectarea
[i executarea principiilor [i m\surilor
stabilite `n chestiunea evreilor boteza]i [i
trecu]i la catolicism de c\tre toate autorit\]ile
[i organele administrative. Astfel,
se ajunsese la 22 octombrie 1943 ca secretarul
general al administra]iei din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne s\ propun\
ca solu]ii posibile fie de a da ordin ofi]erilor
de stare civil\ s\ `ndeplineasc\ formele
cerute de lege `n cazul unui evreu care
trece la catolicism, de[i aceast\ solu]ie nu
ar fi corespuns legii [i ar fi fost „nepolitic\“
fa]\ de cea ortodox\, `ns\ ar fi reprezentat
„o m\sur\ politic\ fa]\ de Biserica
Romei“, fie de a modifica Decretul Lege
Nr. 711/1941 `n sensul c\ interzicerea trecerii
la alt cult a evreilor s\ excepteze pe
evreii care se convertesc la catolicism [i
ortodoxie sau chiar s\ fie abrogat acest text
de lege, cu specificarea c\ cre[tinarea evreilor
nu influen]eaz\ cu nimic dispozi-
]iile legilor privind rom=nizarea vie]ii economice
(vezi Arhivele Na]ionale Istorice
Centrale, Fond Ministerul Afacerilor
Interne/Direc]ia Administra]iei de Stat,
dosar 24/1943, dosar intitulat Situa]ia
evreilor boteza]i [i trecu]i la catolicism, 32
file; f. 9v, `n special). Anterior, dictatorul,
autointitulat „Conduc\torul Statului
Rom=n“, era decis s\ nu admit\ sub nici un
motiv amestecarea s`ngelui [i convertirea
la cre[tinism a evreilor (la catolicism aceste
convertiri au continuat `n secret [i `n
timpul r\zboiului), iar `n chestiunea persecu]iei
anticatolice de pe pozi]ii fundamentalist
ortodoxe era hot\r`t s\ ia m\suri dure
at`t `mpotriva catolicilor de origine maghiar\
sau secuiasc\ c`t [i a ceang\ilor din
Moldova, considera]i ([i atunci) ca fiind
rom=ni maghiariza]i [i catoliciza]i.
Cu toate acestea, `n anii comunismului
`naltul cler catolic a fost acuzat de colaborare
cu autorit\]ile naziste, cu serviciile
secrete hitleriste [i fasciste, iar apoi cu cele
imperialiste americane, britanice, italiene,
franceze, fiind `n `ntregime denigrat, destituit,
`ntemni]at [i distrus fizic, mul]i episcopi
murind `n `nchisori sau imediat dup\
eliberare.
De exemplu, referindu-se la situa]ia din
Banat din anii ’40, principalul organ de
pres\ al minorit\]ii germane din Rom=nia
comunist\ scria: „[…] episcopul catolic
Augustin Pacha, un fidel slujitor al
Vaticanului [i al fascismului, a `ntreprins o
TIMPUL
Episcopul romano-catolic
Augustin Pacha [i evreii
larg\ ac]iune de fascizare a popula]iei germane“
(„Neuer Weg“, nr. 363-364, apud.
„Ortodoxia“, nr. 2/1950, p. 222).
Aceluia[i ierarh, `n cursul anchet\rii
sale din 1950-1951, i s-a repro[at c\ l-a
vizitat la Berlin `n februarie 1934 pe Hitler,
pe care l-ar fi slujit, f\r\ s\ se ]in\ seam\ c\
`n realitate acea audien]\ era strict diplomatic\
[i informal\, `n interesul ap\r\rii
minorit\]ii germane din Banat, format\ `n
majoritate din [vabi catolici ostili na]ionalsocialismului,
supu[i unor mari presiuni
din partea nazi[tilor, ca Hans Eck, din
Grupul Etnic German. De altfel, `n 1941
acela[i episcop s-a `nt`lnit [i cu Andreas
Schmidt, [eful GEG, c\ruia i-a cedat cu o
chirie simbolic\ cl\dirile [colilor confesionale
catolice din Banat, ob]in`nd `n schimb
continuarea pred\rii religiei catolice `n
aceste [coli [i limitarea persecu]iei catolicilor.
De asemenea, din acelea[i motive
diplomatico-politice, a participat `n perioada
dictaturii militare antonesciene [i la 2
manifesta]ii ale GEG, nu s-a opus f\]i[ propagandei
naziste `n mediile catolice [i
chiar a intervenit `n scris pe l`ng\ nun]iul
papal ca s\-l avertizeze despre nemul]umirea
unor germani b\n\]eni, simpatizan]i
nazi[ti, fa]\ de protejarea public\ [i f\]i[\ a
evreilor de c\tre Sf`ntul Scaun [i de episcopatul
catolic din Rom=nia (vezi William
Totok, Episcopul, Hitler [i Securitatea, `n
„Observatorul cultural“, nr. 254-255/4-
17.01.2005). Aceast\ din urm\ scrisoare
este un pre]ios document, fiind `n sine o
dovad\ clar\ a veritabilei politici antirasiale
a Vaticanului [i a elaboratei sale diploma]ii
fa]\ de Germania nazist\ (vezi
Reuters, International Herald Tribune,
Washington Post, 29.06.2004; Vaticanul d\
publicit\]ii o scrisoare din ’43, privind sprijinul
dat evreilor, Mediafax, 29.06.2004;
Victor Eskenasy, Vatican releases 43 letter
bolstering its role on Jews, Radio Free
Europe, 29.06.2004).
Episcopul catolic al diecezei de
Timi[oara, Augustin Pacha, arestat pe data
de 18 iulie 1950, a fost implicat `n sinistrul
proces intentat de autorit\]ile staliniste de
la Bucure[ti a[a-numi]ilor „spioni ai
Vaticanului“, fiind tratat ca [ef al lotului
(10-17 IX 1951). Printre ceilal]i nou\ inculpa]i
se g\seau: episcopul clandestin
Josef (Iosif) Schubert din Bucure[ti, preotul
de la Biserica Italian\ din Bucure[ti,
Pietro Ernesto Clement Gatti, rectorul
Seminarului teologic din Timi[oara [i episcop
clandestin, Adalbert Boro[, secretarul
diecezei de Timi[oara, preotul Ioan (Hans)
Heber, [eful cancelariei episcopale din
Timi[oara, prelatul papal Iosif (Josef)
Waltner [i „func]ionarul interpret al Lega]iei
Italiei din Bucure[ti“, Eraldo Pintori.
Propaganda comunist\ a acordat o mare
aten]ie acestui proces, at`t `n presa rom=n\
c`t [i `n cea a ]\rilor „fr\]e[ti“. Astfel, pentru
a demonstra veridicitatea acuza]iilor [i
a „infrac]iunilor“ acestor clerici catolici sau
publicat: `n Rom=nia o bro[ur\ intitulat\
Procesul unui grup de spioni, tr\d\tori [i
comploti[ti `n slujba Vaticanului [i a centrului
de spionaj italian la `nceputul anului
1952, la Editura de Stat pentru Literatur\
{tiin]ific\ din Bucure[ti, iar `n RDG un
volum de reportaje (Vom alten und neuen
Rumänien/Despre vechea [i noua Rom=nie,
Aufbau Verlag, Berlin, 1952) semnat de
cunoscutul scriitor Ludwig Renn, `n care
ultimul capitol este dedicat `n exclusivitate
unei relat\ri extrem de tenden]ioase despre
procesul abuziv intentat grupului Pacha
(vezi William Totok, op. cit.).
To]i cei aminti]i mai sus au fost condamna]i
`n septembrie 1951 de c\tre Tribunalul
Militar Bucure[ti la pedepse deo-
Istorii
sebit de grele, episcopul romano-catolic de
Timi[oara Augustin Pacha (26 noiembrie
1870 - 4 noiembrie 1954), primind cea mai
mare pedeaps\: 18 ani de `nchisoare. El a
murit la 4 noiembrie 1954, la scurt\ vreme
dup\ ce fusese `n mod inexplicabil, subit
eliberat. ~n 1996 Parchetul General l-a reabilitat
prin admiterea unui recurs `n anulare
(vezi William Totok, op. cit.).
De aceea, cred c\ `l putem considera, pe
bun\ dreptate, pe episcopul Augustin
Pacha un martir al credin]ei catolice, demn
de a fi venerat, `mpreun\ cu ceilal]i clerici
catolici care au m\rturisit adev\rul cre[tin,
fiind cop\rta[i la suferin]a martiric\ din
anii dictaturii comuniste, judeca]i fie `n
acest proces, fie `n altele, ori fiind chiar
`nchi[i, tortura]i [i uci[i f\r\ nici o judecat\
(ca episcopii greco-catolici sau romanocatolici
Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Valeriu
Traian Fren]iu, Tit Liviu Chinezu, Ianós
Scheffler, Anton Durcovici, Marcu Glaser
[i monseniorul biritual Vladimir Ghika).
„Copie
Annex. au No. 6535/40=21 Oct. 1940
6531/40
Episcopia rom.-cat. de Timi[oara
No. 2266. [col./1940
Excelen]\,
La 14 Octombrie 1940 a ap\rut `n
Monitorul Oficial No. 240 sub No. 3438
Decretul Lege pentru reglementarea situa-
]iei evreilor `n `nv\]\m`nt. ~n sensul acestui
Decret Lege nu sunt admi[i la [colile
confesionale [i la [colile de stat cei n\scu]i
din p\rin]i evrei [i dac\ ace[tia au fost
cre[tina]i resp. [respectiv – n.n.] boteza]i
`nainte de na[terea copiilor lor, cari copii
s’au n\scut ca cre[tini.
~n urma acestei dispozi]iuni copii
[copiii – n.n.] care s’au n\scut ca cre[tini [i
cari au fost boteza]i imediat dup\ na[terea
lor [i cari au fost educa]i p`n\ acum `n religia
catolic\ [i au urm\rit `nv\]\m`ntul
confesional catolic, sunt de azi `nainte
exclu[i din `nv\]\m`ntul confesional rom.
cat. [romano-catolic – n.n.].
Mul]i p\rin]i cari cad sub dispozi]iunea
acestui Decret Lege mi-au `naintat cererea
lor ca s\ intervin la Excelen]a Voastr\ s\
binevoi]i a V\ adresa la locul competent [i
s\ binevoi]i a insista ca ~naltul Guvern, s\ le
dea p\rin]ilor deja boteza]i posibilitatea, ca
copii lor [copiii – n.n.] p`n\ acum educa]i `n
religia catolic\ [i cari au frecventat p`n\
acum vreo [coal\ confesional\, s\ poat\
frecventa [i mai departe aceast\ [coal\ `n
care primesc educa]ie cre[tin\ catolic\.
Motivarea cererei [cererii – n.n.] lor
este fondat\ pe bun\voin]a [i convingerea
lor catolic\ [i dac\ copii [copiii – n.n.] p`n\
acum educa]i `n religia catolic\ nu vor mai
fi admi[i `n [colile catolice, educa]ia lor
cre[tineasc\ va fi periclitat\ [i educa]ia
`nceput\ pe baza Sfintei noastre credin]e
va deveni iluzorie. Av`nd `n vedere c\
p\rin]ii interesa]i din convingerea lor se
adreseaz\ la Excelen]a Voastr\ [i dup\ce [i
eu sunt convins, c\ cererea lor `n privin]a
educa]iei copiilor este fondat\, `mi permit
a V\ ruga pe Excelen]a Voastr\ s\ binevoi]i
a interveni `n interesul lor sus-men]ionat,
dac\ [i Excelen]a Voastr\ o ]ine]i de oportun
[i a cere la ~naltul Guvern `ndeplinirea
cererei [cererii – n.n.] lor.
Timi[oara, 19 Octombrie 1940
Augustin Pacha
episcop“
(Arhivele Na]ionale Istorice Centrale, Fond
Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri, vol. II
(1940-1944), dosar 494/1940, ff. 66-67)

Istorii
TIMPUL
15
Edgar Hilsenrath [i holocaustul transnistrean.
Istoria public\rii romanului Nacht (1964)
FRANCISCA SOLOMON
~n ultimii ani, exege]ii literari au acordat
o aten]ie deosebit\ scrierilor despre holocaust.
De altfel, problematica holocaustului
a devenit obiectul central al multor
direc]ii [tiin]ifice sau artistice. Scrierile
literare [i m\rturiile unor victime, dar [i ale
unor persoane care nu au supravie]uit regimurilor
fasciste, `ns\ ale c\ror `nsemn\ri
de lag\r s-au p\strat, constituie adeseori
baza documentar\ a unei filmografii ale
c\rei titluri s`nt deja dificil de contabilizat.
C`t prive[te zona literaturii, o multitudine
de scrieri [i de studii critice au v\zut lumina
tiparului, propun`ndu-[i s\ tematizeze [i
s\ analizeze diverse aspecte inerente acestei
problematici. Spectrul fiind at`t de larg,
exist\ `nc\ numeroase subiecte care au
r\mas necercetate sau marginal tratate. Un
astfel de subiect este cel reprezentat de literatura
holocaustului transnistrean. Literarizarea
holocaustului din Transnistria
cuprinde totu[i un material bogat, ating`nd
diverse genuri literare: liric\, proz\, jurnale
[i m\rturii autobiografice 1 .
Unul din reprezentan]ii acestei literaturi
este Edgar Hilsenrath, un autor prea pu]in
cunoscut `n cercurile rom=ne[ti. Lipsa de
literatur\ primar\ [i secundar\ constituie
unul dintre motivele pentru care Hilsenrath
a r\mas p`n\ `n momentul de fa]\, chiar [i
multor germani[ti rom=ni, un autor aproape
necunoscut. ~n Germania ultimilor ani
se constat\ un reviriment al operei [i al
personalit\]ii autorului. Apar tot mai multe
studii av`nd ca obiect de cercetare scrierile
lui Edgar Hilsenrath. ~n anul 2004, editura
Dittrich din Köln a scos o edi]ie de opere
complete ale scriitorului `n unsprezece
volume. Hilsenrath a fost invitat la numeroase
dezbateri [i lecturi publice, iar mediile,
`n special presa, manifest\ un real interes
pentru persoana [i opera sa.
Dar cine este acest Edgar Hilsenrath?
Hilsenrath s-a n\scut pe 2 aprilie 1926
`n familia unor negustori evrei de orientare
ortodox\ din Leipzig. ~n 1929, familia
se mut\ `n or\[elul Halle an der Saale,
unde tat\l avea o mic\ afacere. ~n anii ’30,
pe fondul agita]iei naziste, afacerea familiei
este boicotat\, ace[tia pierz`ndu-[i mijloacele
de subzisten]\. La sf`r[itul anului
1938, tat\l hot\r\[te s\-l trimit\ pe Edgar,
atunci `n v`rsta de doisprezece ani, `mpreun\
cu fratele s\u mai mic [i cu mama
acestora, la Siret, la bunicii materni.
Hilsenrath nu apuc\ `ns\ s\ se bucure prea
mult de atmosfera idilic\ [i ocrotitoare din
[tetl-ul bucovinean, a[a cum o descrie el `n
romanul publicat `n 1993, Jossel
Wassermanns Heimkehr, dar [i `ntr-o
schi]\ autobiografic\ ulterioar\:
„Acolo convie]uiau evrei, ]igani, ucraineni,
rom=ni, unguri [i germani `ntr-o
atmosfer\ pa[nic\. Un stat multietnic
armonios. Aici, `n Bucovina, `n acest mic
s\la[ est-european m-am sim]it pentru
prima oar\ liber de amenin]\rile nazi[tilor.
Eram bucuros c\ nu vedeam nic\ieri steagurile
cu zvastic\ flutur`nd, nici m\car
oamenii din trupele SA [i SS sau afi[ele cu
propagand\ antisemit\“ 2.
O dat\ cu venirea la putere a regimului
lui Antonescu, se deschide o pagin\ sumbr\
`n istoria evreilor rom=ni din Basarabia
[i Bucovina. ~n octombrie 1941, familia
Hilsenrath este deportat\ `n Transnistria,
„`n ]inutul dintre Nistru [i Prut, ocupat de
trupele rom=ne“ 3 , r\m`n`nd `n ghetoul
Moghilev-Podolsk p`n\ `n martie 1944.
Dup\ eliberarea ghetoului de c\tre Armata
Ro[ie [i dup\ o scurt\ [edere `n Rom=nia,
Hilsenrath emigreaz\ ilegal `n Palestina,
tr\ind c`]iva ani `n kibu]urile israeliene.
Aici afl\ prin Crucea Ro[ie c\ tat\l s\u a
supravie]uit r\zboiului [i c\ se afl\ `n
Fran]a, iar mama [i fratele s\u, la Siret.
Re`ntregirea familiei se produce `n Fran]a
`n anul 1947.
~n 1951, Hilsenrath `[i urmeaz\ fratele
`n America, stabilindu-se la New York,
unde lucreaz\ ca scriitor liber profesionist,
practic`nd [i alte meserii pentru a se putea
`ntre]ine. Cea mai mare parte din primul
s\u roman, Nacht (Noapte), este scris\ `n
cafenelele frecventate de emigran]ii newyorkezi.
Totu[i, `n anul 1975 Hilsenrath se
hot\r\[te s\ renun]e la stilul de via]\ american
[i s\ se re`ntoarc\ `n Germania. Iat\ ce
m\rturisea prozatorul `n aceea[i scriere
autobiografic\: „Hot\r`tor este faptul c\
America nu mi-a pl\cut. Nu era o ]ar\ pentru
mine. De[i `mi f\cusem mul]i prieteni
acolo, aveam mereu impresia c\ `n
America s`nt doar un simplu num\r. O `ntreag\
societate de robo]i. Totul automatizat“
4. Se stabile[te `n Berlinul de Vest unde
locuie[te [i `n prezent.
Istoria public\rii romanului Nacht,
romanul de debut al lui Edgar Hilsenrath,
ascunde „o premier\ nefericit\“. Dup\
semnarea contractului `ntre Hilsenrath [i
editura münchenez\ Kindler `n aprilie
1964, reprezentan]ii acesteia lanseaz\ `n
vara aceluia[i an un sondaj de opinie `n r`ndul
unor istorici [i critici literari din
Germania [i Statele Unite, discu]iile plan`nd
`n jurul con]inutului extrem de `ndr\zne]
[i neobi[nuit al romanului. Existau
temeri cum c\ Nacht ar putea declan[a sentimente
refulate, relans`nd manifest\rile
antisemite: „~n Nacht, Hilsenrath insufl\
ideea cum c\ germanii au delegat rezolvarea
«chestiunii evreie[ti» `n mare parte tocmai
evreilor, care nu au fost folosi]i doar la
cur\]area camerelor de gazare [i ale cuptoarelor
de cadavrele semenilor lor, ci au
activat [i `n poli]ia evreiasc\ a ghetoului. ~n
romanul lui Hilsenrath nu apare nici m\car
un singur activist SS german […]“ 5 .
Renun]area v\dit\ `n a se situa pe pozi-
]ia f\pta[ilor, a[a-zisa „Täterperspektive“,
i-a adus lui Hilsenrath critici vehemente
din partea unei mari p\r]i a exege]ilor literari
[i a opiniei publice. I s-a repro[at prozatorului
faptul c\ `n roman nu apare nici
un soldat nazist. Poli]ia evreiasc\ [i solda]ii
rom=ni care f\ceau periodic razii `n ghetoul
Prokow, scena desf\[ur\rii ac]iunii romanului,
s`nt aminti]i trec\tor, Hilsenrath
nepropun`ndu-[i s\-i aduc\ pe ace[tia `n
prim-plan. Mai mult, evreii ghetoiza]i `n
Prokow devin ei `n[i[i f\pta[i `ntr-o lupt\
aprig\ pentru supravie]uire, `n care orice
valoare etic\ `[i pierde con]inutul. Bursa
neagr\, prostitu]ia [i furturile, acestea s`nt
singurele posibilit\]i de a supravie]ui `n
Prokow.
~n timp ce criticii de origine evreiasc\
din America au ajuns la concluzia c\ romanul
lui Hilsenrath reprezenta o scriere cu
un caracter profund original, deschiz`nd o
nou\ perspectiv\ esteticii literaturii despre
holocaust, litera]ii germani s-au manifestat
`ntr-o manier\ mult mai re]inut\, subliniind
faptul c\ `nc\lcarea anumitor reglement\ri
pe plan estetic, precum jocul cu mijloacele
grotescului [i ale umorului negru `n
contextul literaturii despre holocaust, ar fi
putut produce „o reac]ie fals\ a publicului
german, care [i-ar fi dorit s\ g\seasc\ `ntro
astfel de abordare tocmai justificarea atitudinii
sale antisemite“ 6. Literatura postbelic\
a demonstrat o oarecare sensibilitate
fa]\ de fic]ionalizarea holocaustului, ar\t`ndu-se
destul de reticent\ `n a transforma
acest tragic eveniment istoric `ntr-un produs
consumabil, trivializ`nd suferin]ele
milioanelor de victime. Nacht este `n cele
din urm\ editat de Kindler `ntr-un tiraj
redus de 1.250 de exemplare, dintre care
doar 700 ajung s\ fie comercializate, celelalte
fiind `n scurt timp retrase de pe pia]\.
Cartea a trecut astfel neobservat\ de cititorii
germani. ~n anul urm\tor, 1965, Nacht
apare `n traducere englezeasc\ la renumita
editur\ american\ Doubleday&Co, `ntr-un
tiraj de peste 500.000 de exemplare, cunosc`nd
un real succes.
~n anul 1976, Hilsenrath `l `nt`lne[te pe
Helmut Braun, proprietarul unei mici case
editoriale din Köln, care se arat\ interesat
de romanul lui Hilsenrath [i se ofer\ s\-l
publice. Nacht apare `n 1978 la editura
Braun `ntr-un tiraj de 50.000 de exemplare,
critica dovedindu-se de data aceasta
mult mai receptiv\. Peter Jakostra caracteriza
romanul drept o „m\rturie din infern“,
o „epopee a groazei“ 7 , Niels Höpfner scria
despre Nacht c\ acesta ar reprezenta „un
film horror cu cuvinte“ 8 , `n timp ce
Michael Braun era de p\rere c\ scrierea lui
Hilsenrath era „un compendiu hipernaturalist
al groazei“ 9 – critici destul de pline de
cli[ee, de altfel.
Autorului romanului Nacht se bazeaz\
pe propriile-i experie]e din ghetoul
Moghilev-Podolsk, at`t de traumatice [i
care l-au marcat profund. Iat\ ce m\rturisea
`ntr-o not\ autobiografic\: „Scrisul a
reprezentat mereu pentru mine o terapie.
Dup\ r\zboi am suferit adeseori de depresii,
nemaifiind `n stare s\ stabilesc nici o
leg\tur\ cu lumea normal\. La dou\zeci de
ani aveam crize de identitate. […] Scrisul
a rezolvat multe. Dup\ primele zece, doisprezece
pagini din Nacht m-am sim]it
u[urat. ~mi g\sisem scopul `n via]\. De
atunci nu mai suf\r de depresii“ 10 .
De[i Prokow este un toponim fictiv,
acesta dob`nde[te un caracter reprezentativ,
fiind simbolul dezumaniz\rii totale, al
suferin]ei extreme [i al distrugerii de sine
`n lupta pentru supravie]uire. Totu[i, `n
Nacht apar adeseori indicii ce trimit la
toponimia h\r]ii lag\relor transnistrene,
ceea ce confer\ romanului un oarecare
grad de autenticitate, plas`nd ac]iunea `ntrun
cadru geo-istoric bine definit: „Unde ai
fost `n tot timpul acesta… din octombrie
’41?“ o `ntreab\ Ranek, protagonistul romanului,
pe Debora, cumnata acestuia pe
care o re`nt`lne[te `n Prokow. „~n {argorod…
`n Kopaigorod… `n Obodokwa… [i
`n cele din urm\ `n Ber[ad“ 11 .
Nacht este mai cur`nd o `n[iruire de
scene dec`t o povestire tradi]ional construit\,
cu un narator ce nu-[i propune s\ justifice
sau s\ sanc]ioneze comportamentul
protagoni[tilor. Reflec]ia asupra modului
de a ac]iona al personajelor este transferat\
aproape `n totalitate cititorilor.
Nici `n romanele sale ulterioare
Hilsenrath nu se va dezice de stilul ce l-a
consacrat, devenind (dup\ cum afirma
Anne Fuchs) un fel de „bad boy“ 12 al literaturii
holocaustului.
1 Referitor la m\rturiile autobiografice ale unor
fo[ti deporta]i în Transnistria trebuie amintit\ colec]ia
„Schoáh & Judaica“ (Hartung-Gorre), îngrijit\ de
Edgar Roy Wiehn, istoric [i sociolog, care a publicat
în traducere german\ scrierile Sonjei Palty, Jenseits
des Dnjestr – Jüdische Deportationsschiksale aus
Bukarest in Transnistrien 1942-1943, jurnalul lui
Mirjam Korber, Deportiert – Jüdische Überlebensschicksale
aus Rumänien 1941-1944. Ein Tagebuch,
Klara Schächter, Woss ich hob durchgelebt – Was ich
durchgemacht habe. Brief einer Jüdin aus der
Bukovina, verfasst in Transnistrien 1943, Nathan
Simon, „...auf allen Vieren werdet ihr hinauskriechen!“
Ein Zeugenbericht aus dem KZ Wapniarka [.a.
2 Vezi Edgar Hilsenrath, Zuhause nur in der deutschen
Sprache – eine biographische Selbstauskunft în
Thomas Kraft (Coord.), Edgar Hilsenrath. Das
Unerzählbare erzählen, München, 1996, p. 14.
3 Ibidem, p. 15.
4 Ibidem, p. 17.
5 Vezi Moshe Zimmermann, citat de Willi Jasper
în Deutsch-jüdischer Parnass. Literaturgeschichte
eines Mythos, Berlin, 2004, p. 459.
6 Extras dintr-o scrisoare a editurii Kindler adresat\
lui Edgar Hilsenrath, citat de Agnieszka von
Zanthier în Julian Stryjkowski und Edgar Hilsenrath:
Zur Identität jüdischer Schriftsteller nach 1945,
Essen, 2000, p. 55.
7 Vezi Peter Jakostra, Nacht, în Thomas Kraft
(Coord.), op. cit., p. 63.
8 Vezi Niels Höpfner, Schwerer Brocken
Trauerarbeit, în Thomas Kraft (Coord.), op. cit., p. 67.
9 Vezi Michael Braun, Dichter sind unsere
Erinnerungen, în Walter Schmitz (Coord.), Erinnerte
Shoah/The Shoah Remembered, Dresden, 2003, p.
396. 10 Vezi Edgar Hilsenrath, Zuhause nur in der deutschen
Sprache – eine biographische Selbstauskunft în
Thomas Kraft (Coord.), op. cit., p. 15.
11 Vezi Edgar Hilsenrath, Nacht, Frankfurt am
Main, 1980, p. 160.
12 Vezi Anne Fuchs, Bad Boys and Evil Witches:
Gender and Abjection in Edgar Hilsenrath’s Der
Nazi&der Friseur în A Space of Anxiety. Dislocation
and Abjection in Modern German-Jewish Literature,
Amsterdam-Atlanta, 1999.
septembrie 2005

16
RUDOLF CRISTIAN **
Centrul de cercet\ri privind evreii,
armenii [i cre[tinii din Orient de pe l`ng\
Universitatea Paul Valery din Montpellier
a g\zduit numeroase manifest\ri [tiin]ifice
interna]ionale de `nalt\ calitate. Contribu-
]iile [tiin]ifice ale unuia dintre congrese au
fost publicate recent sub titlul Permanences
et ruptures dans l’histoire des juifs de
Roumanie – XIXe-XXe siècles. Coordonatorului
volumului este profesorul Carol
Iancu, cunoscut specialist `n istoria evreilor
din Rom=nia [i care de ani de zile organizeaz\
congresele amintite.
Despre ce este vorba `n volum? Studiile
s`nt dedicate mi[c\rii demografice,
situa]iei economice [i statutului politic al
evreilor din Principatele dun\rene, convertirii
evreilor la ortodoxie `n Moldova
primei jum\t\]i a secolului al XIX-lea,
luptei lor pentru drepturile civile `n cursul
revolu]iei de la 1848 oglindite `n ziarul
„Pruncul Rom=n“, apari]iei evreului modern,
simbolismului funerar etc. Ele cerceteaz\
deopotriv\ diferen]ele ori similitudinile
dintre evreii din Vechiul Regat al
Rom=niei [i evreii din Transilvania, Banat
[i Bucovina. Holocaustului (Shoah) din
Rom=nia `i s`nt consacrate o serie de studii
valoroase prin informa]ie [i oneste prin
aprecieri. Documentarea `mbog\]e[te
considerabil cunoa[terea istoriei moderne
[i contemporane rom=ne[ti. S`nt [i explica]ii
care ajut\ la o comprehensiune a lucrurilor
prin prisma zonei culturale [i de
civiliza]ie `n care au tr\it evreii. ~n genere,
volumul cuprinde istorii fragmentare ale
comunit\]ilor mozaice `n secolele al
XIX-lea [i al XX-lea, secole cu cele mai
ample prefaceri at`t `n via]a evreilor, c`t [i
`n aceea a rom=nilor. O epoc\ `n care evreii
din Europa central\ [i de est au `nceput
s\ dob`ndeasc\ drepturi cet\]ene[ti.
~ntre autori amintim pe: Carol Iancu, prefa]atorul
[i editorul volumului, Adrian
Niculescu, Lucian Zeev Her[covici, Silviu
[i {eiva Sanie, Mihai R\zvan Ungureanu,
Adrian Niculescu, Liviu Rotman, Dan
Berindei, David Shaary, Alexandru
Safran, Victor Eskenasy, Simon Roth,
Radu Ioanid, Florence Heymann, Lya
Benjamin, Victor Neumann.
Problemele mi[c\rii popula]iei evreie[ti
la sf`r[itul secolului al XVIII-lea [i `n
prima jum\tate a secolului al XIX-lea s`nt
discutate prin prisma datelor statistice de
c\tre Dan Berindei (Les Juifs en Moldavie
pendant les dernières décennies du XVIIIe
siècle et la première moitié du XIXe siècle,
pp. 19-32) [i Paul Stahl (Les Juifs de
Jassy. Quelques données statistiques, fin
XVIIIe-début XIXe siècles, pp. 33-40).
Mihai R\zvan Ungureanu se ocup\ de
fenomenul convertirii `n Moldova la mijlocul
secolului al XIX-lea, respectiv, de
comportamentul [i de reac]iile produse ca
urmare a convertirii (La conversion des
Juifs a l’Orthodoxie dans la Moldavie de
la première moitié du XIXe siècle, pp. 41-
50). ~n temeiul actelor studiate `n Arhivele
Na]ionale, Filiala din Ia[i, autorul analizeaz\
c\s\toriile confesionale mixte, st\ruind
asupra statutului social al persoanelor,
asupra rela]iilor interpersonale ap\rute
`n cazul c\s\toriilor dintre un evreu [i un
cre[tin ortodox [i asupra problemelor ivite
`n caz de divor]. Exigen]ele c\s\toriilor `n
cultul ortodox, prevederile codului
Calimach `n cazul c\s\toriilor mixte [i
instabilitatea cuplului s`nt discutate din
unghiul de vedere al mentalit\]ii grupului
social `n care are loc integrarea. Arareori
cercetat, fenomenul convertirii dezv\luie
realit\]i sociale ce nu pot fi ignorate `ntr-o
septembrie 2005
istorie multiconfesional\ [i interconfesional\
a Moldovei, ca [i a Rom=niei `n ansamblul
s\u.
Emanciparea – tem\ la care Carol
Iancu aduce de fiecare dat\ contribu]ii
notabile – este explicat\ prin prisma rela-
]iilor dintre Fran]a [i Rom=nia (La France
et les Juifs de Roumanie, 1859-1919: Permanences
et mutations, pp. 91-108). ~n
discu]ie este procesul de dob`ndire al
drepturilor civile de c\tre evrei, proces
care s-a petrecut mai `nt`i `n regiunile monarhiei
austro-ungare locuite de rom=ni [i,
cinci decenii mai t`rziu, `n Vechiul Regat
al Rom=niei. Marile puteri ale Europei au
sus]inut acordarea de drepturi [i libert\]i
pentru evreii din Rom=nia. Fran]a secolului
al XIX-lea s-a erijat `n marea protectoare
a comunit\]ilor apatride. ~nc\ de la
Conferin]a de pace de la Paris din 1856,
francezii au c\utat o solu]ionare a problemei
evreie[ti din estul Europei. La insisten]ele
baronului Rotschild, ale publicistului
Armand Levy [i ale rabinului Samuel
Philipson, Fran]a a propus „`ncet\]enirea
israeli]ior“.
~n 1864, domnitorul Al.I. Cuza al
Rom=niei a acordat unele drepturi civile
comunit\]ii evreie[ti din Rom=nia. El a
f\cut-o la insisten]ele fostului ministru de
externe al Fran]ei: Adolphe-Isaac Cremieux.
Interesul Fran]ei fa]\ de problema evreiasc\
din Rom=nia era motivat de politica
sa `n Europa de sud-est [i de importan]a
acordat\ alian]ei cu Rusia ]arist\. Fran]a
avea nevoie de sprijinul politic al Rusiei.
~n 1878, la Congresul de Pace de la Berlin,
Fran]a, Germania [i Marea Britanie au impus
Rom=niei o anumit\ conduit\ fa]\ de
evrei, f\r\ s\ fi reu[it s\ ob]in\ acordarea
cet\]eniei rom=ne tuturor locuitorilor de
origine evreiasc\. La Conferin]a de Pace
de la Paris din 1919 sub presiunile elitei
evreie[ti din Rom=nia, Antanta a condi]ionat
recunoa[terea unirii Transilvaniei,
Banatului, Bucovinei [i Basarabiei cu
Rom=nia de anularea discrimin\rilor politice
fa]\ de evrei. Carol Iancu are meritul
de a fi observat fluctua]iile `n politica
Fran]ei fa]\ de evreii din Rom=nia, fluctua]ii
ce au depins de apropierea politic\
de Rusia [i de pozi]ia ei `n contextul politicii
interna]ionale. Autorul a surprins,
totodat\, diferen]ele de guvernare ale
celor dou\ mari partide din Vechiul Regat
[i a ar\tat cum liberalii s-au dovedit mult
mai recalcitran]i dec`t conservatorii fa]\
de demersurile Fran]ei `n problema drepturilor
evreie[ti.
Dens prin informa]ii de arhiv\ [i `nnoitor
prin modul `n care discut\ tema este
studiul semnat de Victor Neumann (Les
Juifs de Banat entre l’Autriche-Hongrie et
TIMPUL
la Roumanie au debut du XXe siècle, pp.
127-138). El se ocup\ de evreii din Banat
`n perioada `n care ace[tia treceau de la
sistemul administrativ-politic austro-ungar
la sistemul rom=nesc la `nceputul secolului
al XX-lea. Istoricul descrie situa]ia
comunit\]ii evreie[ti din cadrul monarhiei
dualiste, caz `n care Banatul devine relevant
pentru ilustrarea at`t a continuit\]ii,
c`t [i a discontinuit\]ilor `n organizare, cultur\
[i g`ndire politic\. Victor Neumann
arat\ cum membrii comunit\]ii evreie[ti
din Banat s-au integrat `n via]a social\ a
noului stat na]ional rom=n, dar [i cum au
participat la produc]ia de valori a marii diaspore
iudaice. Prin reforma religioas\, plurilingvism
[i coparticiparea la crea]ia
[tiin]ific\, tehnic\ [i de idei a lumii moderne,
evreii b\n\]eni au reprezentat o referin]\
inconfundabil\ a diversit\]ii culturale [i
confesionale at`t pentru civiliza]ia Europei
Central\, c`t [i pentru aceea rom=neasc\.
Cercet\rile privind Holocaustul s`nt
reprezentative prin contribu]iile aduse de
Simon Roth (Un diplomate neutre face a la
Shoah: Rene de Weck au gré de son journal
intime 1919-194, pp. 167-176),
Alexandru {afran (Et l’inattendu est arrivé
ou comment fut évitée la deportation des
Juifs de Transylvanie de Sud dans les
camps en Pologne pp. 177-182), Florence
Heymann (Czernowitz/Cern\u]i dans le
cyclone de l’histoire, 1940-1945, ou
mémoire à fleur de lieux pp. 183-194) Lya
Benjamin (Survivre comme resistance, pp.
195-204), Victor Eskenasy (Permanences
et ruptures: Antonescu et les Juifs, hier et
aujourd’hui, pp. 217/226) [i Radu Ioanid
(Les Juifs roumains sous l’administration
Antonescu: statistiques, pp. 205-216).
Lider religios incontestabil, Alexandru
{afran a avut perspicacitatea de a observa
deopotriv\ binele [i r\ul moral din cadrul
societ\]ii rom=ne[ti `n care tr\ia. Tocmai
asupra existen]ei unui astfel de r\u moral
exemplificat de fascism [i comunism el a
atras aten]ia [i a luptat pe c`t a fost posibil.
Activitatea sa a fost orientat\ `mpotriva
dictaturii, at`t a celei fasciste, c`t [i a celei
comuniste. Principala sa grij\ a constituito
supravie]uirea comunit\]ii iudaice din
Rom=nia [i redob`ndirea drepturilor ei
civile [i politice suprimate de regimurile
dictatoriale. Pentru atingerea acestui deziderat,
Alexandru {afran s-a folosit de toate
armele din arsenalul luptei legale care `i
st\teau la dispozi]ie. ~ntr-un studiu dedicat
marelui rabin [i inclus `n prezentul volum,
Carol Iancu remarc\ faptul c\ rabinul
{afran a urm\rit `ntotdeauna `n primul r`nd
interesele comunit\]ii pe care o p\storea.
~n 1947, {afran care a preferat s\ ia drumul
exilului dec`t s\ cedeze presiunii co-
Vitraliu
Continuit\]i [i discontinuit\]i
`n istoria evreilor din Rom=nia *
muniste de a introduce o conducere nedemocratic\,
nealeas\ `n mod legal `n fruntea
comunit\]ii din care f\cea parte. Carol
Iancu a sesizat nu doar calit\]ile de umanist,
de literat [i lider spiritual ale rabinului
{afran, dar [i capacitatea acestuia de
lider politic.
C`teva observa]ii finale
Scopul nazismului era exterminarea
tuturor evreilor din Europa. Urmau pe list\
]iganii [i sectele neoprotestante. ~n aceste
condi]ii, simpla supravie]uire a evreilor
reprezenta o form\ de rezisten]\. ~n
Rom=nia, rezisten]a a avut un relativ
succes. Evreii [i liderii lor au pus accentul
pe dou\ aspecte: pe crearea unor cercuri
de presiune pe l`ng\ guvern pentru stoparea
m\surilor antisemite [i pe adunarea de
fonduri pentru ajutarea comunit\]ilor
evreie[ti ale c\ror bunuri fuseser\ confiscate.
Un procent relativ important din
comunitatea evreiasc\ din Rom=nia a
supravie]uit Holocaustului.
~n cartea pe care o coment\m este atent
cercetat\ mentalitatea elitelor rom=ne[ti.
S`nt eviden]iate `n mod egal plusurile [i
minusurile `n modul de g`ndire [i ac]iune
fa]\ de minoritatea evreiasc\. Analiza este
util\ [i pentru ziua de ast\zi, mai ales dac\
avem `n vedere necesitatea maturiz\rii politice
a societ\]ii rom=ne[ti. Evreii din
Rom=nia au cunoscut perioade de `nflorire,
dar [i de regres. Ruptura `n existen]a
comunit\]ii mozaice rom=ne[ti este datorat\
legisla]iilor rasiale [i m\surilor antisemite,
guvernelor dictatoriale fasciste [i
comuniste [i atitudinii xenofobe a unei
p\r]i din intelectualitatea rom=n\. Toate au
afectat prezen]a evreilor `n Rom=nia,
reduc`nd num\rul lor `n mod dramatic.
Cartea coordonat\ de Carol Iancu explic\
ideea de discontinuitate tocmai prin emigrarea
masiv\. Elementul central al tuturor
autorilor c\r]ii este acela de a surprinde
evreitatea rom=n\ `n calitatea sa de
grup confesional [i cultural, precum [i
rela]iile sale cu administra]ia rom=neasc\.
Lucrarea atrage aten]ia cititorului asupra
fenomenului de evolu]ie [i asupra aceluia
de involu]ie care au afectat `n egal\
m\sur\ evreii din Rom=nia pe parcursul
secolelor al XIX-lea [i al XX-lea. Carol
Iancu are dreptate atunci c`nd sus]ine c\
prin cunoa[terea istoriei evreilor din
Rom=nia este mai u[or s\ `ncadr\m statul
rom=n `n istoria Europei Centrale [i de
Sud-Est. Diaspora evreiasc\ din aceste
zone reprezint\ un liant, o punte de
leg\tur\ `ntre cele dou\ zone cultural-geografice***.
~n concluzie, vom spune c\
Permanences et ruptures dans l’ histoire
des Juifs de Roumanie este o binevenit\
lucrare colectiv\, de al c\rei con]inut se
cuvine s\ ]inem seama `n viitoarele
evalu\ri de istorie modern\ [i contemporan\
a Rom=niei. Este meritul profesorului
Carol Iancu de a fi finalizat `n chip
admirabil o asemenea ampl\ `ntreprindere
[tiin]ific\ interna]ional\, motiv pentru care
`i s`ntem recunosc\tori.
* Vezi: Sous la direction de Carol Iancu,
Permanences et ruptures dans l’histoire des juifs de
Roumanie (XIXe – XXe siècles), Université Paul
Valery, Montpellier III, 2004 (Actes du Congrès
International du Centre de Recherche Juifs,
Armeniens et Chrétiens d’Orient), 350p.
** Rudolf Cristian este student `n cadrul programului
de masterat Cultur\ [i management `n context
european, program coordonat de profesorul Victor
Neumann, Universitatea de Vest din Timi[oara.
*** Vezi `n acest sens pe larg o asemenea explica]ie
istoric\ la Victor Neumann, Tenta]ia lui Homo
Europaeus. Geneza ideilor moderne `n Europa
Central\ [i de Sud-Est, edi]ia a II-a, Editura All,
Bucure[ti, 1997

Est-Vest
TIMPUL
„~nt`rziatul“ Adorno
CRISTIAN MORARU
~ntr-un eseu pe c`t de conving\tor, pe
at`t de `ndatorat c\r]ii lui Fredric Jameson
Late Marxism: Adorno, or, the Persistence
of the Dialectic (1990), Edward Said `l
nume[te pe Theodor W. Adorno „lateness
itself“. A fi `n „`nt`rziere“, a sosi t`rziu
`ntr-o cultur\ `nseamn\, noteaz\ Said, a
„veni dup\“, a asuma riscul epigonatului,
dar `n acela[i timp a supravie]ui cli[eului
care de regul\ domin\ statu-quo-ul lui
acum, discursul „acceptabil“ [i complezent.
De aici, o paradoxal\ „politics of belatedness“.
O politic\ a `nt`rzierii care
poate face din cel `nt`rziat un progresist,
un disident, un destabilizator [i un reformator.
~n acest sens, Teoria estetic\ a
lui Adorno, recent publicat\ de Paralela
45, edi]ie coordonat\, revizuit\, [i postfa]at\
de Andrei Corbea [i tradus\ de
acesta `mpreun\ cu Gabriel H. Decuble [i
Cornelia E[ianu, reprezint\ un eveniment
cultural „`nt`rziat“, ocup`nd o pozi]ie precar\,
dar poten]ial fertil\, `n zona ambigu\
dintre „prea t`rziu“ [i o punctualitate-actualitate
inaparent\, unzeitgemässe, camuflat\
subversiv `n „inactualitatea“ `ns\[i.
„Actualitatea“ {colii de la Frankfurt, a
lui Adorno [i `n particular a lui Ästhetische
Theorie – ultimul mare proiect de acest
gen din istoria esteticii – e un subiect complicat,
iar Estul Europei e, tot a[a, ultimul
loc din lume unde el poate fi clarificat.
Efortul merit\ `ns\ f\cut fie [i sumar pentru
a `n]elege relevan]a efortului excep-
]ional depus de cel mai distins germanist
rom=n [i echipa sa. Foarte pe scurt,
Jameson, Said, Samuel Weber [i al]ii,
marxi[ti, postmarxi[ti [i antimarxi[ti, au
identificat un miez critic peren, un fundamental
scepticism anti-sistem `n discursul
„inactual“ adornian, atitudine care face
din Adorno un model critic deasupra op-
]iunilor [i modelor ideologice. Cum sugera
Russell Berman, a-l numi pe Adorno
„politically impossible“ deschide de fapt
noi ferestre c\tre politic. Fire[te, `n cazul
unui estetician, problema este de a `n]elege
politicul `n termeni estetici, de a `l teoretiza
pe teren estetic, nu de a reduce
esteticul la o tem\ sau op]iune, la r`ndul
lor evaluabile din perspectiva unei platforme
politice, a unei „cauze“. Aceast\
tentativ\ teoretic\ este poate obiectivul
num\rul unu al Teoriei estetice, un obiectiv
la fel de prezent [i presant acum ca
[i `n 1970, c`nd volumul original a ap\rut
la Suhrkamp. Ce-l preocup\ pe Adorno `n
carte, direct [i indirect, este o jonc]iune
fundamental\, „post-estetic\“ `n m\sura `n
care esteticianul `l urmeaz\ [i `l „las\ `n
urm\“ pe Kant simultan. E vorba, pe scurt,
despre rela]ia dintre opera de art\ [i praxis,
dintre ceea ce adev\rata oper\ de art\ este,
formal vorbind, [i ceea ce ea `nseamna
social [i politic prin `nsu[i caracterul ei de
form\ excep]ional\, prin riscurile pe care
le ia pentru a deveni ceea ce este. Pentru
c\, spune un `mp\timit al experimentalismului
modernist precum Adorno, arta
modern\ e contestabil\ nu c`nd merge
„prea departe“, ci, dimpotriv\, atunci c`nd
nu merge destul de departe, c`nd nu se
expune tuturor riscurilor posibile [i refuz\
(sau pur [i simplu nu poate) s\ fie
iconoclast\ `n absolut.
Afirma]ia are [i un subtext autobiografic.
„Inactualitatea“ strategic\ a lui
Adorno deriv\ `n bun\ parte din refuzul
criticului de a ceda clipei `n toate etapele
importante ale carierei, rezist`nd demn
[antajelor [i ispitelor mici [i mari ale istoriei
`ncep`nd cu anii ’30, trec`nd (cu
neascuns dispre]) prin faza american\ [i
culmin`nd cu momentul ’68, care `l surprinde
`n plin proces de revizuire a manuscrisului
Teoriei. Cum esteticianul remarca
`n ultimul s\u eseu, tradus `n englez\
sub titlul „Resignation“ [i inclus `n
Critical Models: Interventions and
Catchwords, spiritul critic adev\rat nu se
supune presiunilor externe, fie [i acelora
care `l `mping s\ „treac\ la ac]iune“. E
vorba de „ac]ionismul“ de care vorbe[te
Corbea `n postfa]a traducerii [i pe care
Adorno l-a respins pentru c\ l-a considerat
coercitiv, impus din afar\. Din nou, solu]ia
problemei este de natura intrinsec-estetic\,
nu extranee. Teoria estetic\ include o
teorie a ac]iunii estetice capabil\ s\ ia `n
considera]ie cele mai recente [i mai provocatoare
`ntrup\ri ale avangardei `n
muzic\, pictur\, teatru [i literatur\ [i s\
explice impactul acestora asupra realit\]ii
sociale. Forma nu implic\ (doar) o metafizic\,
cum spunea Sartre, ci [i o politic\.
Forma este finalmente un gest politic,
sugereaz\ Adorno ca unul care „vine
dup\“ Kant [i care, din nou, `[i continu\ [i
dep\[e[te maestrul concomitent, accept`nd
[i deconstruind `n acela[i timp no]iunea de
„scop“ `n art\, care astfel r\m`ne, ca la
Kant, „ohne Zweck“ [i deopotriv\ dob`nde[te
o specific\ eficacitate politic\. Faimos
este `n aceast\ privin]\ comentariul
despre Beckett din capitolul „Coeren]\ [i
sens“ („Stimmigkeit und Sinn“):
„Becketts Stücke sind absurd nicht durch
Abwesenheit jeglichen Sinnes – dann
wären sie irrelevant – sondern als
Verhandlung über ihn. Sie rollen seine
Geschichte auf“ (p. 230 `n edi]ia Suhrkamp,
1974). ~n traducere rom=neasc\: „Piesele
sale [ale lui Beckett] absurde (nu prin
absen]a oric\rui sens – c\ci atunci [i-ar
pierde importan]a –, ci prin faptul c\
problematizeaz\ sensul) dezvolt\ tocmai
din sens istoria“ (p. 219). Iat\ [i versiunea
american\ a lui Robert Hullot-Kentor:
„Beckett’s plays are absurd not because of
the absence of any meaning, for then they
would be simply irrelevant, but because
they put meaning on trial; they unfold its
history“ (p. 153 `n edi]ia Univ. of
Minnesota Press, 1997).
Cum subliniaz\ [i Barbara Cassin `n
prefa]a la monumentalul Vocabulaire
européen des philosophies. Dictionnaire
des intraduisibles (Seuil/Le Robert,
2004), engleza opteaz\ `n mod tradi]ional
pentru versiunea lingvistic\ cea mai
concret\, mai apropiat\ de „experien]a
comun\“ a[a cum se conserv\ ea `n limba
de zi cu zi, familiar\, deja existent\. Din
acest punct de vedere, engleza este un
instrument ideal al traducerii, `n sensul c\
`n englez\ originalul nu este tratat – [i nu
mai sun\ – ca un „corp str\in“. Sigur, simplific,
dup\ cum simplificatoare este observa]ia
potrivit c\reia cele mai bune
traduceri din filozofia [i estetica german\
– ca s\ m\ limitez doar la aceste discipline
[i numai la spa]iul german – s`nt cele
engleze. ~n orice caz, at`t solu]ia sintactic\
aleas\ de traduc\torul american, c`t [i
decizia acestuia de a recurge la sublexicul
juridic pentru a da mai mult\ plasticitate
lui „Verhandlung“ exprim\ o anume filosofie
empiric\ a traducerii care pune pre]
pe directe]e, concret [i imediat. ~n mod
ideal, cititorul de limb\ englez\ trebuie s\
aib\ ocazia s\-[i fac\ o idee c`t de c`t
precis\ asupra propozi]iei `n cauz\ c`nd
ajunge la cap\tul ei. ~n rom=n\ [i `n limbile
romanice – [i `n primul r`nd `n francez\
– situa]ia e pu]in diferit\ (nu mai vorbesc
de german\). Oricum, lectura unei
traduceri din german\ trebuie s\-[i asume
repetat, s\ respecte, ca s\ zic a[a, circularitatea
originalului. Nu e vorba de o lectur\
lejer\, f\r\ `ndoial\, dup\ cum lectura
textului german e oricum, numai „unidirectional\“,
„u[oar\“ nu. Apoi, cum ne
reaminte[te Walter Kaufmann `n prologul
traducerii sale din Ich und Du a lui Buber,
ideea c\ toate traducerile trebuie s\ fie
„idiomatice“, s\ sune ca [i cum ar fi fost
redactate `n „limba-]int\“, e un cli[eu care
uit\ c\ vocea care trebuie s\ fie auzit\ `n
traducere e `n primul r`nd vocea autorului,
nu a translatorului – iar Buber, c\ veni
vorba de el, trebuia tradus a[a cum a
tradus el `nsu[i Biblia. Traducerea lui
Adorno, la r`ndu-i, trebuia s\ pretind\, [i
pretinde de fapt, un anume travaliu
„empatic“ din partea cititorului, lectura ei
este totodat\ relectur\ [i reinterpretare a
textului tocmai parcus, ambele reclamate
`n cazul de fa]\ de incidentala din\untrul
parantezei dar [i de tratamentul cu totul
flexibil al lui „Geschichte“, care nu e ferm
raportat\ la „Sinn“. ~n fine, `mi imaginez
c\ cititorul rom=n, educat `n tradi]ia unei
„translation culture“ de tip francez, [tie la
ce s\ se a[tepte.
La fel [i cititorul englez sau american,
care, adaug, are la-ndem`n\ dou\ traduceri
ale c\r]ii lui Adorno. Prima, datorat\ lui
Christian Lenhardt, dateaz\ din 1984 [i e
cu adev\rat datat\. Nu e neap\rat vina lui
Lenhardt, ci a editorului, Routledge and
Kegan Paul. Dup\ p\rerea lui Hullot-
Kentor, acesta a for]at textul lui Adorno s\
r\spund\ a[tept\rilor – [i comodit\]ilor, sar
putea spune – cititorului de limb\ englez\,
`mpotriva textului `nsu[i. Pe scurt,
Aesthetic Theory din 1984 reflect\ un
efort „clarificator“ extrem [i finalmente
abuziv. Se [tie, Ästhetische Theorie a ap\rut
postum [i e `n fond un text nefinisat,
fluid, continuu, repetitiv, controlat de o
logic\ paratactic\, cu fraze [i paragrafe
foarte lungi, f\r\ tranzi]ii [i conectori logici
explici]i, f\r\ titluri [i subtitluri de
capitole [i subcapitole (care apar doar `n
17
tabla de materii). Gretel Adorno [i Rolf
Tiedemann ne informeaz\ c\ revizia
textului, `nceput\ de Adorno `n octombrie
1969, merge `n direc]ia unei structuri novatoare
de tip serial, fragmentar [i aglutinant,
subversiv\ fa]\ de obiectul discutat
[i nu mai pu]in fa]\ de tradi]ia kantianhegelian\
a discursului estetic. P`n\ la data
de 16 iulie 1969, Adornon continu\ s\
scrie, s\ adauge [i s\ elimine fragmente de
text cum ar fi cele adunate la sf`r[it `n „Paralipomena“
sau `n „Ciorna“ (schi]\) proiectatei
Introduceri („Frühe Einleitung“,
pe care traducerea romaneasc\ nu o mai
include). Fapt capital, structura a-structural\,
„rizomic\“ a c\r]ii lui Adorno e
parte din argumentul `nsu[i, dezvoltat `n
Teoria estetic\. Hullot-Kentor a `n]eles asta
foarte bine [i s-a apucat, dup\ o scurt\
polemic\ cu Lenhardt, de necesara „contra-traducere“,
care apare de-abia `n 1997.
La fel, echipa Corbea, c\reia `i dator\m,
iat\, un text fidel, precis [i `n acela[i timp
suficient de elastic, mi se pare p\truns\ de
spiritul textului lui Adorno – [i de aceea
at`t de atent\ la litera lui, la „form\“.
Dar, din nou, c`t de „t`rziu“ sose[te
Adorno `n cultura critic\ rom=na? Este
Adorno doar un import „tardiv“, `n seria
lui „prea t`rziu“ sau, dimpotriv\, „belated“,
cum spune Said, aflat adic\ (`nc\)
`ntr-o `nt`rziere „strategic\“ [i deci `n stare
s\ joace un rol productiv `n cultura de
adop]ie? S\ notez mai `nt`i c\ el a sosit de
fapt cu c`]iva ani `n urm\, c`nd Corbea a
tradus Minima moralia, probabil cartea
cea mai „actual\“ a lui Adorno. {i totu[i,
r\m`ne indiscutabil faptul c\ Adorno a fost
tradus mai t`rziu dec`t al]i filosofi, esteticieni
[i critici str\ini. Explica]ia? P`n\
`n `89, Adorno s-a num\rat printre oile negre
ale marxismului, iar `n multe privin]e
s-a situat pe pozi]ii non-marxiste. Pe de o
parte, a teoretizat [i ap\rat rolul culturii
adev\rate ca for]\ subversiv\ `n societate;
pe de alta, a demontat, fie [i unidirec]ional,
ma[ina de iluzii a „industriei culturale“,
iar `n conjunc]ie cu acest proiect
demistificator [i `n colaborare cu
Horkheimer, a dezvoltat conceptul de
Kritik, a c\rui excep]ional\ carier\ postum\
`n calitate de critical theory este cunoscut\.
De asemenea, a pus `n discu]ie
cultura `ns\[i, cultura „dup\ Auschwitz“ `n
contextul mai larg al analizei Iluminismului
`ntreprinse de asemenea `mpreun\
cu Horkheimer. Aceast\ analiz\ scruteaz\
ra]ionalitatea vest-european\ [i sugereaz\,
`ntre altele, c\ crizele ei – fascismul e una
din ele – nu s`nt simple accidente [i nici nu
dispar odat\ cu decesul istoric al fascismului
ca sistem politic. O analiz\ a culturii
ca ideologie, ca discurs „hegemonic“
din\untrul culturii `nse[i, de pe pozi]iile
{colii frankfurteze, e `n m\sur\ s\ clarifice
aceast\ situa]ie. Rezult\ de aici c\ proiectul
lui Adorno, unul fundamental politic,
nu avea cum s\ fie pe placul autorit\]ilor
na]ionalist-comuniste din Rom=nia [i de
aceea prezen]a lui Adorno `n cultura critic\
rom=n\ de p`n\ `n ’89 e ca [i nul\. S-a
schimbat situa]ia dup\ aceea? Se va
schimba ea oare ca urmare a traducerilor
recente? Nimeni nu e profet `n ]ara lui, a[a
c\ risc o prognoz\ – deocamdat\ – negativ\.
Circul\ `nc\, nu-mi dau seama exact
din ce motive [i cu ce autoritate, un soi de
dispre] suficient fa]\ de ideea de cultur\ `n
sensul lui Adorno, un refuz posac [i neinformat
de a accepta implica]iile etice [i
politice ale discursului estetic [i cultural,
de a vedea p\durea datorit\ copacilor. C`t\
vreme aceast\ atitudine va domina, nu va
exista un context favorabil recept\rii lui
Adorno [i, `n plan mai larg, particip\rii
criticilor rom=ni la conversa]ia euroatlantic\
pentru c\, `n acest dialog, Kritik,
„critical theory“, analiza cultural-politic\
derivat\ din ele [i, implicit, Adorno
continu\ s\ fie repere de neocolit.
septembrie 2005

18
DORIS MIRONESCU
O carte de interviuri cu personalit\]i culturale
ale zilei de ast\zi poate `nsemna, `n
cazurile fericite, un tablou comprehensiv al
actualit\]ii. Iar c`nd asta se `nt`mpl\ `ntr-o
carte realizat\ de criticul literar Daniel
Cristea-Enache (Sertarul scriitorului rom=n,
Ia[i, Polirom, 2005), [i c`nd interlocutorii
s\i acoper\ un spectru larg, cu inten]ie
de exhaustivitate a c`mpului literar contemporan,
de la Cristian Tudor Popescu la
Mihai {ora, de la Gheorghe Grigurcu la
Dumitru Micu [i de la Nicolae Manolescu la
Eugen Simion, promisiunea `ncepe s\ se
contureze pe deplin.
„Argumentul“ anun]\ un [ir de investig\ri
propriu-zis literare, care s\ aib\ permanent
`n vedere revela]ia esteticului: discu]ia
trebuie „s\ mearg\ pe urmele unor
c\r]i cu majuscul\, `ncerc`nd s\ stabileasc\
linia de unire cu cei ce le-au scris. Tr\s\turile
omului v\zute `n oglinda operei lui“. ~ns\
foarte rar se `nt`mpl\ acest lucru, fapt care
st`rne[te frustr\ri, de pild\, lui Nicolae
Manolescu, pus s\ `[i explice cariera politic\
[i nu c\r]ile. Ceea ce leag\ `ntre ele interviurile
din volum este o inten]ie de a l\muri
pozi]ia scriitorului fa]\ cu `ncerc\rile epocii
totalitare. ~ntreb\rile contureaz\, din partea
autorului lor, o dorin]\ de dezbatere etic\,
interviurile gravit`nd `n jurul ideii de culp\
moral\ acumulat\ de scriitorii rom=ni de-a
lungul celor aproape 50 de ani de dictatur\
din Rom=nia secolului XX. Mul]i dintre cei
invita]i s\ r\spund\ `ntreb\rilor s`nt implica]i
direct, de[i `n m\suri diferite, `n opera]iunea
de dezintoxicare ideologic\ a trecutului:
de la Nina Cassian la Marta Petreu, de
la Augustin Buzura la Ileana M\l\ncioiu, de
la Dorin Tudoran la Z. Ornea.
{i atunci de unde apare acest sentiment
c\ dezbaterea e[ueaz\ frecvent `ntr-o serie
de complezen]e? S`nt interviuri cu personalit\]i
care au, cu siguran]\, ceva de spus
despre rezisten]\ [i compromis `n Rom=nia
ultimelor decenii. De ce negura nu se las\
p\truns\ m\car cu un pas mai departe?
Nu cred c\ este de vin\ numai „polite]ea“
criticului Daniel Cristea-Enache, transformat\
de acesta `n stindard al `ntregului
volum. Pentru autorul interviurilor, polite-
]ea e un mod de a sublinia normalitatea literaturii
rom=ne, prin dialogul cu „autori de
calibru, structuri intelectuale [i morale care
fac cinste lumii noastre culturale, lumin`nd-o
pe din\untru“. Dar polite]ea sa se exercit\
discriminativ. Criticul afecteaz\ repulsia
fa]\ de „retoricile, pe c`t de agresive,
pe at`t de facile ale unor publici[ti postrevolu]ionari
`n c\utare de rating“, dialogurile
sale fiind polemice `n repetate r`nduri fa]\
de unele citate „scandaloase“ din Caius
Dobrescu sau Ion Bogdan Lefter cu referire
la C\linescu sau F\nu[ Neagu.
Oricum, polite]ea subliniat\ a intervievatorului,
combinat\ [i cu o lips\ de incisivitate
specific\ interviului „la distan]\“, realizat
f\r\ reportofon, contribuie la tonusul general
atenuat al volumului. {i asta pentru c\ problematica
din interviuri este una intens\.
Atunci c`nd criticul `[i propune o dezbatere
etic\ a profilului literatului rom=n, aerul de
reveren]\ absolut\ nu `i poate ajuta. Nici m\car
`n discu]ia cu Gheorghe Grigurcu, discu-
]ie care `[i pierde, din acest motiv, orice interes.
Daniel Cristea-Enache pare preocupat acolo
doar s\ smulg\ concesii de civilitate
unui critic considerat ireveren]ios cu privire
la perioada comunist\, prin `ntreb\ri insistent
TIMPUL
O dezbatere e[uat\
{ERBAN AXINTE
În anul 2000 ap\rea, la editura Pontica,
volumul de versuri C\rnurile canonice. Cu
acest titlu surprinz\tor, care anun]a o r\sturnare
a perspectivei asupra „elementelor anatomice“
pe care poezia obi[nuia sau `nc\
mai obi[nuie[te s\ le cinsteasc\, debuta
Adrian Urmanov, unul dintre cele mai bune
produse „dou\miiste” ale [colii lui Marin
Mincu. Dar ce `ncerca el, de fapt, s\ spun\
prin aceast\ juxtapunere primejdioas\ de
termeni? Este „exfolierea de Dumnezeu“
invocat\ de poet echivalent\ cu respingerea
categoric\ a unei aure ocrotitoare, cu un
firewall dezactivat (dac\ `mi este permis)?
Posibil, cel pu]in la prima vedere; cred
totu[i c\ poetul `[i propune [i chiar reu[e[te
s\ dep\[easc\ stadiul acestei teze oarecum
previzibile. Ca mai to]i colegii s\i de genera]iei,
Urmanov urm\re[te s\ „loveasc\
ad`nc“ `n mentalitatea cititorului de poezie,
s\ [ocheze printr-un lexic, s\-l numim, nespecific,
necanonic (de[i `n ultima vreme
acesta a cam devenit loc comun al poeziei
de pe la noi); vrea cu tot dinadinsul s\ se
exhibe [i s\-i transforme pe ceilal]i `n spectatorii
inhibi]iei sale repudiate. Poeme precum
avort`nd anusian (p\catul) vor s\ impun\
o nou\ lege, una decadent\ [i refor-
septembrie 2005
mist\ `n ceea ce prive[te limbajul poetic,
zg`l]`it serios de sintagme precum „stelele
poart\ dorin]e de futere, de moarte, de droguri,
de bani“, „poate dup\ erec]ie `n impoten]\
voi at`rna `n sus“ sau „m-au apucat
durerile, am s\ te rod milimetru cu milimetru,
a[a cum te f\t“. Poezia lui Adrian
Urmanov dep\[e[te totu[i acest prim nivel al
impactului violent al limbajului, pentru c\
[tie exact ce [i c`nd trebuie s\ moduleze, ca
s\-i ias\ bine interpretatea unei partituri ce
nu-i apar]ine `n totalitate.
~n Poemele utilitare (Editura Pontica,
2003) are loc o decantare a materiei lirice,
rostirea e mult mai personalizat\, cap\t\ un
u[or accent ritualic. Scrisul pare s\ aib\ un
sens nou, unul terapeutic, deci „utilitar”
(de[i exist\ o nuan]\ ironic\ ce trimite cititorul
`ntr-o cu totul alt\ direc]ie). În mai
multe poeme, `ncr`ncenarea pare s\ cedeze
locul instinctului sau voin]ei de ritmare a
lumii, conform unor parametri autoimpu[i.
Totul devine dialog neterminat, de fapt un
monolog care valorizeaz\ pozi]ia antinomic\
pe care sinele o adopt\ `n raport cu el
`nsu[i, [i asta `ntr-o maniera voit antist\nescian\:
„c\ este vorba despre tine nu despre
altul nu despre mine/ c\ tu mi-ai fost ar\tat
cu for]a te am/ imediat cu primul g`nd de
diminea]\ imediat ce adorm/ primul vis
prima secven]\/ `naintea mea obsesiv l`ng\
mine/ c\ tu e[ti de fapt totul tu e[ti premiul
cel mare/ miza trofeul/ c\ m\ scufund `ntr-o
balt\ `nec\cioas\ de iubire mare/ pentru care
n-am spus dec`t da/ da frate/ s`nt mai mult/
eu sunt mult mai mult dec`t asta“ (`nc\ pu]in
`nc\ o pagin\).
Volumul Schelet (Editura Pontica, 2004)
pare s\ fie sinteza fericit\ dintre cele dou\
tendin]e mai subliniate din poezia lui Adrian
Urmanov. Se poate observa cu u[urin]\ o
continuitate `ntre primul [i al treilea volum,
repetate, de genul: „E acceptabil pentru dumneavoastr\
ca preopinentul, adversarul de
idei s\ aib\ – m\car c`teodat\ – o f\r`m\ de
dreptate?“.
Una dintre `ntreb\rile preferate ale lui
Daniel Cristea-Enache este legat\ de memorabila
r\bufnire, evident excesiv\, a lui Ioan
Petru Culianu din 1990: Rom=nia sub comunism
– „o Siberie a spiritului“. Adresat\
aproape tuturor interlocutorilor, ea va suscita
r\spunsuri diferite, totu[i nu imprevizibile.
Majoritatea celor `ntreba]i vor nega valabilitatea
afirma]iei lui Culianu, deoarece
Nicolae Breban sau Augustin Buzura se
tem, probabil, c\ `n caz contrar scrierile lor
ar putea fi considerate drept produc]ii de lag\r.
Oricum, prin selec]ia sa de responden]i,
Daniel Cristea-Enache nu risc\ prea mult. ~n
plus, `ntrebarea poate fi [i altfel formulat\,
`n c\utarea unui r\spuns precis: atunci c`nd
interlocutor este, de pild\, Andrei Ple[u,
nelipsind, desigur, infuzia curativ\ venit\
dinspre acele poeme utilitare mai sus amintite.
{i cred c\ aceast\ formul\ `l caracterizeaz\
bine pe poet. „Scheletul“ este tot o
„carne canonic\“, `n ciuda paradoxului imediat,
sau, dac\ vre]i, o devenire fireasc\.
Interesant este c\ scheletul nu e neap\rat
ultima form\ lumeasc\ a trupului, el put`nd
fi interpretat [i ca un stadiu incipient al
form\rii. Ca `n orice construc]ie, mai `nt`i
trebuie `ntocmit proiectul. Pe el vin a[ezate,
`n ordine, m\runtaiele poemelor, s`nt sortate
dup\ rang frazele de impact imediat [i cele
prev\zute cu o durat\ mai mare de via]\.
Adrian Urmanov folose[te `n poemele
sale un anumit procent de referen]ialitate.
Textele acestuia pot interesa chiar [i pe cei
mai pu]in familiariza]i cu tehnicile de expresie
ale liricii actuale. Cititorului i se ofer\
ceea ce [tie deja, emo]ia estetic\ se sprijin\
pe tr\irea netrucat\, pe marginalizarea
tuturor formelor de histrionism, p`n\ la abolirea
definitiv\ a acestora. T`n\rul scriitor
pare s\ fi `nv\]at ceva din e[ecul literaturii
autiste, motiv pentru care lanseaz\ serii de
semne u[or digerabile: „at`tea nop]i `n care
am dormit `n cr\p\turile patului `n despic\turile
podelei `n g\urile pere]ilor cu tavanul
tras peste piept peste gur\ peste cap ca o cuvertur\
alb\ a mor]ii“. {i totu[i, lizibilitatea
poeziei lui Adrian Urmanov nu provine din
simplitate. Dimpotriv\, densitatea simbolic\
este `ntr-o continu\ cre[tere, unele imagini,
doar creionate `ntr-o anumit\ zon\ a c\r]ii,
devin, `n alt\ parte, mult mai ample [i mai
cuprinz\toare. Se pot depista, astfel, echivalen]e
`ntre poemele din Laude (prima sec]iune
a car]ii) [i La mine la inim\ (ultima).
În general bine construit, volumul
Schelet ar fi fost poate mai coerent dac\ s-ar
fi renun]at la acel Roman (penultima sec]iune)
ce pare, mai degrab\, un exerci]iu de
Cronici din tranzi]ie
D.C.-E. `l invoc\ pe „inamicul comun“
Caius Dobrescu. Singurul care reu[e[te s\-l
ia prin surprindere pe intervievator este
{tefan Aug. Doina[, preg\tit s\ r\spund\ afirmativ
la chestiunea „Siberiei spirituale“,
deoarece este con[tient (mai mult dec`t un
autor egocentric ca Nicolae Breban) c\ recunoa[terea
unei st\ri politice de fapt nu
implic\ [i condamnarea propriei opere. Mai
trist este c\ aceea[i `ntrebare este pus\ [i
Ninei Cassian, autoare care nu se poate
pl`nge prea mult de opresiune `n anii ’50,
f\c`nd parte dintre contributorii importan]i la
edificarea, atunci, a unei literaturi „pe linie“.
Dincolo de aceste nereu[ite par]iale,
interviurile criticului izbutesc tocmai acolo
unde miza general\ (dat\, evident, [i de
a[ezarea lor al\turi `n volum) este uitat\ [i
autori importan]i s`nt l\sa]i s\ se exprime pe
ei `n[i[i. Remarcabil este interviul cu Mihai
{ora, filosoful care g\se[te c\ detaliul nu
poate fi concediat din preocup\rile noastre,
oric`t de `nalte, [i care accept\ c\ „«rela]ia
cu Dumnezeu» n-are de-a face nici cu
«dreapta» nici cu «st`nga»“. Foarte instructiv
e dialogul cu Marta Petreu, scriitoare care
celebreaz\ „bucuriile muncii“ chiar [i `n
cazul unei investi]ii exclusiv „sentimentale“,
pentru c\ nelucrative (e vorba de admirabila
revist\ „Apostrof“). Z. Ornea, Dorin
Tudoran, Virgil Nemoianu, {tefan Aug.
Doina[ produc veritabile confesiuni, cu momente
de intens\ emo]ie, f\r\ a ocoli chestiunile
spinoase. Andrei Ple[u [i Cristian
Tudor Popescu s`nt causeuri savuro[i, ca
`ntotdeauna. Iar Eugen Simion face stil.
O carte de interviuri este, p`n\ la urm\, o
fi[\ de temperatur\. {i Sertarul scriitorului
rom=n reprezint\ a[a ceva, chiar dac\ temperatura
ei corespunde unei perioade,
sper\m, pe cale de a se `ncheia: e vorba de
anii ’90, o epoc\ furioas\, cu contesta]ii vehemente
[i pasionate recrimin\ri. Acestei
epoci `i d\ replica Daniel Cristea Enache, o
replic\ ponderat\, de[i cam tenden]ioas\
prin chiar aceast\ voluntar\ pondera]ie.
Adrian Urmanov & Poemul utilitar
stil, f\r\ o miz\ estetic\ prea `nalt\. Merit\
spus c\ autorul urm\re[te, programatic, relansarea
sensului nearbitrar (ca miz\ fundamental\)
[i debarasarea de rigorile stilistice
care d\uneaz\ (dup\ p\rerea lui) comunic\rii
autentice. Într-un articol intitulat „Eu s`nt
poemul utilitar“ (publicat pe site-ul
www.revistaparadigma.ro), Adrian Urmanov
are urm\toarea opinie: „poetica utilitar\ este
construit\ `n jurul re`ntregirii mecanismului
de comunicare [i caut\ resensibilizarea
cititorului, alterarea imunit\]ii c\p\tate la
textul poetic. Dac\ `[i va atinge misiunea,
utilitarismul poetic contemporan poate relansa
puternic poezia ca pe o form\ viabil\
de exprimare [i comunicare actual\ [i poate
redeschide canalele de receptare poet-cititor
care, `n momentul de fa]\, par a fi definitiv
`nfundate“. Cum observ c\ teoreticianul a
luat-o u[or `naintea poetului, am emo]ii ca
nu care cumva ace[tia doi s\ se `mpiedice, la
un moment dat, unul de cel\lalt.

Eseu
TIMPUL
Nelini[ti atlantice, ecouri d`mbovi]ene
RADU ANDRIESCU
Anii ’60 au fost marca]i de o nelini[te a
tineretului care, cel pu]in pentru unele
medii americane mai conservatoare, era
absolut inexplicabil\. Era vorba de o genera]ie
care nu trecuse direct prin experien]a
celui de-al doilea r\zboi mondial [i care
beneficia de boom-ul economic postbelic.
Mul]i dintre tinerii furio[i ai anilor ’50 [i
’60 proveneau din familii a[ezate, cu
locuin]e confortabile `n suburbiile metropolelor.
Erau tineri care mergeau la colegii
sau universit\]i [i c\rora p\rea s\ li se
a[tearn\ `ntreaga lume `n fa]\. Fundalul
social al perioadei nu era `ns\ chiar at`t de
roz. Mi[c\rile feministe au luat amploare
`n anii ’60, aduc`nd `n prim-plan lideri
cum ar fi Gloria Steinem, Betty Friedan
sau Kate Millett. Acela[i lucru se `nt`mpla
[i `n r`ndul minorit\]ilor, violen]a sau mijloacele
pa[nice fiind adoptate de lideri
carismatici cum ar fi Malcolm X sau
Martin Luther King, Jr.. Minorit\]ile sexuale
produceau scandaluri de propor]ii,
care erau [i foarte eficiente campanii publicitare.
A[a s-a `nt`mplat `n cazul volumului
Howl and Other Poems, al lui Allen
Ginsberg. Cartea a fost confiscat\ de c\tre
poli]ie `n 1956, iar Lawrence Ferlinghetti
[i Shigeyoshi Murao (editorul c\r]ii lui
Ginsberg [i librarul care o distribuia) au
fost aresta]i sub acuza c\ ar fi publicat [i
distribuit materiale obscene.
Teme tabu, cum ar fi drogurile, deveneau,
[i ele, subiectele unor c\r]i care treceau
cu greu de cenzur\. Este notoriu cazul
volumului Junky (Junkie, `n edi]ia original\)
al lui William S. Burroughs, care a
putut fi publicat pentru prima oar\ `n
Statele Unite `n 1953 doar dup\ ce au fost
f\cute multe schimb\ri iar autorul a scris o
prefa]\ `n care condamna efectele devastatoare
ale drogurilor, cu toate c\ era un
gourmet al narcoticelor. ~n plus, cartea era
v`ndut\ „la pachet“ cu un volum scris de
un fost agent de la narcotice.
Interven]ia american\ din Vietnam, `n
1959, avea s\ duc\ la spectaculoase manifesta]ii
pacifiste, primele dintre acestea fiind
organizate `n 1965 de Jerry Rubin, un
personaj exploziv [i pitoresc care, la `ndemnul
lui Che Guevara – pe care l-a cunoscut
[i intervievat `n Cuba – a `ncercat s\
aduc\ revolu]ia comunist\ `n America. A[a
cum s-a `nt`mplat cu mul]i tineri furio[i ai
anilor ’60, Rubin a devenit un prosper proprietar
cu dou\zeci de ani mai t`rziu.
Toate aceste fr\m`nt\ri aveau s\ marcheze
profund literatura american\ postbelic\
[i au dus, `n anii ’60 [i la `nceputul
anilor ’70, la o „literatur\ popular\“, o literatur\
care se adresa tineretului de atunci,
folosind limba vie a momentului [i
abord`nd temele cele mai fierbin]i [i mai
incomode. ~n mod paradoxal, un sentiment
asem\n\tor a animat [i poezia Rusiei
post-staliniste, fenomen pe care l-am discutat
`ntr-un eseu publicat la `nceputul
anului `n aceast\ revist\ 1 . Influen]a poeziei
Beat au resim]it-o [i optzeci[tii no[tri, dar
mult mai t`rziu, `n anii ’80, prin urmare `n
ceea ce s-ar putea numi momentul sintetic
al postmodernismului – momentul `n care
teoria ajunge s\ se sincronizeze cu realitatea
textului literar. {i scriitorii mai tineri,
care `i contest\ acum pe lunedi[tii deceniului
nou\, au printre modele figuri carismatice
cum ar fi Charles Bukowski, Allen
Ginsberg sau Jack Kerouac.
Despre boemii americani ai anilor ’60
se [tiu destul de multe la noi, dar ar trebui
spuse c`teva cuvinte [i despre impactul
beatnicilor americani asupra poeziei din
Occident. Dac\ `n Germania, spre exemplu,
s`nt pu]ini scriitorii care au aderat la
acest tip de poetic\ (unul dintre numele
care ar putea fi men]ionate este cel al lui
Rolf Dieter Brinkman 2 ), `n Marea Britanie
[i `n Fran]a impactul a fost destul de
important – pe termen scurt.
O culegere de poezie francez\ care ar
merita discutat\, din acest punct de vedere,
este cea a lui Bernard Delvaille, La
Nouvelle Poésie française 3 . Antologia,
care este destul de masiv\ 4 , e pus\, chiar [i
vizual, sub semnul „genera]iei `n blugi“:
coper]ile celor dou\ volume s`nt `n `ntregime
acoperite de fotografia unui fragment
de denim albastru. Coordonatorul
c\r]ii nu porne[te de la ni[te precepte teoretice
sau de la un stil, ci de la o anumit\
atitudine: „poezia ar trebui s\ fie subversiv\,
chiar terorist\“, spune Delvaille `n
textul care deschide antologia („~n loc de
prefa]\“). El este entuziasmat de faptul c\
`ntr-o ]ar\ „`ngrozitor de conservatoare [i
de retrograd\ `n domeniul artistic“, cum
era Fran]a `n anii ’70, poezia francez\
nu-[i pierduse nimic din vioiciunea pe
care o avusese la sf`r[itul secolului XIX [i
`n perioada dintre cele dou\ r\zboaie mondiale.
{i aceasta, afirm\ el, „`n ciuda perfectei
indiferen]e a publicului fa]\ de ea, a
anarhiei care domne[te `n domeniul difuz\rii
de poezie [i a caren]elor din pres\“.
Faptul c\ poe]ii selecta]i de Delvaille au
fost influen]a]i de poezia de peste ocean e
vizibil [i `n multe dintre titlurile poemelor:
„I’m a poor lonesome cowboy“ (Daniel
Biga), „Alcapancingo Blue“ (Marc
Cholodenko), „Blue Velvet Jingle avec
Stéphane affleurant“ (Jean Frémont), „I’m
a rock’n roll star“ (Matthieu Messagier)
sau „Blue Pictures“ (Franck Venaille).
Alegerea unor poeme cu astfel de titluri
avea [i rolul de a agresa reflexele na]ionaliste
ale cititorului francez obi[nuit. A[a se
[i explic\ de ce aceast\ antologie a avut o
receptare amestecat\, de la respingere oripilat\
p`n\ la lu\ri de pozi]ie hot\r`t favorabile,
cum ar fi cea a lui Alain Bosquet,
pentru care aceast\ carte este „o fi[\ clinic\
fidel\, indiscutabil\, clar\“.
Cu toate c\ aceast\ antologie nu este
pus\ nici un moment sub semnul postmodernismului,
ceea ce e c`t se poate de
firesc pentru sf`r[itul anilor ’60, elementele
definitorii pentru „postmodernismul rom=nesc“
s`nt de g\sit [i `n expunerea de
inten]ii a lui Delvaille. Este vorba, spune
el, despre o poezie din care au disp\rut
cuvintele considerate poetice, iar poeticitatea
este de g\sit pretutindeni `n egal\
m\sur\. A stabili o grada]ie a poeticit\]ii
ar `nsemna a stabili o ierarhie, iar ideea de
ierarhie este inacceptabil\. ~n textele poe-
]ilor antologa]i se simte influen]a muzicii
americane (Jim Morrison [i Syd Barrett,
Lou Reed [i Bob Dylan), muzic\ ce a
reu[it s\ str`ng\ `n jurul s\u tinerii anilor
’60, a[a cum s-a `nt`mplat la Woodstock `n
1969 sau pe insula Wright `n 1970.
~n afar\ de influen]ele beat, `n antologia
Noii poezii franceze se mai fac sim]ite
influen]e ale surrealismului (beat plus surrealism
aminte[te, de altfel, de combina]ia
din poezia lui T.T. Co[ovei), dar surrealismul
a fost recuperat de tendin]ele mai conservatoare
ale poeziei franceze din anii
’60 [i ’70. De altfel, `ntr-un interviu pe
care `l acorda `n iulie 1970 Alain Bosquet
lui Jean-Pierre Verheggen pentru Journal
des poètes, acesta spunea c\ `n acel moment
`n poezia francez\ se manifestau trei
maniere distincte de a scrie poezie. Prima
dintre acestea, spunea el, este tradi]ional\,
asimil`nd `ns\ experien]a lui Rimbaud, a
suprareali[tilor [i a psihanalizei. Cea de-a
doua este o poezie `n care textul a explodat,
o poezie care mizeaz\ `n primul r`nd
pe negarea vocabularului, care urm\re[te
s\ aib\ un impact puternic la nivel senzorial
[i care face apel la [tiin]ele limbii. ~n
State, poe]ii limbajului vor continua aceast\
direc]ie `n anii ’80. ~n sf`r[it, dup\
mai 1968, apare `n for]\ unui al treilea tip
de poezie, o poezie cu „eficacitate imediat\“
care are ca model poezia beatnicilor americani.
Cu toate c\ influen]a poeziei
beat asupra multora dintre poe]ii antologa]i
de Delvaille este mai mult dec`t evident\,
el cere cititorului s\ priveasc\ aceast\
apropiere cu oarecari rezerve, a[a
cum optzeci[tii no[tri au luat `ntotdeauna
distan]\ fa]\ de ideea c\ textualismul sau
poezia beat ar fi fost imitate de poe]ii rom=ni.
Este vorba despre o anumit\ atmosfer\
care a plutit mult\ vreme `n aerul culturilor
euro-atlantice (dar care ar putea fi
identificat\ [i `n literatura japonez\ recent\)
[i care a marcat profund, `ntr-un moment
sau altul, aceste culturi. Pentru cea
francez\, este vorba despre anii care au urmat
protestelor de amploare din ’68. Pentru
noi, de anii care au premers schimb\rilor
profunde din 1989.
Titlul antologiei franceze, Noua poezie
francez\, pare a fi o trimitere direct\ la antologia
lui Donald Allen, The New American
Poetry, 1945-1960 5 . Delvaille sus]ine
`ns\ c\ adev\ratul model a fost Children of
Albion: Poetry of the Underground in
Britain, antologia de poezie beat britanic\,
publicat\ `n 1969 [i coordonat\ de
Michael Horovitz 6 . Cu toate c\ antologia
britanic\ nu cuprindea at`t de mul]i autori
ca cea francez\ 7 , literatura acestui spa]iu
cultural [i lingvistic era mult mai permeabil\,
prin for]a `mprejur\rilor, fa]\ de
influen]ele poeziei de peste ocean.
Unda nelini[tilor atlantice va ajunge,
cu o `nt`rziere de dou\zeci de ani, [i pe
plaiurile mioritice. ~nt`rzierea aceasta explic\
specificitatea postmodernismului rom=nesc,
a[a cum se reflect\ el `n poezie.
Pentru a `n]elege ce este specific poeziei
postmoderne rom=ne, ar fi de ajuns s\
compar\m, din nou, locul pe care eul poetic
l-a ocupat, `n ultimii dou\zeci [i cinci
de ani, `n poezia noastr\ [i cel `n care a
fost exilat de c\tre poe]ii americani, `nc\
din anii ’80 8 . Neexist`nd o genera]ie-tampon
`ntre moderni [i postmoderni, a[a cum
s-a `nt`mplat `n cazul poeziei americane,
„momentul sintetic“ de la noi a fost [i unul
al suprapunerii curentelor majore ale ulti-
19
melor dou\ secole: postmodernismul a
fost adoptat ca ideologie literar\ dominant\,
dar `n acela[i timp au r\mas urme ad`nci
ale romantismului, prin impactul pe
care l-a avut poezia american\ (neo-romantic\?
proto-postmodern\?) a anilor
’60. „Walt Whitman, an American, one of
the roughs, a kosmos“, spunea poetul romantic
american. „It occurs to me that I
am America“, relua beatnicul din San
Francisco. C\rt\rescu, flirt`nd `n permanen]\
cu Bucure[tiul, ajunge s\ se identifice
cu ora[ul care este, pentru el, `ntregul
univers („Bucure[tiul era la un micron
dep\rtare de ochiul s\u,/ terasa de la Inter
aproape c\ `i zg`ria retina“). Europa nu
este nici ea departe, poate fi z\rit\ de la
fereastr\. Poetul r\m`ne, dup\ mai bine de
un secol, un „kosmos“.
1 „Noul Val al poeziei ruse [i poe]ii Beat“ (II),
Timpul, nr. 2/2005, p. 20.
2 Rolf Dieter Brinkman (1940-1975) a scris poezie
[i proz\, fiind influen]at, la început, de noul
roman francez. La mijlocul anilor [aizeci a fost unul
dintre scriitorii care au cerut abolirea grani]elor
dintre literatura „înalt\“ [i cea „îndr\znea]\“ prin
adoptarea, în Germania, a stilului literaturii Beat [i a
artei pop americane. El nu a reu[it, totu[i, s\ clinteasc\
via]a literar\ a R.F.G., pe care o considera prea
conven]ional\.
3 Bernard Delvaille, La Nouvelle Poésie
Française, Editions Seghers, Paris, 1977 (edi]ia a
treia, rev\zut\ [i adaugit\).
4 În cea de-a treia edi]ie, în dou\ volume, sînt
inclu[i peste o sut\ de poe]i.
5 Donald Allen, The New American Poetry,
1945-1960, Grove Press, New York, 1960. Antologia
american\, publicat\ cu cî]iva ani buni înaintea celei
franceze, îi era f\r\ îndoial\ cunoscut\ lui Bernard
Delvaille.
6 Michael Horovitz, Children of Albion: Poetry of
the Underground in Britain, Penguin Books,
Harmondsworth, Middlesex, 1969.
7 Ceva mai mult de [aizeci de autori sînt inclu[i în
antologia lui Horovitz, în timp ce în edi]ia din 1970
a c\r]ii lui Delvaille sînt peste o sut\ de poe]i francezi.
Printre poe]ii britanici antologa]i se num\r\ Pete
Brown, Spike Hawkins, Adrian Mitchell, Tom
Raworth, Dave Cundliffe, Anselm Hollo, Edwin
Morgan, Chris Torrance, John Arden, Michael X,
Roy Fisher, Bernard Kops, Neil Oram, Alex Trocchi,
Lee Harwood, Tom McGrath, Tom Pickard, Gael
Turnbull etc.
8 Pentru a în]elege diferen]ele uria[e dintre „optzecismul
american“ [i cel românesc, vezi „Spiritul prospectiv
al poeziei postmoderne americane“, Timpul,
2/2004, p. 9, „Sursele poeziei limbajului“, Timpul,
3/2004, p. 7, „Scurt\ istorie a poeziei limbajului“,
Timpul, nr. 4/2004, p. 17, „Noua propozi]ie: o încercare
de a reinventa poezia“, Timpul, nr. 9/2004, p. 9.
septembrie 2005

20
TIMPUL
Scrisoare deschis\
„Predau“ acest text revistei
„Timpul“. El fusese preg\tit, a[a cum
era firesc, pentru publicarea `n „New
York Magazin“, unde ap\ruse seria de
articole fa]\ de care are rol de replic\.
Din p\cate, dl Grigore Culian, directorul
„New York Magazin“, a refuzat
`n final repara]ia cerut\, `n ciuda unui
dialog (prin Internet) care p\rea onest
[i edificator. Cititorul va `n]elege,
sper, miza deontologic\ a demersului
meu. Tot considerentele de ordin deontologic
m-au f\cut s\ m\ adresez
revistei „Timpul“ – care a g\zduit de
altfel parte din articolele invocate `n
acest material (20 septembrie 2005).
GABRIEL ANDREESCU
Stimate domnule Culian,
Conduce]i singur, de 8 ani, „New York
Magazin“. Cei care am lucrat `n astfel de
publica]ii putem aprecia provocarea la
justa m\sur\. Eforturile cerute de func-
]ionarea unui s\pt\m`nal, care `ncep cu
promovarea unei agende [i se termin\, dac\
se termin\!, cu finalizarea actelor contabile
anuale or fi mai pu]in dramatice `n
Statele Unite dec`t `n Rom=nia. Indiferent
`ns\ de condi]ii, asumarea de c\tre o persoan\
a unui astfel de proiect mi se pare
impresionant\. Conducerea s\pt\m`nalului
are de primit [i laudele, dar preia [i
responsabilitatea. Iat\ de ce mi se pare
firesc, `n acest context, s\ m\ adresez
dumneavoastr\ printr-o lung\ scrisoare [i
s\ v\ `ntreb: cum g`ndi]i oare campania
care m\ vizeaz\ [i care se desf\[oar\ de o
perioad\ de timp `n „New York Magazin“?
M\ refer, desigur, la modul sistematic `n
care colaboratorul dumneavoastr\, domnul
Valerian Stan, `mi creaz\ un chip deformat
p`n\ la grotesc, cu o energie demn\
de a fi pus\ `n slujba unor cauze mai
bune. V\ rog s\ accepta]i o explica]ie dtaliat\.
Nu o fac pentru a-mi sus]ine imaginea.
Ci cu g`ndul la civilitatea mesajelor
schimbate `ntre noi anterior [i la
nevoia dumneavoastr\ 1 de a evalua corect
implicarea „New York Magazin“ `ntr-o
campanie de denigrare a mea.
~n articolul „D-l Manolescu et Comp
(II)“ publicat de c\tre domnul Stan `n
num\rul 429/2005 al revistei pe care o
conduce]i s`nt scrise urm\toarele:
„La pu]ine s\pt\m`ni dup\ ce s-au
v\zut `n CNSAS, d-nii Ple[u [i Dinescu
ne-au anun]at c\ dosarele lor de Securitate
au disp\rut pur [i simplu, f\r\ ca misterioasa
dispari]ie s\-i fac\ s\ protesteze
`n vreun fel. Mai ales c\ dosarele lor nu
erau ale oricui, ci ale unor «diziden]i».
Dar «diziden]i» care «nu-[i mai g\sesc
dosarul» – [i care ne-o spun a[a, senini, [i
ridic`nd din umeri – mai s`nt [i al]ii.
Gabriel Andreescu, de exemplu, care v\d
c\ a ales s\ polemizeze cu mine insult`nd
[i ocolind subiectul (c`t despre altruismul
[i principiile de care fostul meu coleg face
at`ta caz, `n locul lui eu a[ fi ceva mai
re]inut)“.
~n pasajul citat apar dou\ idei. Prima,
central\, c\ a[ trata senin refuzul CNSAS
de a-mi asigura accesul la dosarul de securitate,
cumva `n stilul lui Mircea
Dinescu [i Andrei Ple[u – care, `ntr-adev\r,
chiar a[a au prezentat lucrurile, senin
[i conciliator, c`nd au r\spuns opiniei
publice. Iar sugestia textului este clar\:
probabil, pentru c\ ar exista ceva ocult `n
dosarul meu, ceva care ridic\ `ntreb\ri
asupra istoriei disiden]ei mele.
septembrie 2005
Or, pus\ `n oglind\ cu realitatea, aceast\
afirma]ie a colaboratorului dumneavoastr\
devine absolut stupefiant\. De
15 ani, una din temele care nu au disp\rut
nici un moment de pe agenda mea este
lupta pentru accesul la dosarele securit\-
]ii, inclusiv s\ ajung la propriul dosar.
Prima ac]iune `n acest sens am `nceput-o
imediat dup\ Revolu]ie, prin investigarea
mor]ii lui Gheorghe Ursu. Colaborarea,
atunci, cu procurorul Dan Voinea a
permis scoaterea la lumin\, pentru pu]in
timp, a dosarului lui Gheorghe Ursu, din
care am publicat fragmente `n revista
„22“. Atunci am `ncercat prima oar\ s\ intru
`n posesia dosarului meu. Nu am reu-
[it. Am continuat cu ini]iative publice `n
rezolvarea temei dosarelor Securit\]ii.
Am ob]inut traducerea [i distribuirea legii
germane analoage, am implicat Grupul
pentru Dialog Social [i Alian]a Civic\ `n
ac]iuni pe aceast\ tem\. Am sprijinit,
apoi, ini]iativele lui Ticu Dumitrescu, de
promovare a unei legi a lustra]iei devenit\,
ulterior, legea accesului la propriul dosar
[i deconspirarea securit\]ii ca poli]ie
politic\. Ideea legii c\ orice cet\]ean rom=n
are dreptul de a fi informat, la cerere,
`n leg\tur\ cu calitatea de agent sau de
colaborator al organelor securit\]ii a unor
persoane care ocup\ sau candideaz\ pentru
a fi alese ori numite `n pozi]ii publice
importante „pentru a asigura dreptul de
acces la informa]iile de interes public“
`mi apar]ine. Argumentul informa]iei de
interes public constituie, dup\ opinia
mea, unul dintre pilonii actului normativ.
Dar s\ revin la cazul meu. P`n\ la
schimb\rile politice din anul 1996, c`nd
„colegii“ au venit la putere, am reu[it s\
ob]in de la procuratura militar\ dosarul de
instan]\, `n principiu public. Nu mai mult.
De la regimul Iliescu oricum nu a[teptam
altceva. Imediat dup\ schimbarea lui
Virgil M\gureanu de la conducerea SRI
m-am adresat noului director al institu]iei,
Costin Georgescu, cer`ndu-i accesul la
dosarul meu de urm\rire informativ\.
Ne-am `nt`lnit de mai multe ori. Domnia
sa s-a scuzat amabil, de a nu putea r\spunde
solicit\rii. Cu acea ocazie am ob-
]inut cel pu]in garan]ia existen]ei dosarului.
Am ales apoi calea presiunii publice.
Am trimis mass media o scrisoare deschis\
adresat\ lui Costin Georgescu [i pre[edintelui
Rom=niei de atunci. {i de aceast\
dat\, f\r\ succes. Am pus m`na pe telefon
[i am ob]inut acceptul din partea mai multor
fo[ti disiden]i, s\ ne cerem `n comun
dosarele de urm\rire informativ\. Inutil.
Directorul SRI propus `n aceast\ func]ie
de fostul coleg de la Alian]a Civic\, Emil
Constantinescu, a refuzat apelul cunoscu-
]ilor diziden]i, de[i competen]ele `i d\deau
m`n\ liber\.
~n sf`r[it, la finele anului 1999 a fost
adoptat\ legea 187 referitoare la accesul
la propriul dosar. Luasem parte la mai
toate dezbaterile din comisiile parlamentare
pe marginea proiectului de lege. Imediat
dup\ ce institu]ia nou `nfiin]at\,
Consiliul Na]ional pentru Studierea Arhivelor
Securit\]ii, a elaborat regulamentul
de organizare [i func]ionare iar acesta a
fost adoptat, am f\cut cererea de acces la
dosarul meu de urm\rire informativ\. A
fost una dintre primele cereri ajunse la
CNSAS. Am a[teptat ... O lun\, dou\. Am
vorbit cu conducerea CNSAS la telefon,
din nou f\r\ succes. S-a scuzat c\ au de
rezolvat cercet\rile pentru candida]ii la
alegerile din anul 2000. Episodul electoral
a `nceput, a trecut... ~n luna ianuarie
2001 am vorbit din nou cu Gheorghe
Oni[oru, pre[edintele Colegiului CNSAS.
Nimic. Acesta a fost contextul conferin]ei
de pres\ ]inute la o s\pt\m`n\ dup\ discu]ia
cu domnul Oni[oru. Protestul fa]\ de
refuzul CNSAS de a-mi acorda accesul la
dosar [i critica sever\ privind activitatea
Polemici
CNSAS au fost larg mediatizate. Materialul
preg\tit atunci a constituit baza
primului studiu sistematic asupra legii
187/1999 [i activit\]ii institu]iei menit\ s\
o aplice. A ap\rut `n „Revista Rom=n\ de
Drepturile Omului“ nr. 20 [i a fost reluat
apoi, pe larg, `n pres\. Pe tema dat\ am
scris multe articole, am reluat cercet\rile
la nivel academic, publicate [i `n str\in\tate.
A[tept `n continuare dosarul meu
de urm\rire informativ\. Dup\ schimbarea
conducereii SRI voi ini]ia alte ac]iuni
publice.
Iat\ deci o scurt\ imagine – v\ asigur,
„scurt\“ pentru c\ am enumerat doar parte
din cele f\cute – a demersurilor sistematice,
publice sau private, academice sau
politice, deloc „senine“, pe care le-am f\cut
timp de 15 ani pentru deschiderea
dosarelor securit\]ii [i prentru a accede la
dosarul meu de urm\rire informativ\. Or,
parte din cele preg\tite [i f\cute s-au desf\[urat
`n fa]a lui Valerian Stan, coleg de
birou timp de ani, pe c`nd lucra la Comitetul
Helsinki din Rom=nia. R\sturnarea
lucrurilor cu capul `n jos `n prezentarea
acestei situa]ii nu se explic\ prin faptul c\
domnul Stan nu ar fi [tiut pozi]ia [i demersurile
mele. Pur [i simplu, domnul
Stan dezinformeaz\, falsific\. {ocul tr\it
`n urma uluitoarei mistific\ri a domniei
sale a fost hot\r`tor pentru trimiterea acestei
am\nun]ite explica]ii.
Dar s\ trec la a doua idee a pasajului
citat, c\ a[ fi ales s\ polemizez cu domnia
sa „insult`nd [i ocolind subiectul“ – cu amendamentul:
„c`t despre altruismul [i
principiile de care fostul meu coleg face
at`ta caz, `n locul lui eu a[ fi ceva mai re-
]inut“. Enun]urile dintre ghilimele m\ oblig\
s\ intru `ntr-un alt registru al istoriei.
Rela]iile cu domnul Stan
„Polemica“ invocat\ se refer\ exclusiv
la nota mea din „New York Magazin“
(NYM), un fel de replic\ la alega]iile
domnului Stan din articolul „Marginalii la
o dram\“, ap\rut `n edi]ia din 6 iulie 2005.
Ea cuprindea date referitoare la motivul
`nfiin]\rii asocia]iei Solidaritatea pentru
Libertatea de Con[tiin]\ (SLC). ~n not\
nici m\car nu foloseam numele autorului
care m\ jignise – el a fost ad\ugat de c\tre
redac]ie – tocmai pentru a depersonaliza
complet cazul. M\ adresam dumneavoastr\,
domnule Culian, cum o fac [i acum, [i
ofeream informa]ii, `ntruc`t nu am avut
vreodat\ [i nu v\d de ce a[ avea „o polemic\“
cu domnul Stan. M\ `ntreb recitind
replica de atunci: unde este „insulta“ [i
unde este „ocolirea subiectului“? Cititorii
publica]iei „New York Magazin“ pot confrunta
cu ochii lor ce sus]ine Valerian
Stan [i ce a fost `n fapt a[ternut pe h`rtie.
Dar [i aceast\ replic\, pe care unii ar
considera-o „moale“, a fost trimis\ doar
`n ultim\ instan]\. Nu `mi pierd timpul cu
multele absurdit\]i care mi se pun `n c`rc\
– conform unora, pe vremuri am fost un
ceau[ist, conform altora, s`nt pl\tit pentru
articole comandate. Nu am timp s\ r\spund
la atacurile inutile, personalizate.
C`nd polemizez – c\ci mi se `nt`mpl\ –
s`nt motivat de idei [i teme. ~n cazul articolelor
din NYM, era vorba despre un atac
la persoan\, pe care l-am l\sat `n pace
p`n\ c`nd articolul domnului Stan a `nceput
s\ circule la Centrul de Resurse Juridice
[i la colegii mei de la SLC. Or, ne
aflam tocmai `n momentul stabilirii unei
colabor\ri `ntre cele dou\ organiza]ii –
manifest\ deja prin semnarea `mpreun\ a
comunicatului ce privea crima de la
Tanacu. Articolul colaboratorului dumneavoastr\
putea compromite rela]ia stabilit\
`ntruc`t domnul Stan este membru
`n Consiliul director al Centrului, spre ne-

Polemici
cazul, dac\ pot spune astfel, ambelor organiza]ii.
Am fost, practic, obligat la o
punere la punct, pentru ca acuza]iile domnului
Stan s\ nu aduc\ atingere imaginii
colegilor de la SLC, cre`nd impedimente
colabor\rii. Unde a v\zut domnul Stan c\
fac „at`ta caz de altruism [i principii“? A
trecut peste un an de la ini]iativa SLC:
niciodat\ p`n\ la acest episod nu am
f\cut public inventarul aportului meu
trimis redac]iei „New York Magazin“.
Chiar ar fi fost nefiresc „s\ fac caz“, cum
spune colaboratorul NYM. De aceast\
dat\ `ns\, am fost pus `n situa]ia s\ explic
de ce alega]iile domnului Stan nu au nici
un fel de baz\. Or, `n loc ca `n urma
detaliilor implacabile domnul Stan s\
spun\: „~mi pare r\u, nu aveam cum s\
[tiu am\nuntele, a fost doar o impresie“,
domnia sa reitereaz\ sub o form\ oblic\
acuzele ini]iale, privind motiva]iile ac-
]iunilor mele, fa]\ de care ar trebui s\ fiu
„ceva mai re]inut“.
Cineva `[i poate pune `ntrebarea – eu
mi-a[ pune-o – „ce are totu[i domnul Stan
cu G.A.“? C\ci `nver[unarea domniei sale
`n a face referiri la mine `n articolele din
„New York Magazin“ ar trebui s\ aib\ o
explica]ie. Apari]ia acestor atacuri nu
poate mira pe altcineva mai mult dec`t pe
mine. O s\ m\ explic.
Al\turi de domnul
Valerian Stan
Pe domnul Stan l-am `nt`lnit prima dat\
`nc\ `n 1990, la Grupul pentru Dialog Social,
care invitase conducerea Comitetului
de Ac]iune pentru Democratizarea Armatei
(CADA) la o dezbatere public\. Mi-a
f\cut atunci o bun\ impresie. Prima amintire
explic\ de ce l-am sprijinit de-a lungul
anilor, `n diferite contexte mai mult
sau mai pu]in favorabile lui.
L-am sus]inut, astfel, s\ devin\ secretarul
Alian]ei Civice, unde a f\cut o munc\
ordonat\, meticuloas\ [i eficace. C`nd
mai t`rziu Alian]a a avut probleme financiare,
colega mea, Renate Weber a avut
ideea s\-l angaj\m la Comitetul Helsinki,
organiza]ie mai norocoas\ din acest punct
de vedere. Am acceptat imediat propunerea,
iar domnul Stan a venit la noi dovedindu-se
mai departe util. Experien]a lui
de militar `l formase ordonat, adaptat activit\]ilor
repetitive, algoritmizate, calitate
binevenit\ pentru investiga]ii [i rapoarte.
Ulterior, domnul Stan a intrat `n PN}CD
[i a devenit {eful corpului de control al
Primului-ministru. Aici a avut o carier\
scurt\ dar foarte vizibil\ public, p`n\ la
demiterea sa. A fost din nou primit la Comitet,
de unde a plecat `n anul 2004.
Episodul trecerii prin guvern `l marcase.
Revenit `n birou cu mine, am `ncercat
s\ `l ajut, cu un sfat cel pu]in. C`nd am
putut, i-am acoperit o parte din cheltuieli
din fondurile de la revista pe care o editam.
Alteori, sprijinul meu a fost ratat. Mi
s-a `ntip\rit `n minte un episod. Domnul
Stan `mi anun]ase inten]ia de a renun]a la
cet\]enia rom=n\. I-am argumentat, c`t de
conving\tor puteam, c\ nu este o bun\
idee. ~[i face un mare r\u. La impresia pe
care o l\sa un asemenea gest `n cazul lui,
persoan\ cu activitate politic\ vizibil\, se
ad\uga [i o problem\ formal\. Autorit\]ile
rom=ne nu puteau lua act de renun]area la
cet\]enie f\r\ ca cel `n cauz\ s\ fi primit
cet\]enia altui stat. Observa]iile mele nu
au contat. Domnul Stan a f\cut acel anun]
public, care a p\rut multora artificial [i
straniu. Din p\cate, avusesem dreptate.
Eforturile ulterioare ale lui Valerian Stan
de a convinge autorit\]ile altor state c\ este
]inta unei persecu]ii generalizate [i c\,
`n consecin]\, are dreptul la cet\]enia vreunuia
nu s-au bucurat, c`t de sistematice
au fost, de nici un fel de succes.
Am luat [i `n public ap\rarea domnului
Stan, c`nd mi s-a p\rut c\ este acuzat pe
nedrept. M\ voi referi doar la una din
situa]ii, reproduc`nd un pasaj din recenzia
la volumele „Timpul d\r`m\rii, timpul
zidirii“, semnate de pre[edintele Emil
Constantinescu:
„O alt\ sus]inere care trebuie amendat\
`l prive[te pe Valerian Stan. Despre acesta,
Constantinescu afirm\ c\, prin
presta]ia sa de {ef al Corpului de control
al Primului-ministru, a urm\rit distrugerea
coali]iei CDR-PD-UDMR. Iar mai departe:
«…printre cei care tr\deaz\ nu pot
fi inclu[i cei care au avut misiunea s\ distrug\
din interior, ca Valerian Stan la
Alian]a Civic\, Radu C`mpeanu la liberali,
Radu Ciuceanu la AFDPR, Vasile
Lupu la PN}CD, Octavin Paler la
‘Rom=nia liber\’. Ei au fost leali st\p`nilor
din exterior [i, dac\ stai s\ observi
consecven]a cu care au ac]ionat, au fost
poate sinceri cu ceea ce putea fi un scop
pe care l-au slujit» (p. 559). Or, dac\ presta]ia
lui Valerian Stan `n pozi]ia sa de {ef
al Corpului de control al Primului-ministru
este discutabil\ [i a fost criticat\ de
mul]i, ideea «misiunii de a distruge
Alian]a Civic\ din interior» se dovede[te
de nesus]inut. Alian]a Civic\ a avut norocul
a trei secretari foarte eficace, genero[i
[i pragmatici `n activitatea lor: Iulian
Corn\]eanu, Valerian Stan [i Gheorghe
Arvunescu. F\r\ ei, ar fi r\mas o sum\ de
cluburi de discu]ie. Pentru afirma]ia de la
pagina 559, Valerian Stan l-a dat `n judecat\
pe Emil Constantinescu, acuz`ndu-l
de calomnie. Mi-e foarte greu s\ v\d cum
va pleda fostul pre[edinte `n fa]a instan]ei,
pentru a sus]ine ceea ce a scris“.
A fost, cred, singura luare de pozi]ie
public\ `n favoarea domnului Stan la
acuza]iile fostului pre[edinte Emil
Constantinescu. ~ntr-un asemenea context,
ce am fi avut s\ ne repro[\m? Chiar
dac\ imaginile pe care le aveam fiecare
despre cel\lalt `ncepeau s\ se schimbe
odat\ cu trecerea timpului, rela]ia cu colegul
meu de birou a fost integral cordial\,
p`n\ `n ultima clip\. Iat\ de ce, ast\zi, nu
pot s\ fiu dec`t [ocat de schimbarea la fa]\
a celui c\ruia `i acordasem, ani la r`nd,
`ncredere.
De la demitere
la lupta cu colegii
Revin la pasajul citat mai sus. De unde
p`n\ unde ideea pre[edintelui Constantinescu
de a-l trece pe Valerian Stan `n seria celor
care „au avut misiunea s\ distrug\ din
interior“ Alian]a Civic\ sau coali]ia guvernamental\?
Este adev\rat c\ episodul
CADA, c`t [i presta]ia domnului Stan `n
anul 1997, puteau constitui pentru un cunosc\tor
al subtilit\]ilor vie]ii politice din
Rom=nia motive de suspiciune. La un
moment dat, au ap\rut glasuri care interpretau
mi[carea CADA drept o manevr\
de a-l aduce `n fruntea importantului
Minister al Ap\r\rii Na]ionale pe Victor
St\nculescu. Dar, chiar dac\ a[a ar fi stat
lucrurile, nu `nseamn\ deloc ca fiecare
membru al CADA s\ fi f\cut parte din
conspira]ie. ~n asemenea cazuri, cel mai
sigur este s\ implici mul]i oameni care nu
`n]eleg ce se `nt`mpl\ de fapt. Valerian
Stan avea toate datele unui inocent.
Ac]iunile lui Valerian Stan `n pozi]ia
sa de {ef al Corpului de Control al Primului-ministru
constituie un alt subiect
sensibil. Ele par resortul care a destabilizat
coali]ia CDR-PD-UDMR [i a f\cut-o
s\ curg\, dup\ aceea, tot `n jos – p`n\ la
scoaterea PN}CD din parlament [i la victoria
zdrobitoare a PSD `n anul 2000. ~n
privin]a atitudinii lui Valerian Stan exist\
cel pu]in dou\ puncte de vedere.
Primul, cel al unei etici radicale, ar
considera voin]a domnului Stan de a preg\ti
dosare de trimitere `n judecat\ a cole-
TIMPUL
gilor de la PD drept un comportament de
mare probitate moral\, obligatoriu at`ta
timp c`t promi]i schimbarea felului de a
face politic\. Prin atitudinea s\u, {eful
Corpului de Control ar fi f\cut ceea ce
nici nu ar fi putut s\ refuze s\ fac\. A doua
perspectiv\ vede `n politic\ arta compromisului,
a binelui practic validat de
realitate. Din acest punct de vedere, responsabilitatea
uria[\ a e[ecurilor guvern\rii
1996-2000 cade, `ntr-o anumit\ m\sur\,
[i pe umerii domnului Stan.
Nu cred c\ exist\ o autoritate care s\
tran[eze `ntre cele dou\ perspective. Dar
chiar [i `n cazul celor care opteaz\ pentru
radicalismul etic `n politic\, presta]ia
domnului Stan `n pozi]ia sa de {ef al
Corpului de Control al Primului-ministru
nu poate fi sus]inut\ p`n\ la cap\t. Am
avut ocazia s\ discut cu actorii implica]i
direct `n evenimente. Ei mi-au povestit c\
dup\ fiecare nou scandal, domnul Stan
promitea c\ nu va mai face singur conferin]e
de pres\. Valerian Stan `[i d\dea
cuv`ntul, dar a doua zi se afla din nou `n
fa]a ziari[tilor. Tot a[a, p`n\ ce Victor
Ciorbea a trebuit s\-l demit\. Or, mai ales
`ntr-un guvern, cu responsabilitatea lui
uria[\ fa]\ de cet\]eni, disciplina este
obligatorie. Dac\ din motive de con[tiin]\
domnul Stan nu era de acord cu cerin]ele
Primului-ministru, el avea posibilitatea s\
`[i dea demisia [i s\ ]in\ ulterior conferin]ele.
Ar fi rezultat un scandal public, [ifonarea
alian]ei, dar nu o criz\ guvernamental\
fatal\.
Emil Constantinescu o fi corelat episodul
CADA cu episodul din 1997 [i a ajuns
astfel la explica]ia dat\ `n volumele
„Timpul d\r`m\rii, timpul zidirii“. Av`nd
acces la informa]ii cu caracter secret, `n
timpul mandatului s\u Constantinescu ar
fi putut afla despre Valerian Stan lucruri
necunoscute opiniei publice. A mizat,
probabil, pe astfel de surse, c\ci astfel numi
explic declara]iile sale. Or, dac\ a[a
st\teau lucrurile, atunci el ar fi avut
posibilitatea, cum spuneam, s\ „pledeze
… `n fa]a instan]ei, pentru a sus]ine ceea
ce a scris“. Instan]a i-a dat dreptate domnului
Stan, ceea ce `nseamn\ c\, [i de aceast\
dat\, pre[edintele Constantinescu a
fost p\c\lit de serviciile de informa]ii.
~n ce m\ prive[te, privirea critic\ la
presta]ia domnului Stan `n perioada mandatului
s\u guvernamental nu m-a f\cut s\
m\ distan]ez de domnia sa. Am considerat-o
expresia unei lipse de flexibilit\]i, a
unei ne`n]elegeri a sensului politicii, dar
absolut compatibil\ cu rectitudinea moral\.
Re]inerile au `nceput s\ apar\ mult mai
t`rziu, c`nd domnul Stan [i-a folosit
rubrica din ziarul „Cotidianul“ pentru a `i
ataca pe fo[tii colegi. ~n special, alega]iile
sale privind folosirea fondurilor publice
de c\tre Academia Civic\ `n construirea
Muzeului de la Sighet m-au nedumerit.
Erau nedrepte [i fostul secretar al Alian]ei
avea toate datele s\ [tie asta Dar adev\rata
„desp\r]ire interioar\“ – p`n\ ast\zi,
niciodat\ exprimat\ – fa]\ de domnul Stan
21
am avut-o `n 2003, c`nd, tot `n
„Cotidianul“, a ]inut s\-l batjocoreasc\ pe
secretarul actual al Alian]ei, domnul
Gheorghe Arvunescu, evocat deja `ntr-un
alt pasaj. ~nchipui]i-v\ un om care, la
circa 80 de ani, duce `n c`rc\, de diminea-
]\ p`n\ seara, munca secretarial\ ingrat\ a
dou\ organiza]ii: Alian]a Civic\ [i
Academia Civic\. Un om care nu doar c\
nu prime[te nimic pentru acest efort, ci
aduce pl\tind la zi o cotiza]ie rupt\ dintro
pensie modest\. Un om care `[i `mpline[te
ultimii ani ai vie]ii `n absolut\ coeren]\
cu trecutul s\u.
Aceste c`teva cuvinte privindu-l pe
domnul Arvunescu s`nt searbede pentru
cine `i cunoa[te delicate]ea, noble]ea atitudinii
sale pe care o sim]i `n comunicarea
direct\. Or, pe acest om care-l tratase pe
Valerian, cum spunea, „ca un p\rinte“,
domnul Stan a ]inut s\-l apostrofeze superior
[i s\-i declare, public, c\ este „ridicol“.
Este adev\rat c\ domnul Arvunescu
are obiceiul ca, din c`nd `n c`nd, s\
adreseze scrisori pre[edintelui Statelor
Unite, Comisiei Europene [i liderilor de
partide rom=ne[ti, f\c`nd apel la ei pentru
sus]inerea marilor mize ale Rom=niei:
integrarea `n NATO, UE, lupta `mpotriva
terorismului [.a. Poate aceste scrisori
b\tute la o ma[in\ de scris obosit\ or fi
c\z`nd [i sub eticheta ridicolului. Dar mi
se pare inadmisibil s\ nu vezi `n acela[i
timp sublimul lor. Cruzimea r`ndurilor
scrise atunci de Valerian Stan m-a durut.
Dac\ a]i fi cunoscut omul, stimate
domnule Culian, nu a]i fi avut alt\ reac]ie.
Bucure[ti, 22 august 2005
(continuarea `n num\rul viitor)
1 Anterior, „New York Magazin“ publicase
urm\toarea replic\ la articolul „Marginalii la o
dram\“, ap\rut în edi]ia din 6 iulie 2005: „În textul
invocat se face referire cu insisten]\ la preocup\ri
pentru «o finan]are – ‘aplicat\’ agasant, de regul\ –
pentru nu [tiu ce proiect av`nd preten]ia c\ „salveaz\
libertatea de con[tiin]\ în România» [i la stilul
«cultivat de Gabriel Andreescu… în a-[i racola
sus]in\tori atunci c`nd se pune problema s\-[i
promoveze vreuna din numeroasele [i foarte
lucrativele sale cauze». C\ activitatea mea civic\ ar
ascunde interese «lucrative» nu este doar o sugestie,
ci chiar o afirma]ie îngro[at\. Într-adev\r, ini]iativa
cre\rii asocia]iei Solidaritatea pentru Libertatea de
Con[tiin]\ îmi apar]ine, dar activitatea ei a stat pe
umerii unor tineri activi [i genero[i precum Remus
Cernea, Emil Moise, Domnica Macri. Nici unul
dintre ace[tia nu a luat bani, spre exemplu, pentru
salvarea acestui valoros monument peisagistic care
este Parcul Carol. În schimb, [i-au oferit timpul,
imagina]ia [i, deseori, pu]inele lor resurse în
beneficiul unui interes comunitar. În ce m\ prive[te,
la înfiin]area asocia]iei am depus circa 1000$ (ai
mei) pentru crearea capitalului social. Am oferit
unei filiale a asocia]iei, ca sediu, casa p\rin]ilor mei
din Buz\u, pentru care pl\tesc [i consumurile
curente. Ca s\ nu mai amintesc de alte eforturi
financiare pe care le fac întrucât cred în valorile
slujite de asocia]ie. Din momentul înfiin]\rii ei pân\
ast\zi sunt pre[edintele Consiliului director.
Conform statutului, ca membru al Consiliului nu am
dreptul s\ primesc vreun onorariu pentru activitatea
mea – eu însumi am introdus prevederea în
momentul elabor\rii statutului. Atunci, pe ce se
sprijin\ insisten]a colaboratorului dumeavoastr\, c\
înfiin]area Solidarit\]ii pentru Libertatea de
Con[tiin]\ ar avea inten]ii «lucrative»?...“.
septembrie 2005

22
Poveste
din ora[
ION MARIA
cu nervii la vedere
stau cu nervii la vedere
ie[i]i afar\ mult
de sub piele
s\ simt orice adiere
a v`ntului
orice trecere
a lui Dumnezeu
prin lume
furnica
o sc`nteie
din Dumnezeu
este [i `n aceast\
mic\ furnic\
care urc\
acum pe zid
poveste din ora[
se-auzea c`nd – la intervale-c\dea
l`ng\ noi
un diavol un drac
f\cea pleosc [i intra `n asfalt
noi ne beam berea
nu ne interesa nu luam `n seam\
berea era rece `nspumat\
dar parc\ avea a[a un u[or gust de
drac
o beam nu luam `n seam\
duceam mai departe b`rfa noastr\
banal\
din timp `n timp se-auzea pleosc
mai c\dea un drac `n asfalt
nu ne miram ne beam berea
b`rfeam
de ce s\ ne mir\m
`n ora[ul nostru dracii
se cultiv\ `n orice gr\din\
se coc [i din copaci – uneori – cad
prea devreme
`n ora[ul nostru dracii au rol important
at`]ia se `mbog\]esc de pe urma lor
`nc`t nu-i nici o pagub\
c\ – nu [tiu din ce pricin\ –
c`]iva dintre ei au intrat
c`nd beam bere – l`ng\ noi – `n
asfalt
bine c\ berea era rece
din bel[ug [i `nspumat\
ar fi fost o nenorocire de nu era a[a
am fi f\cut scandal
ne-am fi revoltat
septembrie 2005
Ep. 25: Filmul documentar
ALEX ACIOB|NI}EI
În episodul trecut, a]i putut vedea c`t
de productiv\ era casa de filme „Clipa-
Film“ al c\rei regizor principal era Horia
Igiro[anu. Produc]ii ca Iancu Jianu,
Piatra lui Osman, Haiducii sau Ciocoii
vechi [i noi/ C`ntecul str\inului au f\cut
furori `n epoc\, constituindu-se ca produc]ii
serioase, cu distribu]ii formate din
actori tineri, nu prea cunoscu]i, actori ce
promiteau mult. Zona filmului documentar
a fost `ntotdeauna mai privilegiat\ dec`t
cea a filmului de fic]iune. Motivele ce
st\teau la baza acestui raport `ntre cele
dou\ mari genuri erau de ordin financiar
[i logistic. C`t\ vreme statul nu se implica
`n filmul artistic cu absolut nici o subven]ie,
acest gen nu avea cum s\ `nregistreze
un num\r mare de produc]ii. Pentru
filmul artistic aveai cu siguran]\ nevoie
de studiouri, de distribu]ii care s\ aduc\
publicul `n sal\. Îns\ aceste ingrediente
indispensabile filmului artistic cost\ enorm
`n orice epoc\. Iat\ de ce documentarul
[i jurnalul de actualit\]i aveau o pozi]ie
mai bun\ `ntr-o ierarhie nemiloas\
totu[i. România era at`t de variat\ `n natura
sa, `n evenimentele care se produceau
sau `n personalit\]ile sale `nc`t subiectele
unor documentare erau practic
servite pe tav\ realizatorilor. Comparativ
cu necazurile ce puteau ap\rea la realizarea
unui film artistic, starea de coordonare
a echipei filmului documentar era
mult mai prezent\. De exemplu, `n timpul
turn\rii filmului Piatra lui Osman, `n
care debuta [i t`n\rul, pe atunci, Alexandru
Giugaru (av`nd ca nume de afi[ Sandy
Hu[i), actri]ei Ela Manu i s-au `nt`mplat
dou\ accidente periculoase. În primul
r`nd, film\rile s-au am`nat la un moment
dat cu c`teva luni deoarece actri]a a fost
azv`rlit\ din [a `n timp ce c\l\rea un roib
`ntr-o scen\ de for]\ [i [i-a fracturat piciorul,
necesit`nd imediat spitalizarea.
Apoi, dup\ ce s-au reluat film\rile vara,
actri]a a c\zut de pe o plut\ unde filma legat\
fedele[ [i s-a pr\bu[it `n apa Oltului,
fiind c`t pe aci s\ se `nnece. Iat\ numai
c`teva exemple de riscuri pe care le putea
avea o echip\ realiz`nd film artistic.
Revenind la studiul documentelor referitoare
la filmul documentar, constat\m
c\ acest gen reportase succese `nc\
din perioada sa de `nceput. De exemplu,
TIMPUL
Filmul rom=nesc `ntre
1905 –1948
Jean Mihail film`nd un cadru din Via]a `ncepe m`ine
produc]ia Cultura Inului realizat\ de operatorul
Tudor Posmantir fusese clasat\
`n topul celor mai bune documentare europene
ale anului 1912. Av`nd aceste
premise, filmul documentar era abordat
la sf`r[itul anilor ‘20 de c\tre majoritatea
regizorilor români. Unul din marile filme
mute ale acestui gen este realizat de
Jean Mihail, talentat regizor ce a beneficiat
de-a lungul carierei sale de o important\
recunoa[tere interna]ional\. Numele
produc]iei este Via]a `ncepe m`ine.
Terminat la sf`r[itul anului 1929, documentarul
Via]a `ncepe m`ine putea fi acuzat
ini]ial c\ reproduce tema documentarului
roman]at D`mbovi]\, ap\ dulce,
realizat `n 1926 de jurnalistul Marcel
Blossoms. {i filmul lui Jean Mihail vorbea
de fapt despre via]a Bucure[tiului,
despre contrastele [i punctele sale fierbin]i.
Numai c\ produc]ia lui Mihail se
axa pe laturile mai profunde ale vie]ii urbane,
neurm\rind neap\rat o critic\ a periferiilor
bucure[tene, a[a cum f\cuse
predecesorul s\u. Nu mai punem la socoteal\
faptul c\ [i acest film avea `n structura
sa elemente artistice, fiind folosit t`n\rul
actor Geo Maican, care era un fel
de ghid `n via]a tumultoas\ a capitalei.
Astfel de produc]ii sunt foarte des realizate
ast\zi de companii cinematografice
sau de televiziuni de prestigiu, ap\r`nd
pe ecrane o gazd\ sau un „prieten“ care
se implic\ `n toate ac]iunile documentaristice,
pigment`nd discursul [tiin]ific
sec cu o racordare la realitatea imediat\.
A[a se `nt`mpla [i `n acest film al lui Jean
Mihail. Încep`nd cu zorii dimine]ii
(adic\ pu]in dup\ ora 5.00), acesta
`mpreun\ cu experimentatul operator
Tudor Posmantir surprindeau zborul unor
porumbei abia trezi]i din somn. Imaginea
r\m`nea aparent static\ p`n\ ce intra
brusc `n cadru un grup de m\tur\toare
care `ncepeau s\ cure]e bulevardul. Mai
t`rziu, obiectivul aparatului se a[eza ostentativ
pe sigla Direc]iei For]elor de
Munc\, panoram`nd o mas\ considerabil\
de [omeri ce urmau a forma o coad\
lung\, `n a[teptarea unor ve[ti mai bune.
Suntem la debutul crizei economice
mondiale, iar acest eveniment nu avea
cum s\ nu fie reflectat `n pelicula regizorului
român. Acesta, manifest`nd o accentuat\
delicate]e `n decupajul imaginilor,
nu `[i propune s\ [ocheze spectatorul
prin prezentarea cu orice pre] a contrastelor
sociale sau de factur\ urbanistic\.
El alege varianta piramidei semantice,
concretizat\ `n succesiunea lent\ a cadre-
Accente
lor filmului spre oglindirea zonelor de
lux ale capitalei [i a oamenilor ce le
compun. Treptat, vedem lucr\tori ce se
`ndreapt\ spre slujb\ cu tramvaiul sau pe
jos, vedem flor\rii care-[i deschid u[ile [i
vitrinele. Ora[ul se treze[te respir`nd via-
]\ [i, de ce nu, normalitate. Se deschid
cafenele, fiecare cu specificul ei, apar
clien]i varia]i, apar mici v`nz\tori de
ziare [i de suveniruri. Într-un col], pe o
mas\ dintr-un restaurant, troneaz\ un aparat
de radio spre care clien]ii se `ndreapt\
cu curiozitate. Este ora 9 diminea]a,
ora celui de al doilea radiojurnal
al zilei. Afar\ se anun]\ o demonstra]ie
`mpotriva guvernului. Aparatul filmeaz\
f\r\ cru]are `ntreaga realitate a acelei zile
din via]a Bucure[tiului. Cum poate evita
camera de luat vederi o important\ distrac]ie
a bucure[teanului de atunci: hipodromul?
Nici g`nd. S`nt `nf\]i[ate `n
detaliu diferite scene de la acest loc al
satisfac]iei dar [i al pierzaniei. Pr`nzul `i
g\se[te pe cei doi la un restaurant cochet
`n care nu intr\ oricine. Iat\ un chelner
prezent`nd `n fa]a aparatului o mic\ parte
a variatului meniu. Dup\ pr`nz, urmeaz\
nota: 430 lei pentru dou\ persoane, regizorul
[i operatorul. Un indiciu pentru
ziua de ast\zi asupra nivelului de trai
existent `n România anului 1929. Un
muncitor de la c\ile ferate, de exemplu,
dac\ `[i termina toate orele de program,
ridica lunar `n jur de 5 000 de lei. Un
profesor de liceu cu norm\ `ntreag\ era
remunerat `n acel an de criz\ cu o sum\
cuprins\ `ntre 7 000 [i 9 000 lei. Interesant
este faptul c\ acela[i profesor, pe
care `l lu\m acum drept etalon salarial,
era remunerat `n 1938 cu o leaf\ cuprins\
`ntre 13 000 [i 17 000 de lei.
Incursiunea prin Bucure[tiul de atunci
continu\ `ntr-un parc foarte frumos, cu
fanfar\ [i f`nt`ni arteziene, cu v`nz\tori
de brag\ [i zaharicale. Un mic magazin
vinde `n acela[i parc discuri de patefon
pe care le po]i testa la un aparat manevrat
de comerciantul respectiv. Multe din
aceste imagini sunt prezentate ast\zi la
unele evoc\ri ale perioadei interbelice. O
interesant\ imagine mi se pare cea a unei
c\ru]e `nc\rcate cu lemne care se opre[te
`n dreptul unei cur]i `ngrijite, vizitiul
v`nz`nd proprietarului locuin]ei c`teva
leg\turi pentru `nc\lzitul b\ii. Alte scene
interesante sunt la maternitate, la poli]ie,
la Oper\ [i pe bulevarde surprinz`nd diferite
aspecte sociale ale vremii.
Acest film st\ al\turi de alte produc]ii
interna]ionale ale acestui gen, el exist`nd
[i acum `n arhivele noastre cinematografice.
Un alt important laborator de film
documentar al vremii este cel al p\rintelui
sociologiei române[ti, Dimitrie Gusti.
Pu]ini [tiu c\ celebrul om de [tiin]\ a ini-
]iat o serie de documentare de introspec-
]ie sociologic\ netezind calea spre marile
documentare române[ti de la sf`r[itul
anilor ‘30, premiate la diferite festivaluri
interna]ionale. Debutul acestui centru al
filmului documentar este f\cut prin produc]ia
Târgul de fete de pe Muntele
G\ina, regizat de Aurel Petrescu. Alte
filme precum Cornova sau Satul {an]
sunt veritabile capodopere ale genului,
ating`nd puncte esen]iale strict [tiin]ifice
dar [i de m\iestrie a imaginii. Astfel poate
fi creionat foarte succint tabloul general
al documentarului românesc de la
sf`r[itul anilor ‘20. Sonorul care va veni
`n 1930 nu va pune nici un obstacol `n
calea documentarului a[a cum a f\cut-o
filmului artistic. Documentarul, prin realizatorii
s\i, va da senza]ia c\ de abia a
a[teptat acel moment pentru a-[i diversifica
posibilit\]ile de expresie. Dar p`n\ `n
1930 mai este un an deloc s\rac `n produc]ii
autohtone [i plin de pove[ti pu]in
cunoscute ast\zi.

Accente
TIMPUL
Un scandal literar
(continuare din pagina 24)
Dou\ proteste individuale
O. Nimigean
„Am primit alegerea la conducerea
Uniunii Scriitorilor din Rom=nia a d-lui
Nicolae Manolescu cu speran]a c\, `n
sf`r[it, iner]iala institu]ie va g\si resursele,
morale [i economice, pentru reforma de
15 ani a[teptat\. Din nefericire, `nt`ia m\sur\
a d-lui Manolescu [i a subordona]ilor
Domniei-Sale `ntoarce USR la reflexe pe
care le credeam revolute: reinstituirea
cenzurii, m\suri administrative `n contul
delictului de opinie, procesul ideologic.
Astfel interpretez interzicerea semn\turii
lui Paul Goma `n revistele USR, retragerea
calit\]ii de redactor-[ef adjunct la
«Via]a rom=neasc\» a d-lui Liviu Ioan
Stoiciu (a c\rui «culp\» const\ `n publicarea
unui fragment din jurnalul pe 2005
al lui Paul Goma), preluarea necritic\ a
acuzelor de antisemitism la adresa lui Paul
Goma, formulate de Comunitatea evreiasc\
din Bucure[ti.
Consider c\, prin lipsa ei de discern\m`nt
[i prin atitudinea sa discre]ionar\,
conducerea USR amenin]\ libertatea de
exprimare `n Rom=nia [i se discrediteaz\
moral.
Cer conducerii USR retragerea m\surii
administrative dictate `mpotriva lui Liviu
Ioan Stoiciu, anularea interdic]iei lui Paul
Goma `n revistele Uniunii, scuze publice
[i demisia (de onoare – dac\ acest cuv`nt
mai p\streaz\ vreun sens `n breasla scriitoriceasc\)
din func]ii a tuturor celor implica]i
`n acest abuz. ~n caz contrar, `mi
voi `nainta eu demisia din USR, refuz`nd o
stare de fapt pe care o resimt `n cel mai
`nalt grad compromi]\toare.“
Mihai Vakulovski
„S`nt uimit [i – ca scriitor – umilit de
ultima hot\r`re a conducerii US din
România, `n leg\tur\ cu demiterea lui
Liviu Ioan Stoiciu de la «Via]a româneasc\»
[i interdic]ia public\rii `n revistele US
a lui Paul Goma. Ne s`nt `nc\lcate dou\
din cele mai importante drepturi ale omului
– dreptul la exprimare [i dreptul la
munc\. Asta nu mai e «doar» cenzur\! Ce
li se `nt`mpl\ acum lui Paul Goma [i Liviu
Ioan Stoiciu este INCREDIBIL! Chiar [i
ex-sovieticii [tiu s\-[i cinsteasc\ disiden]ii
– [i ei au avut destui! Pe l`ng\ faptul c\ [i
Paul Goma, [i Liviu Ioan Stoiciu s`nt scriitori
extraordinari – e vorba despre doi
dintre foarte pu]inii disiden]i români
anticomuni[ti PE BUNE!, iar lui Goma ar
trebui s\-i construim monument, nu s\-l
urm\rim la col]. Ac]iunea stalinist\ pornit\
de conducerea US e o mare ru[ine pentru
scriitori. De[i [tiu c\ le voi st`rni r`sete, cer
celor care l-au judecat pe Liviu Ioan
Stoiciu [i l-au (re)interzis pe Paul Goma
s\-[i cear\ scuze publice, s\ demisioneze,
iar urm\toarea conducere a US s\-l repun\
`n drepturi pe Liviu Ioan Stoiciu.“
~nscrisuri du[m\noase
Expozi]ia ~nscrisuri du[m\noase, ini]iat\ de Asocia]ia
Ziaris]ilor Independen]i din România (filiala româneasc\ a
AEJ) [i g\zduit\ `n prim\vara acestui an de Muzeul Na]ional
al Literaturii Române din Bucure[ti, iar `ntre 13 iulie-13 septembrie
de Muzeul Memorial de la Sighet, a devenit `ncep`nd
din 15 septembrie 2005 expozi]ie permanent\ `n s\lile acestei
prestigioase institu]ii.
Un nou Dialog
A ap\rut num\rul 1, vara 2005, al revistei „Dialog“, serie
nou\ a publica]iei ie[ene realizate `ntre anii 1969 [i 1991 de
c\tre Universitatea „Al.I. Cuza“. Revista `[i propune (cit\m
din editorialul revistei) „s\ oglindeasc\, `ntr-o manier\ care
s\ fie `n acord cu spiritul acestor vremuri, f\r\ «contribu]ia»
nici unui gen de cenzur\ institu]ionalizat\, via]a cultural\ a
celor ce au vreo leg\tur\ cu Universitatea «Al.I. Cuza» sau
cu ora[ul Ia[i“. ~ntr-un interviu intitulat „Micu]ul «Goliath»
`n confruntare cu «Goliathul» sistemului“, profesorul
Andrei Corbea-Hoi[ie l\mure[te c`teva momente din istoria
revistei „Dialog“ [i vorbe[te despre rela]ia adesea tensionat\
a revistei cu cenzura. Primul num\r al noii serii purcede s\
dezbat\ implica]iile convie]uirii `n comunism la nivel universitar,
dar nu numai. La `ntreb\rile anchetei (realizate de
c\tre Gerard Stan) despre drumul prin comunism al
Facult\]ii de Filosofie de la Ia[i r\spund decanul facult\]ii,
{tefan Afloroaei, [i profesorii Anton Carpinschi, Constantin
Marin [i George Bondor. Mariana Momanu scrie despre
reforma comunist\ a universit\]ii rom=ne[ti `n anii ’50, iar
Radu Vancu descoper\ un sonet de dragoste al lui Mircea
Iv\nescu, publicat `n „Steaua“ `n ianuarie 1959, cu ocazia
unei s\rb\tori na]ionale anexate de comuni[ti. Ur\m succes
noii reviste [i un bun parcurs de aici `nainte!
C`teva `ntreb\ri
1. Ceea ce se repro[eaz\ scriitorului
Paul Goma este un delict de opinie? Dac\
da, unde [i cum este acesta definit?
2. ~n comunicatul CD al USR se face
referire la protestele ce au urmat public\rii
textului d-lui Paul Goma. Unde [i c`nd au
fost acestea publicate?
3. Unde `ncepe [i unde se termin\ responsabilitatea
editorului atunci c`nd public\
un text care poate na[te asemenea
controverse?
4. Dac\ revista „Via]a Româneasc\“ are
un director, de ce vinovat `n aceast\ situa]ie
a fost g\sit doar redactorul [ef adjunct?
AZIR mul]ume[te at`t Memorialului Sighet c`t [i donatorilor
pentru generozitatea de a asigura pre]ioaselor exponate
locul ideal care s\ le pun\ `n valoare [i s\ le fac\ accesibile
unui public c`t mai larg.
Doina Jela
Secretar AZIR (AEJ-România).
TABLET\ DE DILETANT
23
Farmecul tangoului
ANDREI DELEANU
Una din primele seri aflate sub
binecuv`ntarea Maestrului Enescu
ne-a oferit prilejul unei noi lec]ii de
cultur\, `n fa]a c\reia nu m\ sfiesc s\
m\ `nclin.
Pentru c\, a[a cum vorbim – spre
exemplu – despre cultura jazz-ului,
am `n]eles c\ putem vorbi – la fel de
bine – despre cultura tango-ului.
O cultur\ care se manifest\ prin
vers, prin muzic\, prin dans [i nu
numai. O cultur\, pe c`t de ancorat\
`ntr-un areal na]ional bine definit –
incitantul spa]iu argentinian, pe at`t
de deschis\ c\tre universalitate. O
cultur\ care al\tur\ sur`sul [i sarcasmul,
bucuria [i triste]ea, dragostea [i
tr\darea, via]a – senza]ionala poft\
de via]\ – [i fascina]ia mor]ii. O cultur\
care porne[te [i se `ntoarce la
oameni, la acei gauchos – cu nevestele
[i amantele lor, la to]i cei care `i
privesc [i-i ascult\ [i, `n ultim\ instan]\,
la oricare dintre noi – at`ta
vreme c`t putem intra `n rezonan]\
cu ritmul ad`nc [i extrem de nuan]at
al tango-ului.
Protagonista recit\, c`nt\, declam\
[i danseaz\, cu aceea[i d\ruire.
{i totusi, nu putem vorbi despre un
spectacol de tip one man show (sau,
mai corect, one woman show).
Grupul de instrumenti[ti –
Osvaldo Calo (pian), Erich Challan
(contrabas), Victor Villena (bandoneon),
Alejandro Schwarz (chitar\
acustic\), Sébastien Couranjou
(vioar\) – se distinge prin adev\rate
recitaluri, fie `n ansamblul s\u, fie
pun`nd `n valoare pe unul sau altul
dintre componen]ii lui care, dincolo
de o virtuozitate bine temperat\, v\desc
nu numai o profund\ cunoa[tere
a culturii tango-ului, ci [i o mare
dragoste (respect?, ata[ament?) fa]\
de valorile sale.
Ce s\ mai vorbim despre balerin
(un „dansator argentinian“, `n program),
spectaculos – at`t `n evolu]iile
individuale, dar mai ales `n duet
cu protagonista spectacolului – reu-
[ind o stilizare de mare rafinament
(pe care o dator\m, f\r\ `ndoial\, [i
produc\torului Joélle Belmonte) a
gesticii [i ritmului unui dans, aparent
arhicunoscut, despre care mai
avem, `ns\, multe de `nv\]at.
F\r\ a contrazice cu nimic ideea
de ansamblu, de armonie a presta]iei
arti[tilor men]iona]i, spectacolul
r\m`ne marcat de prezen]a fascinant\
a Juliei Migenes. Ascenden]a
ei – o mixtur\ greco-irlandezo-portorican\
– nu are, cred, nici o relevan]\.
{i nici m\car st`ng\ciile, e
drept, pu]ine la num\r, dar vizibile.
Singurul fapt care r\m`ne este tangoul:
mai mult dec`t un dans, mai mult
dec`t un c`ntec. O lec]ie de cultur\, o
asumare a destinului de-a fi altfel [i,
`n acela[i timp, la fel ca celal]i.
septembrie 2005

24
Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu,
Emil Brumaru, Al. C\linescu
Liviu Leonte, Paul Miron,
Dan Petrescu, Alexandru Zub.
Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam)
Cerasela Nistor (Montreal)
William Totok (Berlin).
Bogdan Suceav\ (Los Angeles)
Mihai Vacariu (Adelaide)
septembrie 2005
Redactor [ef:
Gabriela Gavril
Redactori:
Alex Aciob\ni]ei
Radu Andriescu
Michael Astner
{erban Axinte (secretar general de redac]ie)
Mihai Dasc\lu
Gabriela Haja
Doris Mironescu (redactor [ef adjunct)
Lucian Dan Teodorovici
TIMPUL
Un scandal literar
La `nceputul lunii a izbucnit scandalul
USR – Via]a Româneasc\ –
Paul Goma – Liviu Ioan Stoiciu. ~ntre
timp, acesta a luat amploare prin
anun]ul d-lui Paul Goma privind
deschiderea de procese unor institu]ii
[i persoane implicate. Prezent\m aici
principalele piese ale dosarului. Ne
ab]inem s\ coment\m, vom formula
doar, `n finalul grupajului, c`teva
`ntreb\ri. (Timpul)
Comunicatul
Comitetului Director
al Uniunii Scriitorilor
„~n [edin]a din 8 septembrie 2005,
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor
din România a luat `n discu]ie numeroase
aspecte curente ale activit\]ii acestei organiza]ii.
Printre ele s-a aflat [i situa]ia creat\
de apari]ia `n revista «Via]a româneasc\»,
nr. 6-7 din 2005, a unui text cu caracter
antisemit care a generat vii proteste [i a
determinat redactarea unui comunicat prin
care conducerea Uniunii `[i exprima
regretul fa]\ de publicarea acestuia.
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor
din România a invitat redactorii revistei
«Via]a româneasc\» la o discu]ie pe
aceast\ tem\. Au r\spuns invita]iei domnii
Caius Traian Dragomir, redactor [ef,
Vasile Andru [i Petre Got, redactori. ~n
consens cu opinia Comitetului Director,
membrii redac]iei «Via]a româneasc\» au
exprimat p\rerea lor de r\u fa]\ de publicarea
articolului aflat `n discu]ie [i [i-au
`nsu[it con]inutul [i formularea comunicatului
USR pe aceast\ tem\. Direc]ia revistei
«Via]a româneasc\» a hot\r`t s\ publice
`n proximul num\r al revistei comunicatul
Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor
din România [i punctul de vedere propriu,
ce exprim\ aceea[i atitudine fa]\ de
apari]ia articolului. Comitetul Director al
USR [i redactorii revistei «Via]a româneasc\»
au decis s\ fac\ tot posibilul ca asemenea
incidente, ce pot constitui subiectul
unor tensiuni [i se plaseaz\ `n afara
legilor ]\rii [i normelor societ\]ii contemporane,
s\ fie evitate pe viitor. Ambele
p\r]i ]in s\ reaminteasc\ faptul c\ revista
«Via]a româneasc\» a fost `n trecut [i
r\m`ne [i azi promotoarea ideilor de toleran]\
etnic\. Revista a manifestat constant
o atitudine de larg\ deschidere spre
toate grupurile etnice, public`nd chiar [i
un num\r special dedicat scriitorilor evrei
din România
Nici USR, nici conducerea revistei
«Via]a româneasc\» nu doresc limitarea
libert\]ii de exprimare a opiniilor, ci doar
`ncadrarea expunerii acestora `n limitele
unanim acceptate `n lumea civilizat\. Co-
Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor
mitetul Director al USR atrage aten]ia opiniei
publice c\ `n comunicatul s\u conducerea
USR nu a incriminat nici o persoan\,
nu a calomniat pe nimeni, ci doar a manifestat
`ngrijorarea fireasc\ fa]\ de apari]ia
unui text care propag\ idei antisemite `ntrun
periodic aflat sub egida USR. Redactorii
revistei «Via]a româneasc\» invita]i
la Comitetul Director, au exprimat adeziunea
lor la acest punct de vedere.
Comitetul Director al USR a decis s\ `i
retrag\ domnului Liviu Ioan Stoiciu, responsabil
al num\rului `n care a ap\rut textul
`n discu]ie, calitatea de redactor [ef
adjunct al revistei «Via]a româneasc\».“
Reac]ia scriitorului
Liviu Ioan Stoiciu
„Comitetul Director al USR [i-a ar\tat
adev\rata fa]\ cu aceast\ ocazie – a devenit
o instan]\ a intoleran]ei, inchizi]iei [i
cenzurii. Numai pe vremea dictaturii s-a
mai `nt`mplat a[a ceva. Nu pot s\ primesc
vestea demiterii dec`t cu dispre] [i sil\.
Onorantul fapt c\ l-am publicat pe intransigentul
Paul Goma nu este de iertat. S\ se
re]in\ c\ revista Via]a Româneasc\, sub
conducerea mea, a r\mas o revist\ nealiniat\
– de aceea trebuia s\ fie pedepsit\,
etichetat\ c\ propag\ idei antisemite, s\ fie
trecut\ `n r`nd.“
Declara]ia scriitorului
Horia G=rbea
„Punctul de vedere al Comitetului Director
al Uniunii Scriitorilor este [i punctul
de vedere al revistei «Via]a Rom=neasc\».
S`ntem mira]i c\ Liviu Ioan Stoiciu,
redactorul-[ef al revistei, nu a fost prezent
la discu]ia noastr\. Cei prezen]i, respectiv
directorul revistei, dl ambasador Caius
Traian Dragomir, [i cei doi redactori, Petre
Got [i Vasile Andru, regret\ incidentul,
consider\ c\ textul cu pricina a fost total
nepotrivit [i, `n consecin]\, `[i asum\
comunicatul ini]ial al USR pe care-l vor
publica `n num\rul proxim al revistei. Nu
vor fi nici un fel de represalii `mpotriva lui
Liviu Ioan Stoiciu, asa cum poate el se
teme. Doar `n m\sura `n care directorul revistei
va crede de cuviin]\, el va putea fi
schimbat din func]ia de redactor [ef adjunct.
Pe de alt\ parte, Comitetul Director
al USR `[i exprim\ consternarea fa]\ de
felul dispropor]ionat `n care au reac]ionat
Liviu Ioan Stoiciu [i Paul Goma dup\ ce
au citit comunicatul USR. Acesta a fost
cump\nit foarte bine, fiind ales tonul cel
mai bl`nd cu putin]\ [i mai pu]in lezant.
Cu toate acestea, cei doi au vrut s\ se
transforme `n acuzatori. Dl Nicolae
Manolescu a precizat c\ noi nu judec\m
pe nimeni [i tot ceea ce vrem s\ facem este
ca asemenea lucruri s\ nu se mai repete.
A[ mai vrea s\ spun c\ `n cele afirmate de
Liviu Ioan Stoiciu se afl\ [i un neadev\r,
acela c\ USR nu suport\ deloc publicarea
revistei «Via]a Rom=neasc\». USR suport\
totu[i dou\ numere pe an, cu toate
cheltuielile necesare. Ideea, a[adar, este
urm\toarea: Comitetul Director al USR nu
s-a `ntrunit ca s\ pun\ pe cineva la col], ci
doar prin consultare s\ g\seasc\ acele m\suri
ca asemenea situa]ii s\ nu mai aib\ loc.“
Un protest public colectiv
Bucure[ti, 11 septembrie 2005
Protest:
„~n leg\tur\ cu destituirea abuziv\ a
scriitorului Liviu Ioan Stoiciu din Direc]ia
revistei «Via]a româneasc\», destituire
dictat\ de conducerea Uniunii Scriitorilor
din România ca urmare a public\rii unui
text cu pretins caracter antisemit apar]in`nd
lui Paul Goma, semnatarii Protestului
de fa]\ ne exprim\m dezacordul profund
fa]\ de decizia conducerii USR. Regret\m,
de asemenea, acuza]iile de antisemitism
care i-au fost aduse cu aceast\ ocazie lui
Paul Goma de c\tre Comitetul Director al
Uniunii.
Detractorii consacra]i ai scriitorului
exilat i-au atribuit mai demult acestuia
infamul calificativ, mai ales pentru lucrarea
sa istoric\ S\pt\mâna Ro[ie sau
Basarabia [i evreii, pe care, s-a dovedit,
nici unul dintre ei nu a discutat-o `n fond,
limit`ndu-se s\ o eticheteze. Mul]i dintre
semnatarii acestui Protest s`nt desigur
buni cunosc\tori ai operei lui Paul Goma,
unii `ns\ (din cauza cenzurii de pres\ la
care autorul este supus `n ultima vreme `n
România) cunosc doar `n parte opera lui
Paul Goma. Pentru noi to]i e totu[i evident
c\ scriitorul Paul Goma nu este antisemit
nu doar pentru c\ este so] [i tat\ de evrei.
Ci de asemenea [i pentru c\ nu a negat [i
nu neag\ Holocaustul [i toate celelalte crime
grave comise `mpotriva evreilor, inclusiv
de cona]ionalii s\i. ~n chiar cartea
amintit\, Paul Goma calific\, f\r\ echivoc,
drept «inadmisibile, reprobabile, criminale
[i condamnabile» gravele abuzuri s\v`r-
[ite de români `mpotriva evreilor ulterior
„S\pt\mânii Ro[ii“ (28 iunie – 3 iulie
1940), `n care a avut loc evacuarea armatei
[i civililor români din Basarabia ocupat\
`n urma pactului criminal Hitler –
Stalin, [i `n care mul]i dintre evreii localnici
s-au dedat la crime [i alte samavolnicii
`mpotriva românilor sili]i s\-[i p\r\seasc\
]ara). Paul Goma nu a justificat
niciodat\ aceste orori. Dac\ ar fi f\cut-o,
nu ar mai fi denun]at «crimele inadmisibile
[i condamnabile» ale cona]ionalilor s\i.
~n leg\tur\ cu acuza]ia de antisemitism,
dar [i cu multe altele care i se aduc azi lui
Paul Goma, este semnificativ faptul c\
Colaboratori:
Radu Pavel Gheo
Florin L\z\rescu
Mircea P\duraru
Cristian P\tr\[coniu
Florin }upu
Lauren]iu Ursu
Cristian Dumitriu (tehnoredactor)
Diana Cristina Go[man (tehnoredactor)
Paul Dan Pruteanu (webmaster)
Adresa redac]iei:
Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5
Casa Conachi, cod 700506
www.timpul.ro
E-mail: timpul@yahoo.com
ISSN 1223-8597
Nr. catalog Rodipet 4624
Revist\ editat\ de:
Viitorul Rom=nesc [i
Funda]ia Cultural\ „Timpul“
Fondatori:
Liviu Antonesei (pre[edinte)
Gabriel Cucuteanu (director general)
REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I [I ALMINISTERULUI CULTURII [I CULTELOR
Flash
practic toate i-au fost aduse `n trecut [i de
Securitate. Din chiar dosarele desecretizate
recent se [tie deja c\ `nc\ din prim\vara
anului 1977 [efii Securit\]ii au pus la
punct «planuri de m\suri» de discreditare
prin antisemitism a scriitorului disident.
Iat\ cum sun\ una din directivele cuprinse
`n strategiile Securit\]ii: «S\ fie lansat\
acuza]ia de antisemitism, f\când apel la
evrei individual [i la Statul Israel, cu care
ne afl\m `n bune rela]ii». Iar acuza]ia a
fost, bine`n]eles, lansat\ [i apoi sus]inut\
cu metod\, a[a cum numai Securitatea [tia
s-o fac\.
S`nt destule date care arat\ c\ `n acest
caz pre[edintele USR, dl. Nicolae
Manolescu, nu atac\ o chestiune de principiu.
Ne temem c\ `n realitate nu e deloc
vorba despre «antisemitismul» lui Paul
Goma. Este [tiut c\ Paul Goma a fost
exclus din Uniunea Scriitorilor – `n aprilie
1977, `n plin\ teroare comunist\ – inclusiv
prin votul actualului pre[edinte al USR.
Dar Paul Goma este nu numai o amintire
nepl\cut\ pentru proasp\tul pre[edinte al
scriitorilor români, ci [i un critic sever al
atitudinii morale [i politice de dup\ 1990 a
acestuia. Imediat dup\ ce incidentul de la
Uniunea Scriitorilor a devenit public, [i
`nainte ca Liviu Ioan Stoiciu s\ fie destituit,
Paul Goma a anun]at c\ de data aceasta
`i va chema `n justi]ie pe cei care l-au
acuzat de antisemitism ([i care i-au imputat
d-lui Stoiciu publicarea textelor
sale). Dac\ pentru dl. Manolescu [i colegii
s\i problema ar fi fost `ntr-adev\r «antisemitismul»
scrierilor lui Paul Goma (ceea
ce scriitorul exilat contest\ de mult timp [i
c`t se poate de argumentat), atunci analiza
[i deciziile `n acest caz ar fi trebuit am`nate
p`n\ c`nd justi]ia se va pronun]a cu
privire la sesizarea d-lui Goma. Neproced`nd
a[a, avem motive s\ b\nuim c\ «antisemitismul»
lui Paul Goma nu a fost dec`t
un pretext pentru o r\fuial\ meschin\ cu
doi dintre scriitorii români demni de
respect pentru opera [i via]a lor public\.
Ne adres\m conducerii Uniunii Scriitorilor
[i tuturor membrilor USR, cer`nd revocarea
deciziei de destituire a scriitorului
Liviu Ioan Stoiciu [i retragerea, printr-o
declara]ie public\, a acuza]iilor calomnioase
la adresa lui Paul Goma, considerând
c\ celor doi le-a fost `nc\lcat – printr-un
act de cenzur\ greu de justificat – dreptul
cel mai natural al oric\rui scriitor, acela de
a-[i publica scrierile.“
Dan CULCER, scriitor, membru al
Asocia]iei Scriitorilor din Târgu Mure[
Valerian STAN, publicist, Bucure[ti,
Mircea ST|NESCU, istoric, Bucure[ti 1
1 Între timp, protestului s-au adaugat aproape
200 de persoane din ]ar\ [i str\in\tate, unele
membri ai USR.
(continuare `n pagina 23)