[+] descarca in format .PDF - Timpul

More documents

Recommendations

Info

20 TIMPUL Scrisoare deschis\ „Predau“ acest text revistei „Timpul“. El fusese preg\tit, a[a cum era firesc, pentru publicarea `n „New York Magazin“, unde ap\ruse seria de articole fa]\ de care are rol de replic\. Din p\cate, dl Grigore Culian, directorul „New York Magazin“, a refuzat `n final repara]ia cerut\, `n ciuda unui dialog (prin Internet) care p\rea onest [i edificator. Cititorul va `n]elege, sper, miza deontologic\ a demersului meu. Tot considerentele de ordin deontologic m-au f\cut s\ m\ adresez revistei „Timpul“ – care a g\zduit de altfel parte din articolele invocate `n acest material (20 septembrie 2005). GABRIEL ANDREESCU Stimate domnule Culian, Conduce]i singur, de 8 ani, „New York Magazin“. Cei care am lucrat `n astfel de publica]ii putem aprecia provocarea la justa m\sur\. Eforturile cerute de func- ]ionarea unui s\pt\m`nal, care `ncep cu promovarea unei agende [i se termin\, dac\ se termin\!, cu finalizarea actelor contabile anuale or fi mai pu]in dramatice `n Statele Unite dec`t `n Rom=nia. Indiferent `ns\ de condi]ii, asumarea de c\tre o persoan\ a unui astfel de proiect mi se pare impresionant\. Conducerea s\pt\m`nalului are de primit [i laudele, dar preia [i responsabilitatea. Iat\ de ce mi se pare firesc, `n acest context, s\ m\ adresez dumneavoastr\ printr-o lung\ scrisoare [i s\ v\ `ntreb: cum g`ndi]i oare campania care m\ vizeaz\ [i care se desf\[oar\ de o perioad\ de timp `n „New York Magazin“? M\ refer, desigur, la modul sistematic `n care colaboratorul dumneavoastr\, domnul Valerian Stan, `mi creaz\ un chip deformat p`n\ la grotesc, cu o energie demn\ de a fi pus\ `n slujba unor cauze mai bune. V\ rog s\ accepta]i o explica]ie dtaliat\. Nu o fac pentru a-mi sus]ine imaginea. Ci cu g`ndul la civilitatea mesajelor schimbate `ntre noi anterior [i la nevoia dumneavoastr\ 1 de a evalua corect implicarea „New York Magazin“ `ntr-o campanie de denigrare a mea. ~n articolul „D-l Manolescu et Comp (II)“ publicat de c\tre domnul Stan `n num\rul 429/2005 al revistei pe care o conduce]i s`nt scrise urm\toarele: „La pu]ine s\pt\m`ni dup\ ce s-au v\zut `n CNSAS, d-nii Ple[u [i Dinescu ne-au anun]at c\ dosarele lor de Securitate au disp\rut pur [i simplu, f\r\ ca misterioasa dispari]ie s\-i fac\ s\ protesteze `n vreun fel. Mai ales c\ dosarele lor nu erau ale oricui, ci ale unor «diziden]i». Dar «diziden]i» care «nu-[i mai g\sesc dosarul» – [i care ne-o spun a[a, senini, [i ridic`nd din umeri – mai s`nt [i al]ii. Gabriel Andreescu, de exemplu, care v\d c\ a ales s\ polemizeze cu mine insult`nd [i ocolind subiectul (c`t despre altruismul [i principiile de care fostul meu coleg face at`ta caz, `n locul lui eu a[ fi ceva mai re]inut)“. ~n pasajul citat apar dou\ idei. Prima, central\, c\ a[ trata senin refuzul CNSAS de a-mi asigura accesul la dosarul de securitate, cumva `n stilul lui Mircea Dinescu [i Andrei Ple[u – care, `ntr-adev\r, chiar a[a au prezentat lucrurile, senin [i conciliator, c`nd au r\spuns opiniei publice. Iar sugestia textului este clar\: probabil, pentru c\ ar exista ceva ocult `n dosarul meu, ceva care ridic\ `ntreb\ri asupra istoriei disiden]ei mele. septembrie 2005 Or, pus\ `n oglind\ cu realitatea, aceast\ afirma]ie a colaboratorului dumneavoastr\ devine absolut stupefiant\. De 15 ani, una din temele care nu au disp\rut nici un moment de pe agenda mea este lupta pentru accesul la dosarele securit\- ]ii, inclusiv s\ ajung la propriul dosar. Prima ac]iune `n acest sens am `nceput-o imediat dup\ Revolu]ie, prin investigarea mor]ii lui Gheorghe Ursu. Colaborarea, atunci, cu procurorul Dan Voinea a permis scoaterea la lumin\, pentru pu]in timp, a dosarului lui Gheorghe Ursu, din care am publicat fragmente `n revista „22“. Atunci am `ncercat prima oar\ s\ intru `n posesia dosarului meu. Nu am reu- [it. Am continuat cu ini]iative publice `n rezolvarea temei dosarelor Securit\]ii. Am ob]inut traducerea [i distribuirea legii germane analoage, am implicat Grupul pentru Dialog Social [i Alian]a Civic\ `n ac]iuni pe aceast\ tem\. Am sprijinit, apoi, ini]iativele lui Ticu Dumitrescu, de promovare a unei legi a lustra]iei devenit\, ulterior, legea accesului la propriul dosar [i deconspirarea securit\]ii ca poli]ie politic\. Ideea legii c\ orice cet\]ean rom=n are dreptul de a fi informat, la cerere, `n leg\tur\ cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securit\]ii a unor persoane care ocup\ sau candideaz\ pentru a fi alese ori numite `n pozi]ii publice importante „pentru a asigura dreptul de acces la informa]iile de interes public“ `mi apar]ine. Argumentul informa]iei de interes public constituie, dup\ opinia mea, unul dintre pilonii actului normativ. Dar s\ revin la cazul meu. P`n\ la schimb\rile politice din anul 1996, c`nd „colegii“ au venit la putere, am reu[it s\ ob]in de la procuratura militar\ dosarul de instan]\, `n principiu public. Nu mai mult. De la regimul Iliescu oricum nu a[teptam altceva. Imediat dup\ schimbarea lui Virgil M\gureanu de la conducerea SRI m-am adresat noului director al institu]iei, Costin Georgescu, cer`ndu-i accesul la dosarul meu de urm\rire informativ\. Ne-am `nt`lnit de mai multe ori. Domnia sa s-a scuzat amabil, de a nu putea r\spunde solicit\rii. Cu acea ocazie am ob- ]inut cel pu]in garan]ia existen]ei dosarului. Am ales apoi calea presiunii publice. Am trimis mass media o scrisoare deschis\ adresat\ lui Costin Georgescu [i pre[edintelui Rom=niei de atunci. {i de aceast\ dat\, f\r\ succes. Am pus m`na pe telefon [i am ob]inut acceptul din partea mai multor fo[ti disiden]i, s\ ne cerem `n comun dosarele de urm\rire informativ\. Inutil. Directorul SRI propus `n aceast\ func]ie de fostul coleg de la Alian]a Civic\, Emil Constantinescu, a refuzat apelul cunoscu- ]ilor diziden]i, de[i competen]ele ì d\deau m`n\ liber\. ~n sf`r[it, la finele anului 1999 a fost adoptat\ legea 187 referitoare la accesul la propriul dosar. Luasem parte la mai toate dezbaterile din comisiile parlamentare pe marginea proiectului de lege. Imediat dup\ ce institu]ia nou `nfiin]at\, Consiliul Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit\]ii, a elaborat regulamentul de organizare [i func]ionare iar acesta a fost adoptat, am f\cut cererea de acces la dosarul meu de urm\rire informativ\. A fost una dintre primele cereri ajunse la CNSAS. Am a[teptat ... O lun\, dou\. Am vorbit cu conducerea CNSAS la telefon, din nou f\r\ succes. S-a scuzat c\ au de rezolvat cercet\rile pentru candida]ii la alegerile din anul 2000. Episodul electoral a `nceput, a trecut... ~n luna ianuarie 2001 am vorbit din nou cu Gheorghe Oni[oru, pre[edintele Colegiului CNSAS. Nimic. Acesta a fost contextul conferin]ei de pres\ ]inute la o s\pt\m`n\ dup\ discu]ia cu domnul Oni[oru. Protestul fa]\ de refuzul CNSAS de a-mi acorda accesul la dosar [i critica sever\ privind activitatea Polemici CNSAS au fost larg mediatizate. Materialul preg\tit atunci a constituit baza primului studiu sistematic asupra legii 187/1999 [i activit\]ii institu]iei menit\ s\ o aplice. A ap\rut `n „Revista Rom=n\ de Drepturile Omului“ nr. 20 [i a fost reluat apoi, pe larg, `n pres\. Pe tema dat\ am scris multe articole, am reluat cercet\rile la nivel academic, publicate [i `n str\in\tate. A[tept `n continuare dosarul meu de urm\rire informativ\. Dup\ schimbarea conducereii SRI voi ini]ia alte ac]iuni publice. Iat\ deci o scurt\ imagine – v\ asigur, „scurt\“ pentru c\ am enumerat doar parte din cele f\cute – a demersurilor sistematice, publice sau private, academice sau politice, deloc „senine“, pe care le-am f\cut timp de 15 ani pentru deschiderea dosarelor securit\]ii [i prentru a accede la dosarul meu de urm\rire informativ\. Or, parte din cele preg\tite [i f\cute s-au desf\[urat `n fa]a lui Valerian Stan, coleg de birou timp de ani, pe c`nd lucra la Comitetul Helsinki din Rom=nia. R\sturnarea lucrurilor cu capul `n jos `n prezentarea acestei situa]ii nu se explic\ prin faptul c\ domnul Stan nu ar fi [tiut pozi]ia [i demersurile mele. Pur [i simplu, domnul Stan dezinformeaz\, falsific\. {ocul tr\it `n urma uluitoarei mistific\ri a domniei sale a fost hot\r`tor pentru trimiterea acestei am\nun]ite explica]ii. Dar s\ trec la a doua idee a pasajului citat, c\ a[ fi ales s\ polemizez cu domnia sa „insult`nd [i ocolind subiectul“ – cu amendamentul: „c`t despre altruismul [i principiile de care fostul meu coleg face at`ta caz, `n locul lui eu a[ fi ceva mai re- ]inut“. Enun]urile dintre ghilimele m\ oblig\ s\ intru `ntr-un alt registru al istoriei. Rela]iile cu domnul Stan „Polemica“ invocat\ se refer\ exclusiv la nota mea din „New York Magazin“ (NYM), un fel de replic\ la alega]iile domnului Stan din articolul „Marginalii la o dram\“, ap\rut `n edi]ia din 6 iulie 2005. Ea cuprindea date referitoare la motivul `nfiin]\rii asocia]iei Solidaritatea pentru Libertatea de Con[tiin]\ (SLC). ~n not\ nici m\car nu foloseam numele autorului care m\ jignise – el a fost ad\ugat de c\tre redac]ie – tocmai pentru a depersonaliza complet cazul. M\ adresam dumneavoastr\, domnule Culian, cum o fac [i acum, [i ofeream informa]ii, `ntruc`t nu am avut vreodat\ [i nu v\d de ce a[ avea „o polemic\“ cu domnul Stan. M\ `ntreb recitind replica de atunci: unde este „insulta“ [i unde este „ocolirea subiectului“? Cititorii publica]iei „New York Magazin“ pot confrunta cu ochii lor ce sus]ine Valerian Stan [i ce a fost `n fapt a[ternut pe h`rtie. Dar [i aceast\ replic\, pe care unii ar considera-o „moale“, a fost trimis\ doar `n ultim\ instan]\. Nu `mi pierd timpul cu multele absurdit\]i care mi se pun `n c`rc\ – conform unora, pe vremuri am fost un ceau[ist, conform altora, s`nt pl\tit pentru articole comandate. Nu am timp s\ r\spund la atacurile inutile, personalizate. C`nd polemizez – c\ci mi se `nt`mpl\ – s`nt motivat de idei [i teme. ~n cazul articolelor din NYM, era vorba despre un atac la persoan\, pe care l-am l\sat `n pace p`n\ c`nd articolul domnului Stan a `nceput s\ circule la Centrul de Resurse Juridice [i la colegii mei de la SLC. Or, ne aflam tocmai `n momentul stabilirii unei colabor\ri `ntre cele dou\ organiza]ii – manifest\ deja prin semnarea `mpreun\ a comunicatului ce privea crima de la Tanacu. Articolul colaboratorului dumneavoastr\ putea compromite rela]ia stabilit\ `ntruc`t domnul Stan este membru `n Consiliul director al Centrului, spre ne-
Polemici cazul, dac\ pot spune astfel, ambelor organiza]ii. Am fost, practic, obligat la o punere la punct, pentru ca acuza]iile domnului Stan s\ nu aduc\ atingere imaginii colegilor de la SLC, cre`nd impedimente colabor\rii. Unde a v\zut domnul Stan c\ fac „at`ta caz de altruism [i principii“? A trecut peste un an de la ini]iativa SLC: niciodat\ p`n\ la acest episod nu am f\cut public inventarul aportului meu trimis redac]iei „New York Magazin“. Chiar ar fi fost nefiresc „s\ fac caz“, cum spune colaboratorul NYM. De aceast\ dat\ `ns\, am fost pus `n situa]ia s\ explic de ce alega]iile domnului Stan nu au nici un fel de baz\. Or, `n loc ca `n urma detaliilor implacabile domnul Stan s\ spun\: „~mi pare r\u, nu aveam cum s\ [tiu am\nuntele, a fost doar o impresie“, domnia sa reitereaz\ sub o form\ oblic\ acuzele ini]iale, privind motiva]iile ac- ]iunilor mele, fa]\ de care ar trebui s\ fiu „ceva mai re]inut“. Cineva `[i poate pune `ntrebarea – eu mi-a[ pune-o – „ce are totu[i domnul Stan cu G.A.“? C\ci `nver[unarea domniei sale `n a face referiri la mine `n articolele din „New York Magazin“ ar trebui s\ aib\ o explica]ie. Apari]ia acestor atacuri nu poate mira pe altcineva mai mult dec`t pe mine. O s\ m\ explic. Al\turi de domnul Valerian Stan Pe domnul Stan l-am `nt`lnit prima dat\ `nc\ `n 1990, la Grupul pentru Dialog Social, care invitase conducerea Comitetului de Ac]iune pentru Democratizarea Armatei (CADA) la o dezbatere public\. Mi-a f\cut atunci o bun\ impresie. Prima amintire explic\ de ce l-am sprijinit de-a lungul anilor, `n diferite contexte mai mult sau mai pu]in favorabile lui. L-am sus]inut, astfel, s\ devin\ secretarul Alian]ei Civice, unde a f\cut o munc\ ordonat\, meticuloas\ [i eficace. C`nd mai t`rziu Alian]a a avut probleme financiare, colega mea, Renate Weber a avut ideea s\-l angaj\m la Comitetul Helsinki, organiza]ie mai norocoas\ din acest punct de vedere. Am acceptat imediat propunerea, iar domnul Stan a venit la noi dovedindu-se mai departe util. Experien]a lui de militar `l formase ordonat, adaptat activit\]ilor repetitive, algoritmizate, calitate binevenit\ pentru investiga]ii [i rapoarte. Ulterior, domnul Stan a intrat `n PN}CD [i a devenit {eful corpului de control al Primului-ministru. Aici a avut o carier\ scurt\ dar foarte vizibil\ public, p`n\ la demiterea sa. A fost din nou primit la Comitet, de unde a plecat `n anul 2004. Episodul trecerii prin guvern `l marcase. Revenit `n birou cu mine, am `ncercat s\ `l ajut, cu un sfat cel pu]in. C`nd am putut, i-am acoperit o parte din cheltuieli din fondurile de la revista pe care o editam. Alteori, sprijinul meu a fost ratat. Mi s-a `ntip\rit `n minte un episod. Domnul Stan `mi anun]ase inten]ia de a renun]a la cet\]enia rom=n\. I-am argumentat, c`t de conving\tor puteam, c\ nu este o bun\ idee. ~[i face un mare r\u. La impresia pe care o l\sa un asemenea gest `n cazul lui, persoan\ cu activitate politic\ vizibil\, se ad\uga [i o problem\ formal\. Autorit\]ile rom=ne nu puteau lua act de renun]area la cet\]enie f\r\ ca cel `n cauz\ s\ fi primit cet\]enia altui stat. Observa]iile mele nu au contat. Domnul Stan a f\cut acel anun] public, care a p\rut multora artificial [i straniu. Din p\cate, avusesem dreptate. Eforturile ulterioare ale lui Valerian Stan de a convinge autorit\]ile altor state c\ este ]inta unei persecu]ii generalizate [i c\, `n consecin]\, are dreptul la cet\]enia vreunuia nu s-au bucurat, c`t de sistematice au fost, de nici un fel de succes. Am luat [i `n public ap\rarea domnului Stan, c`nd mi s-a p\rut c\ este acuzat pe nedrept. M\ voi referi doar la una din situa]ii, reproduc`nd un pasaj din recenzia la volumele „Timpul d\r`m\rii, timpul zidirii“, semnate de pre[edintele Emil Constantinescu: „O alt\ sus]inere care trebuie amendat\ `l prive[te pe Valerian Stan. Despre acesta, Constantinescu afirm\ c\, prin presta]ia sa de {ef al Corpului de control al Primului-ministru, a urm\rit distrugerea coali]iei CDR-PD-UDMR. Iar mai departe: «…printre cei care tr\deaz\ nu pot fi inclu[i cei care au avut misiunea s\ distrug\ din interior, ca Valerian Stan la Alian]a Civic\, Radu C`mpeanu la liberali, Radu Ciuceanu la AFDPR, Vasile Lupu la PN}CD, Octavin Paler la ‘Rom=nia liber\’. Ei au fost leali st\p`nilor din exterior [i, dac\ stai s\ observi consecven]a cu care au ac]ionat, au fost poate sinceri cu ceea ce putea fi un scop pe care l-au slujit» (p. 559). Or, dac\ presta]ia lui Valerian Stan `n pozi]ia sa de {ef al Corpului de control al Primului-ministru este discutabil\ [i a fost criticat\ de mul]i, ideea «misiunii de a distruge Alian]a Civic\ din interior» se dovede[te de nesus]inut. Alian]a Civic\ a avut norocul a trei secretari foarte eficace, genero[i [i pragmatici `n activitatea lor: Iulian Corn\]eanu, Valerian Stan [i Gheorghe Arvunescu. F\r\ ei, ar fi r\mas o sum\ de cluburi de discu]ie. Pentru afirma]ia de la pagina 559, Valerian Stan l-a dat `n judecat\ pe Emil Constantinescu, acuz`ndu-l de calomnie. Mi-e foarte greu s\ v\d cum va pleda fostul pre[edinte `n fa]a instan]ei, pentru a sus]ine ceea ce a scris“. A fost, cred, singura luare de pozi]ie public\ `n favoarea domnului Stan la acuza]iile fostului pre[edinte Emil Constantinescu. ~ntr-un asemenea context, ce am fi avut s\ ne repro[\m? Chiar dac\ imaginile pe care le aveam fiecare despre cel\lalt `ncepeau s\ se schimbe odat\ cu trecerea timpului, rela]ia cu colegul meu de birou a fost integral cordial\, p`n\ `n ultima clip\. Iat\ de ce, ast\zi, nu pot s\ fiu dec`t [ocat de schimbarea la fa]\ a celui c\ruia ì acordasem, ani la r`nd, `ncredere. De la demitere la lupta cu colegii Revin la pasajul citat mai sus. De unde p`n\ unde ideea pre[edintelui Constantinescu de a-l trece pe Valerian Stan `n seria celor care „au avut misiunea s\ distrug\ din interior“ Alian]a Civic\ sau coali]ia guvernamental\? Este adev\rat c\ episodul CADA, c`t [i presta]ia domnului Stan `n anul 1997, puteau constitui pentru un cunosc\tor al subtilit\]ilor vie]ii politice din Rom=nia motive de suspiciune. La un moment dat, au ap\rut glasuri care interpretau mi[carea CADA drept o manevr\ de a-l aduce `n fruntea importantului Minister al Ap\r\rii Na]ionale pe Victor St\nculescu. Dar, chiar dac\ a[a ar fi stat lucrurile, nu `nseamn\ deloc ca fiecare membru al CADA s\ fi f\cut parte din conspira]ie. ~n asemenea cazuri, cel mai sigur este s\ implici mul]i oameni care nu `n]eleg ce se `nt`mpl\ de fapt. Valerian Stan avea toate datele unui inocent. Ac]iunile lui Valerian Stan `n pozi]ia sa de {ef al Corpului de Control al Primului-ministru constituie un alt subiect sensibil. Ele par resortul care a destabilizat coali]ia CDR-PD-UDMR [i a f\cut-o s\ curg\, dup\ aceea, tot `n jos – p`n\ la scoaterea PN}CD din parlament [i la victoria zdrobitoare a PSD `n anul 2000. ~n privin]a atitudinii lui Valerian Stan exist\ cel pu]in dou\ puncte de vedere. Primul, cel al unei etici radicale, ar considera voin]a domnului Stan de a preg\ti dosare de trimitere `n judecat\ a cole- TIMPUL gilor de la PD drept un comportament de mare probitate moral\, obligatoriu at`ta timp c`t promi]i schimbarea felului de a face politic\. Prin atitudinea s\u, {eful Corpului de Control ar fi f\cut ceea ce nici nu ar fi putut s\ refuze s\ fac\. A doua perspectiv\ vede `n politic\ arta compromisului, a binelui practic validat de realitate. Din acest punct de vedere, responsabilitatea uria[\ a e[ecurilor guvern\rii 1996-2000 cade, `ntr-o anumit\ m\sur\, [i pe umerii domnului Stan. Nu cred c\ exist\ o autoritate care s\ tran[eze `ntre cele dou\ perspective. Dar chiar [i `n cazul celor care opteaz\ pentru radicalismul etic `n politic\, presta]ia domnului Stan `n pozi]ia sa de {ef al Corpului de Control al Primului-ministru nu poate fi sus]inut\ p`n\ la cap\t. Am avut ocazia s\ discut cu actorii implica]i direct `n evenimente. Ei mi-au povestit c\ dup\ fiecare nou scandal, domnul Stan promitea c\ nu va mai face singur conferin]e de pres\. Valerian Stan `[i d\dea cuv`ntul, dar a doua zi se afla din nou `n fa]a ziari[tilor. Tot a[a, p`n\ ce Victor Ciorbea a trebuit s\-l demit\. Or, mai ales `ntr-un guvern, cu responsabilitatea lui uria[\ fa]\ de cet\]eni, disciplina este obligatorie. Dac\ din motive de con[tiin]\ domnul Stan nu era de acord cu cerin]ele Primului-ministru, el avea posibilitatea s\ `[i dea demisia [i s\ ]in\ ulterior conferin]ele. Ar fi rezultat un scandal public, [ifonarea alian]ei, dar nu o criz\ guvernamental\ fatal\. Emil Constantinescu o fi corelat episodul CADA cu episodul din 1997 [i a ajuns astfel la explica]ia dat\ `n volumele „Timpul d\r`m\rii, timpul zidirii“. Av`nd acces la informa]ii cu caracter secret, `n timpul mandatului s\u Constantinescu ar fi putut afla despre Valerian Stan lucruri necunoscute opiniei publice. A mizat, probabil, pe astfel de surse, c\ci astfel numi explic declara]iile sale. Or, dac\ a[a st\teau lucrurile, atunci el ar fi avut posibilitatea, cum spuneam, s\ „pledeze … `n fa]a instan]ei, pentru a sus]ine ceea ce a scris“. Instan]a i-a dat dreptate domnului Stan, ceea ce `nseamn\ c\, [i de aceast\ dat\, pre[edintele Constantinescu a fost p\c\lit de serviciile de informa]ii. ~n ce m\ prive[te, privirea critic\ la presta]ia domnului Stan `n perioada mandatului s\u guvernamental nu m-a f\cut s\ m\ distan]ez de domnia sa. Am considerat-o expresia unei lipse de flexibilit\]i, a unei ne`n]elegeri a sensului politicii, dar absolut compatibil\ cu rectitudinea moral\. Re]inerile au `nceput s\ apar\ mult mai t`rziu, c`nd domnul Stan [i-a folosit rubrica din ziarul „Cotidianul“ pentru a ì ataca pe fo[tii colegi. ~n special, alega]iile sale privind folosirea fondurilor publice de c\tre Academia Civic\ `n construirea Muzeului de la Sighet m-au nedumerit. Erau nedrepte [i fostul secretar al Alian]ei avea toate datele s\ [tie asta Dar adev\rata „desp\r]ire interioar\“ – p`n\ ast\zi, niciodat\ exprimat\ – fa]\ de domnul Stan 21 am avut-o `n 2003, c`nd, tot `n „Cotidianul“, a ]inut s\-l batjocoreasc\ pe secretarul actual al Alian]ei, domnul Gheorghe Arvunescu, evocat deja `ntr-un alt pasaj. ~nchipui]i-v\ un om care, la circa 80 de ani, duce `n c`rc\, de diminea- ]\ p`n\ seara, munca secretarial\ ingrat\ a dou\ organiza]ii: Alian]a Civic\ [i Academia Civic\. Un om care nu doar c\ nu prime[te nimic pentru acest efort, ci aduce pl\tind la zi o cotiza]ie rupt\ dintro pensie modest\. Un om care `[i `mpline[te ultimii ani ai vie]ii `n absolut\ coeren]\ cu trecutul s\u. Aceste c`teva cuvinte privindu-l pe domnul Arvunescu s`nt searbede pentru cine ì cunoa[te delicate]ea, noble]ea atitudinii sale pe care o sim]i `n comunicarea direct\. Or, pe acest om care-l tratase pe Valerian, cum spunea, „ca un p\rinte“, domnul Stan a ]inut s\-l apostrofeze superior [i s\-i declare, public, c\ este „ridicol“. Este adev\rat c\ domnul Arvunescu are obiceiul ca, din c`nd `n c`nd, s\ adreseze scrisori pre[edintelui Statelor Unite, Comisiei Europene [i liderilor de partide rom=ne[ti, f\c`nd apel la ei pentru sus]inerea marilor mize ale Rom=niei: integrarea `n NATO, UE, lupta `mpotriva terorismului [.a. Poate aceste scrisori b\tute la o ma[in\ de scris obosit\ or fi c\z`nd [i sub eticheta ridicolului. Dar mi se pare inadmisibil s\ nu vezi `n acela[i timp sublimul lor. Cruzimea r`ndurilor scrise atunci de Valerian Stan m-a durut. Dac\ a]i fi cunoscut omul, stimate domnule Culian, nu a]i fi avut alt\ reac]ie. Bucure[ti, 22 august 2005 (continuarea `n num\rul viitor) 1 Anterior, „New York Magazin“ publicase urm\toarea replic\ la articolul „Marginalii la o dram\“, ap\rut în edi]ia din 6 iulie 2005: „În textul invocat se face referire cu insisten]\ la preocup\ri pentru «o finan]are – ‘aplicat\’ agasant, de regul\ – pentru nu [tiu ce proiect av`nd preten]ia c\ „salveaz\ libertatea de con[tiin]\ în România» [i la stilul «cultivat de Gabriel Andreescu… în a-[i racola sus]in\tori atunci c`nd se pune problema s\-[i promoveze vreuna din numeroasele [i foarte lucrativele sale cauze». C\ activitatea mea civic\ ar ascunde interese «lucrative» nu este doar o sugestie, ci chiar o afirma]ie îngro[at\. Într-adev\r, ini]iativa cre\rii asocia]iei Solidaritatea pentru Libertatea de Con[tiin]\ îmi apar]ine, dar activitatea ei a stat pe umerii unor tineri activi [i genero[i precum Remus Cernea, Emil Moise, Domnica Macri. Nici unul dintre ace[tia nu a luat bani, spre exemplu, pentru salvarea acestui valoros monument peisagistic care este Parcul Carol. În schimb, [i-au oferit timpul, imagina]ia [i, deseori, pu]inele lor resurse în beneficiul unui interes comunitar. În ce m\ prive[te, la înfiin]area asocia]iei am depus circa 1000$ (ai mei) pentru crearea capitalului social. Am oferit unei filiale a asocia]iei, ca sediu, casa p\rin]ilor mei din Buz\u, pentru care pl\tesc [i consumurile curente. Ca s\ nu mai amintesc de alte eforturi financiare pe care le fac întrucât cred în valorile slujite de asocia]ie. Din momentul înfiin]\rii ei pân\ ast\zi sunt pre[edintele Consiliului director. Conform statutului, ca membru al Consiliului nu am dreptul s\ primesc vreun onorariu pentru activitatea mea – eu însumi am introdus prevederea în momentul elabor\rii statutului. Atunci, pe ce se sprijin\ insisten]a colaboratorului dumeavoastr\, c\ înfiin]area Solidarit\]ii pentru Libertatea de Con[tiin]\ ar avea inten]ii «lucrative»?...“. septembrie 2005
Page 1 and 2: 24 pagini, 1 leu an VI, nr. 81 TIMP
Page 3 and 4: Agora EDITORIAL Cuvinte la desp\r]i
Page 5 and 6: Analize spectrale Ambiguit\]i [i in
Page 7 and 8: Agora TIMPUL Pentru o „altfel“
Page 9 and 10: Eseu RADU PAVEL GHEO Intelighen]ia
Page 11 and 12: Lec]ia polonez\ O reconstituire ext
Page 13 and 14: Cerneluri untului“ - `ntr-un text
Page 15 and 16: Istorii TIMPUL 15 Edgar Hilsenrath
Page 17 and 18: Est-Vest TIMPUL „~nt`rziatul“ A
Page 19: Eseu TIMPUL Nelini[ti atlantice, ec
Page 23 and 24: Accente TIMPUL Un scandal literar (

[+] descarca in format .PDF - Timpul

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?