[+] descarca in format .PDF - Timpul

More documents

Recommendations

Info

6 BURSA C|R}ILOR Bogdan EZECHIL, Focul sacru, poezii, cu o prefa]\ de Liviu Antonesei, Editura Paralela 45, Colec]ia Conexiuni, Pite[ti, 2005, 110 pagini, pre] neprecizat Plecat din Rom=nia imediat dup\ revolu]ie, Bogdan Ezechil tr\ie[te la Oslo, `n Norvegia, unde, dincolo de ocupa]iile profesionale, este implicat `n via]a comunit\]ii rom=ne[ti de acolo [i `n editarea publica]iei acesteia. Acolo, dup\ cum se vede, l-a prins [i demonul poeziei. Volumul de fa]\ este unul de debut, dar un debut matur, mai mult un fel de bilan] liric dec`t un `nceput de drum. Poezia lui Bogdan Ezechil este impecabil\ formal, cu o prozodie complicat\ [i rafinat\, situat\ `ntr-o laborioas\, dens\ re]ea de trimiteri intertextuale – literare, dar [i mitologice, religioase, filosofice. De altfel, autorul are `n [antier c`teva volume de eseuri filosofice. ~ns\, `n opinia mea, adev\rata miz\ a acestei poezii mature, adev\rata tem\, at`t de abil totu[i ascuns\ `n re- ]eaua intertextual\ de care aminteam, este dragostea, acest sentiment at`t de omenesc, poate prea omenesc, `n cele din urm\ cu adev\rat omenesc. Tema e perceptibil\ oriunde `n textele volumului, dincolo de ve[mintele culturale, poate cel mai eclatant `n poemul Viziune, probabil cea mai frumoas\ reluare a motivului biblic al Salomeei din c`te mi-a fost dat s\ citesc. La `nceput, credeam c\ toate aceste m\[ti [i capcane culturale s`nt folosite de autor dintr-un fel de pudoare, cu totul rar\ `n zilele noastre. Dar, `n fapt, este vorba despre altceva, despre credin]a sa c\ dragostea, ca [i poezia de dragoste merit\ orice, inclusiv acest foarte laborios travaliu prozodic – [i nu doar prozodic, de altfel. Pentru c\ Bogdan Ezechil nu este un versificator, oric`t de abil, ci un poet, un poet `n toat\ puterea cuv`ntului. Un poet dificil, f\r\ `ndoial\, a c\rui poezie nu este pentru citit cu voce tare `n fa]a unor imense grupuri de cititori, ci `n singur\tate, cu aten]ie, cu efort uneori, dar cu enorme satisfac]ii atunci c`nd p\trunzi sistemul modului s\u de a concepe [i a scrie poezia. (D. A.) septembrie 2005 CRISTIAN P|TR|{CONIU Debutul `n proz\ al lui Ioan T. Morar a fost `nso]it, la fel cum se `nt`mpl\ [i atunci c`nd ì apar c\r]ile de poezie, de un cor de exclama]ii [i de mir\ri. Faptul c\ e mult mai cunoscut ca om de pres\ [i ca autor de formule caustice [i memorabile dec`t ca scriitor face ca, `n prim\ instan]\, volumele semnate de I.T. Morar s\ aib\ parte de o recep]ie confuz\ [i, `n unele cazuri, pentru autorii textelor de `nt`mpinare care apar `n revistele literare, psihanalizabil\. C\ci o parte dintre cei care scriu despre poemele sau despre proza scriitorului n\scut `n Arad se simt datori s\ ì pl\teasc\ acestuia poli]e pentru judec\]ile sale f\cute `n calitate de publicist. E un mod total inadecvat de a citi o carte [i, chiar dac\ explicabil, deloc justificabil. De fapt, atunci c`nd vorbim despre produc]iile scriitorului Ioan T. Morar, asemenea opinii s`nt chiar de ignorat. Adev\rul este c\ I.T. Morar, ca scriitor, nu e de luat `n b\[c\lie [i nici de ocolit. El este unul dintre poe]ii de mare expresivitate ideatic\ pe care ì avem acum [i, dup\ cum ne dezv\luie din plin primul s\u roman, un prozator de mare for]\. Romanul invocat mai sus se nume[te Lindenfeld. E numele unui sat din Banat, care exist\ [i `n realitate. E, totodat\, scena pe care este proiectat\ ac]iunea c\r]ii. Actualmente nelocuit, dar av`nd totu[i, `n realitate, un cod po[tal, Lindenfeld este populat de autor cu una dintre cele mai frumoase [i mai spectaculoae pove[ti pe care a `nregistrat-o literatura rom=n\ `n ultimii ani. De fapt, nu e o poveste, ci s`nt mai multe, care se `ntretaie [i se poten]eaz\ reciproc. Este, `n primul r`nd, povestea nostos-ului, a durerii re`ntoarcerii acas\: personaj principal este Klaus Bernath, n\scut `n acest sat, miliardar `n Occident, at`t de bogat `nc`t singura dorin]\ pe care nu [i-o `ndeplinise `n tumultoasa-i via]\ era aceea de a fi revenit pe meleagurile natale, acolo unde cunoscuse singura iubire f\r\ rest din via]a sa. Este apoi, povestea unei trupe sui generis de actori care populeaz\, `n urma unui contract b\nos, satul copil\riei b\tr=nului Bernath, cre`nd iluzia c\ acesta nu a fost niciodat\ p\r\sit [i c\, mai mult, a r\mas `n bun\ m\sur\ conservat, a[a cum `l l\sase miliardarul, atunci c`nd plecase din el. Bine`n]eles, avem [i povestea biografului oficial al miliardarului n\scut `n Lindenfeld, care nu vrea cu nici un chip s\ rateze un final apoteotic pentru povestea pe care o scrie [i, din acest motiv, tocme[te pentru c`teva zile „actorii“ care vor da juca rolul de locuitori ai satului, `n realitate, p\r\sit. Mai s`nt, desigur, pove[tile unor destine individuale: savuroase, luxuriante, neobi[nuite. Se ]ese [i o poveste a satului, recuperat\ discret, prin aluzii sau flash-back-uri bine ]intite. Toate acestea la un loc, `mpreun\ cu povestea nespus\, dar implicat\, a autorului c\r]ii care `[i ]ine `n mìni autoritar creaturile de h`rtie, dau povestea cea mare, frumoas\ [i expresiv\, `ntre altele, ca un film bun. Ceea ce frapeaz\ `n primul r`nd la acest roman este caracterul s\u cinematografic. Cartea nu e numai ca un film, ci poate fi, cu eforturi minime, un film. Cu fiecare pagin\ parcurs\, cartea nu numai c\ se cite[te, dar se [i vede. Cartea intr\, [i acest fapt nu e de neglijat, c\ci spore[te bog\]ia textului, `n „zone“ care nu pot fi v\zute: s\ le TIMPUL spunem „zone abisale“, `n m\sura `n care textul include [i descrierea unor mentalit\]i duplicitare, inevitabile `n lumea comunist\. Deopotriv\ cu aceste introspec]ii fatalmente „invizibile“, textul curge ca o pelicul\ de cinema, av`nd un poten]ial dramatic extraordinar. Chiar [i cine nu [tie detalii suplimentare, nu poate exclude varianta ca volumul `n discu]ie s\ fi fost scris cu re]et\. Iat\ `ns\ unele detalii, culese dintr-un interviu pe care Ioan T. Morar l-a acordat dup\ ce volumul s\u de proz\ fusese lansat pe pia]\: „Da, e una din mizele acestei c\r]i, s\ fie foarte cinematografic\. Asta limpeze[te povestea, limpeze[te chiar personajele. Am avut mari emo]ii, m-am temut c\, fiind la prima experien]\ de dimensiunile unui roman, risc s\ pierd ac]iunea, s\ deviez, s\ compormit tensiunea în crescendo. A[a c\ am avut varianta cinematografiz\rii, ca s\ folosesc un cuvînt mai ciudat. M\ bucur c\ mi-a reu[it acest punct în scrierea ei, c\ te duce cu gîndul la un film. Am [i scris povestea pe secven]e, iar montajul final al romanului seam\n\ cu montajul unui film. Masa mea de scris a devenit, în final, o mas\ de montaj. Chiar mi-am scris la început un synopsis pe care l-am respectat, în general“. Ar mai fi multe de spus despre aceast\ carte valoroas\ [i, de aceea, inevitabil, neobi[nuit\. R\m`n`nd `n perimetrul cinematografiei, putem face u[or o compara]ie `ntre filmele rom=ne[ti produse [i lansate dup\ 1990 [i romanele publicate `n aceea[i perioad\. P`n\ cu pu]in timp `n urm\, majoritatea filmelor rom=ne[ti de dup\ 1990 erau nevrotice [i prizoniere, fatal pentru ele, `ntr-o realitate imediat\. Era filme nefire[ti, ale nefirescului, filme bolnave care narau cinematografic o lume profund alienat\. Erau, mai mult dec`t orice altceva, jurnale pe pelicul\ „scrise“ abrupt, f\r\ mult stil [i ne-artistice. Greoaie [i, uneori, chiar `ngre]o[ante. Exist\ [i o proz\ care corespunde acestei cinematografii greu de digerat [i care, `n mod sigur, nu va r\m`ne ca document estetic, ci mai mult ca document istoric. Exist\ [i o proz\ `n paginile c\reia respiri toxine. Odat\ cu apari]ia noului val de regizori – Cristi Puiu fiind port-drapelul acestora – cinematografia se re`ntoarce la o abordare mai fireasc\. A[ zice, continu`nd paralela, c\ [i `n proza rom=neasc\ e pe cale s\ se `nt`mple ceva similar. Iar cartea lui Ioan T. Morar st\ drept argument pentru aceast\ afirma]ie. Ea se desprinde, a[a cum nu o fac majoritatea c\r]ilor de proz\ bun\ scrise dup\ 1989, de un real care nu e totul. Redesco- Agora Un film. Regia Ioan T. Morar peri sau inventeazi noi maniere de a spune despre o realitate care nu poate fi adecvat descris\ doar dac\ i se inventariaz\ por]iunile epidermice. A[adar, nu e deloc `nt`mpl\tor c\ romanul Lindenfeld se nutre[te copios dintr-o tematic\ [i a[ `ndr\zni s\ spun chiar dintr-o stilistic\ central-european\. Un text scris bine – cum e, f\r\ dubiu, cazul romanului de fa]\ –, dar [i, deopotriv\, `mbib`nd subiectul cu sev\ central-european\ e un pas `n plus pentru a cuprinde mai bine un subiect, de a scrie complex despre o tem\. Scris\ cu re]et\, cum am putut observa, cartea aceasta este [i una foarte u[or traductibil\. {i ì d\m, din nou, cuv`ntul autorului: „A[ fi nesincer dac\ a[ spune c\ nu m-am gîndit la traducerea ei. Din contra, una din mize este chiar circula]ia european\ a c\r]ii. Am scris dup\ un model occidental, de carte cu un grad mare de valabilitate, o carte care nu se cantoneaz\ prea mult în specificul na]ional. Cred c\ povestea de aici, drama minorit\]ii germane din Banat, cu tot ce a însemnat ea, de la deportare la vînzarea «pe buc\]i» a [vabilor poate interesa cititorii occidentali. Cred [i în valoarea de «document sentimental» a acestei pove[ti. {i mai cred c\, pe structura de poveste «general uman\» î[i fac loc mai u[or pove[ti din aceast\ Europ\ Central\“. Ar mai trebui spus c\ autorul romanului Lindenfeld nu se simte `njosit de ideea de best-seller, cum pare c\ e cazul multor autori, majoritatea cov`r[itoare a lor scriind texte, totu[i, neglijabile. Iat\: „Nu, nu cred c\ e o ru[ine ca o carte s\ fie bine vîndut\. Faptul c\ te cump\r\ mul]i, atunci cînd scrii roman, nu e un semn de frivolitate. A[ fi mul]umit dac\ Lindenfeld ar fi un best seller [i în Germania, de pild\, pentru c\ cititorul german are motive suplimentare s\ se intereseze de acest loc [i de ceea ce am reu[it s\ recuperez din istoria recent\ a [vabilor. Eu tr\iesc din scris, dar din publicistic\. Dac\ a[ putea tr\i din scris literatur\, probabil c\ m-a[ sim]i mult mai împlinit. Eu am visat c\ voi fi scriitor, chiar m-am socotit scriitor înainte de a scrie ceva. Cred c\ m-am n\scut cu aceast\ idee fix\. Revin la best-seller. Într-o lume normal\, dac\ vinzi bine înseamn\ c\ [i scrii bine. Ca s\ dau un exemplu, au existat proroci care au predicat în pustie, dar au r\mas, cu opera, doar cei care au predicat mul]imilor“. Lectur\ pl\cut\! Sau vizionare pl\cut\! Fiecare alege ce ì place mai mult.
Agora TIMPUL Pentru o „altfel“ de istorie a Bucovinei ANDREI CORBEA Ce relevan]\ mai pot avea ast\zi, dincolo de cercurile speciali[tilor, explor\rile acribice `n istoria noastr\ regional\ [i local\, mai cu seam\ c`nd „trendul“ mediatic reproduc`nd reflexele globaliz\rii favorizeaz\ `n chip evident „`ntregul“ [i nu „fragmentele“, „centrul“ [i nu „periferiile“? Am repetat aceast\ `ntrebare vizavi de masivul op publicat recent de istoricul ie[ean Mihai-{tefan Ceau[u, ce se apleac\ asupra unei teme aparent ex-centrice `n raport cu agenda istoriografic\ „popular\“ ast\zi `n opinia public\ : Parlamentarism, partide [i elit\ politic\ `n Bucovina Habsburgic\ (1848-1918) (Ed. Junimea, Ia[i 2004). Pe l`ng\ flagranta sa „inactualitate“, - c\ci cititorii nu vor g\si aici nimic senza]ional, dup\ calapodul „dezv\luirilor“ dintr-un trecut cu reverbera]ii `n cotidianul imediat -, cartea `[i mai asum\ o „diferen]\“, incomod\ [i ea de la un punct `ncolo: dac\ modelul „na]ional“ `n tratarea diferitelor perioade [i capitole ale istoriei noastre moderne a asimilat mefien]a institu]ional\ fa]\ de ideea federalist\, traduc`nd-o `n cercet\rile asupra provinciilor istorice dinafara Rom=niei „mici“ `n dezinteresul curent pentru tot ce a `nsemnat altceva dec`t premiz\ (politic\, ideologic\, cultural\ etc.) a alipirii la „]ara-mam\“ [i a devenirii Rom=niei Mari, lucrarea de fa]\ legitimeaz\, cel pu]in pentru Bucovina dinaintea Primului r\zboi mondial, o abordare `n func]ie de datele obiective ale unei realit\]i regionale cu o istorie nu doar a „rom=nilor“, - cum insist\ unii, poate doar din exces „filial“ fa]\ de o anumit\ tradi]ie academic\, s\ numeasc\ obiectul de studiu propus liceenilor [i studen]ilor no[tri. Or, `n oglinda unor asemenea cutume `nc\ `n vog\ `n „spa]iul public“, ini]iative metodologice de acest gen nu s`nt sortite neap\rat s\ „plac\“... Mihai-{tefan Ceau[u s-a calificat nu doar `ntre istoricii rom=ni drept un eminent cunosc\tor al problematicii bucovinene; drept m\rturie stau, pe l`ng\ numeroasele studii pe care le-a publicat `n leg\tur\ cu ea, cartea sa din 1998 despre Bucovina habsburgic\ de la anexare la Congresul de la Viena. Iosefinism [i postiosefinism (1774 – 1815), dar [i capitolul despre Dieta de la Cern\u]i din masivul tratat de istorie a Monarhiei habsburgice editat de Academia de {tiin]e a Austriei. Mai noul s\u volum ì confirm\ pe deplin competen]ele, ce dep\[esc, dac\ mai era nevoie s-o spun, factologia strict legat\ de destinul provinciei desenate dup\ ce, `n 1774, armatele imperiale au ocupat, pentru a-[i asigura un culoar de trecere din Transilvania c\tre Gali]ia anexat\ de Viena cu doi ani mai `nainte, 10500 kilometri p\tra]i `n nord-vestul principatului Moldovei. Nu `nseamn\ c`tu[i de pu]in c\ subapreciem aportul documentar al c\r]ii: este suficient, credem, s\ not\m c\ Mihai- {tefan Ceau[u folose[te pentru `ntìa oar\ din plin, dup\ [tiin]a noastr\, surse de prim\ m`n\ precum rapoartele guvernatorilor-pre[edin]i ai landului Bucovinei c\tre guvernul vienez, aflate `n arhive austriece, documentele din fondul Guvern\m`ntului Bucovinei care au r\mas dup\ 1918 la Ministerul de Interne de la Bucure[ti, ca [i stenogramele [edin]elor Camerei deputa]ilor de la Viena [i ale Dietei cern\u]ene, de la 1861 p`n\ la finalul din 1914/1918. Dar pentru a examina cu folos chestiunea elitelor bucovinene dup\ 1848, momentul `n care `mp\ratul Franz Joseph a consim]it s\ acorde teritoriului p`n\ atunci alipit la Gali]ia autonomia legislativ\ [i administrativ\, autorul trebuie s\ fie concomitent expert `n domeniul c`t se poate de complex al tipului specific de parlamentarism ce s-a constituit, `n rela]ie cu toate „constr`ngerile“ cadrului social, politic [i na]ional at`t de pestri] al vechii Austrii, at`t la „centru“, c`t [i `n landuri, cu tot cu ideologiile care au alimentat coagularea partinic\, [i, nu mai pu]in, cu „personalul“ care le-a ilustrat [i le-a profesat. Perspectiva exact\ asupra ansamblului ì `ng\duie lui Mihai- {tefan Ceau[u s\ evalueze mai nuan]at [i mai conving\tor caracteristicile „cazului“ bucovinean, interesant at`t din punctul de vedere al experien]ei consumate de la 1848 `ncolo `n efortul de modernizare politic\ [i social\ la scara Monarhiei, c`t [i pentru aportul virtual al acestuia la zestrea de cultur\ democratic\ cu care a pornit la drum Rom=nia „re`ntregit\“ de dup\ Primul r\zboi mondial. Aici se afl\ [i esen]a r\spunsului pe care `l putem da f\r\ team\ de a gre[i `ntreb\rii formulate `n debutul acestui articol. Mihai-{tefan Ceau[u demonteaz\ cu r\bdare [i cu o admirabil\ ambi]ie a „epuiz\rii“ subiectului „anatomia“ [i „fiziologia“ `ntregului mecanism constitu]ional, cu legile electorale aferente, impus de la Viena, `n etape succesive, microcosmosului bucovinean, – mecanism implic`nd alegeri parlamentare, campanii electorale [i dezbateri contradictorii de programe dublate de un set de abilit\]i de negociere [i de promovare a compromisului, [i nu `n ultimul r`nd o rela]ie de putere dintre „majoritate“ [i „minoritate“, recunoscut\ [i consim]it\ de ambele p\r]i – cu o implicit\ inten]ie „pedagogic\“: aceea de a etala consecin]ele `n „durata lung\“ ale unui implant institu]ional [i juridic cu ad`nci r\d\cini `n reformismul temperat, de sorginte iluminist\, al iosefinismului, `ntr-o societate patriarhal\, aflat\ `nc\, `n cutume [i `n reflexele mentalului colectiv, la cheremul arbitrariului despotic [i al servitu]ilor medievale. Dincolo de artificiul discursiv al polarit\]ii abrupte dintre un model „occidental“ [i unul „oriental“, pe care autorul `l evit\ ([i bine face!), rezult\ c\, `ntr-o ordine „evolu]ionist\“, ceea ce s-a petrecut la scara redus\ a Kronlandului cu capitala la Cern\u]i reprezint\ un experiment mai mult sau mai pu]in reu[it de „sincronizare“ la procesul moderniz\rii, `n varianta lui specific\,- nu at`t de spectaculoas\, pentru c\ grevat\ din punct de vedere social de un poten]ial iner]ial preponderent `n raport cu cel generator al dinamicii „progresului“ -, `n care s-a derulat acesta `n spa]iul central-european. ~ntreaga succesiune evenimen]ial\ reconstituit\ am\nun]it de Mihai-{tefan Ceau[u din ciclu `n ciclu electoral probeaz\ efortul de adaptare al structurilor locale bucovinene la impulsurile nu rareori for]ate de un impetus colonial nedisimulat dinspre Viena (despre care istoriografia austriac\ vorbe[te astazi f\r\ complexe), efort care a `nsemnat concomitent pentru exponen]ii acestora unul de asimilare [i, de ce nu?, de `nsu[ire a unei „m\suri a lucrurilor“, alta dec`t cea nutrit\ de ata[amentele tradi]ionale, altfel spus, una deschis\ la ini]iativa reformatoare, dinl\untru sau dinafar\. Algoritmul generator al elitelor politice bucovinene postpa[optiste, cu a c\ror „descriere“ Mihai-{tefan Ceau[u merge p`n\ la alc\tuirea unui dic]ionar extrem de util, de[i `nc\ incom- plet, al acelor personalit\]i bucovinene ce s-au ilustrat `n politica cern\u]ean\ ori vienez\, s-a `ntemeiat `n general pe o asemenea conduit\, diferen]iat\, desigur, `n opinia, condi]ionat\ social [i chiar na]ional, asupra anvergurii prefacerilor [i a efectelor lor. Dealtfel, pu]inele fragmente reproduse `n volumul de fa]\ din interven]iile parlamentare ale unui Eudoxiu Hurmuzachi, socotit pe bun\ dreptate drept o figur\ emblematic\ a lumii bucovinene la mijloc de veac XIX, `l calific\, prin pledoaria sincer\ [i convins\ pentru modernizare, `ntre cei mai angaja]i promotori, al\turi de un Dinicu Golescu [i de pa[opti[tii moldo-valahi, ai ideii de `nnoire din temelii, dup\ tipic „european“, a societ\]ii rom=ne[ti. Aportul acestei filia]ii bucovinene de g`ndire [i cultur\ politic\ „central-european\“ la articularea [i func]ionarea sistemului politic al Rom=niei interbelice a r\mas din p\cate, „virtual“, `n ciuda celor c`]iva lideri cern\u]eni „recicla]i“ `ntre oficialit\]ile bucure[tene. Simptomatic\ pentru acest abandon a fost aversiunea deschis declarat\ a unuia dintre ei, istoricul Ion Nistor, fa]\ de acel tip de „mediere“ practicat `ntre frac]iunile na]ionale din Bucovina habsburgic\, [i concretizat inclusiv `ntr-un compromis constitu]ional (din 1909) considerat exemplar la acea vreme `n Austria, ce a situat criteriul antantei locale, a[a-numitul „bucovinism“, deasupra comandamentelor na]ionale ale unora [i altora. Ion Nistor a fost `n fond acela care, prin `ntreaga sa oper\ consacrat\ trecutului Bucovinei, a transpus (pe urmele lui Nicolae Iorga) interesul politic na]ional `n viziunea foarte limitat\ [i extrem ideologizat\ a unei istorii exclusiviste a rom=nilor bucovineni, alta, chipurile, dec`t a ucrainienilor, evreilor, germanilor sau polonezilor tr\itori acolo, viziune care a ignorat orice alt\ manifestare politic\ dec`t cea subsumat\ idealului prezerv\rii na]ionalit\]ii [i credin]ei, opuse din principiu st\p`nirii „str\ine“. Ea a prevalat p`n\ la tabuizarea silnic\ prin pax sovietica a chestiunii bucovinene, dar a fost utilizat\ din ra]iuni de oportunitate politic\ dup\ 1970 – vezi un studiu din 1983 despre „via]a politic\ rom=neasc\ `n Bucovina“ – pentru a redeveni dominant\ dup\ 1990, acum [i `n contrapondere la accentele „inverse“ puse de istoriografia ucrainean\. Aceast\ carte a lui Mihai-{tefan Ceau[u marcheaz\ `ntr-un fel, (dup\ tentativa mai timid\ a lucr\rii de istorie social\ a lui Constantin Ungureanu Bucovina `n perioada st\p`nirii austriece, ap\rut\ la Chi[in\u `n 2003), adev\rata „ie[ire“ a istoriografiei rom=ne[ti despre Bucovina din posteritatea lui Ion Nistor, at`t de criticat\ pentru „tezismul“ [i deficitul ei de credibilitate de istorici occidentali precum Mariana Hausleitner, prin aceea c\, restabilind „faptele“ [i contextul lor, `ng\duie, `n fine, delimitarea interpret\rii [i judec\]ii istorice de ra]iuni partizane, oricare ar fi acelea, [i tratarea unei „materii“ precum via]a politic\ a Bucovinei de p`n\ la 1914 `n cadrul comun `n care ea s-a desf\[urat, `n r\sp\r cu diviziunile na]ionale care au ap\sat-o mai cu seam\ dup\ 1900. Corectarea [i reechilibrarea unor aprecieri cli[eizate despre statutul na]ionalit\]ii rom=ne `n Bucovina habsburgic\, aprecieri care au subzistat [i s-au perpetuat `n ultima sut\ de ani `n manualele noastre de istorie [i, prin ele, `n con[tiin]a public\, are loc f\r\ ostenta]ie, de[i, dac\ i se pare necesar, istoricul recurge la o dic- ]iune c`t se poate de clar\, precum atunci c`nd afirm\ c\ politica Vienei consta `n „tratarea egal\ a na]ionalit\]ilor existente [i a limbilor vorbite `n provincie“, sau c`nd `nregistreaz\ pozi]ia dominant\ a 7 rom=nilor `n structurile politice ale Kronland-ului p`n\ la compromisul constitu]ional din 1909 [i prezen]a deloc ne`nsemnat\ a unor politicieni bucovineni, mai ales rom=ni, `n ecua]iile politicii de la „centru“. Dealtfel, sprijinul marii aristocra]ii funciare, `n primul r`nd rom=ne[ti, din Bucovina pentru cotitura conservatoare a guvernului Taafe de la sf`r[itul anilor ‘70 ai secolului al XIX-lea a fost r\spl\tit\ de autorit\]ile austriece printr-un favoritism economic [i politic manifest, denun]at cu mare revolt\ de grup\rile liberale locale; tensiunile declan[ate dup\ 1892 `ntre partidele rom=ne[ti [i guvernul local au decurs din reac]ia acestuia din urm\ la presiunea na- ]ionalismului rutean, pretinz`nd o reprezentare `n institu]ii propor]ional\ cu ponderea popula]iei ucrainiene din Bucovina, relativ majoritar\ (38% fa]\ de 34% rom=ni, conform recens\m`ntului din 1890): principiul aplan\rii `nainte de toate a conflictelor na]ionale, dar [i iritarea func]ionarilor habsburgici fa]\ de apari]ia unei frac]iuni intelectuale rom=ne[ti cu un program ap\sat na]ional, critic\ la adresa conciliatorismului vechii genera]ii de politicieni [i inspirat\ probabil de fractura dintre „junii“ [i „b\tr`nii cehi“, a condus la disputele ulterioare, din care nau lipsit acuza]iile de ostilitate la adresa rom=nilor. Mihai-{tefan Ceau[u urm\re[te `ndeaproape aceste evolu]ii, pe care `ncearc\ s\ le explice cu toate implica]iile lor `n epoc\, motiv pentru care `[i interzice parti-pris-urile; cu „distan]\“ analitic\ s`nt trecute `n revist\ [i alte episoade „complicate“, precum angajamentul rom=nului Constantin Toma[ciuc al\turi de liberalii „centrali[ti“ germani sau „devierea“ lui Aurel Onciul [i a partidului s\u de la linia na]ionalist\ rom=neasc\, diziden]\ pe care unii se simt chema]i s-o mai „condamne“ [i ast\zi. Aceea[i benefic\ senin\tate este investit\ `n trecerea `n revist\, deopotriv\ de exact\, a tuturor partidelor, grup\rilor [i frac]iunilor, na- ]ionale sau nu, active `n spectrul politic al Bucovinei de p`n\ la 1918. „C\lcìul lui Ahile“ al c\r]ii `l reprezint\ o anumit\ nesiguran]\ onomastic\ [i toponimic\; unele nume de persoane sau de locuri au p`n\ la trei variante: de pild\ Kärten (corect Kärnten) [i Carintia, Demeter [i Dimitrie Isopescu, Hierotheus [i Ieroftei Pihuleac, Hacman [i Hackman, Cob`li]a [i Kob`li]a, etc., iar la cei `nnobila]i cu titlul de „cavaler“,- numi]i to]i dup\ tipicul german cu von -, acesta apare ba `n varianta german\ (Ritter), ba `n rom=n\. Alte mici observa]ii: adjectivul „grec-neunit“ are, `n respectul termenului german, un echivalent rom=nesc curent `n „greco-ortodox“, primul ministru austriac din perioada 1865-1867 s-a numit Belcredi [i nu Balcredi, iar referin]a la guvernatorul Bourguignon `n 1907 este eronata, c\ci `n perioada 1904- 1911 pre[edinte al landului Bucovina a fost Otto von Bleyleben. Precizare Articolul intitulat „Conceptul de na]iune la rom=ni. O explica]ie teoretic\“ publicat `n nr. 7-8/2005 al revistei „Timpul“, Supliment, pp.1-6, este un fragment din cartea lui Victor Neumann `n curs de apari]ie: Neam, Popor sau na]iune? Despre identit\- ]ile politice europene, edi]ia a II-a (rev\zut\ [i ad\ugit\), Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2005“. septembrie 2005
Page 1 and 2: 24 pagini, 1 leu an VI, nr. 81 TIMP
Page 3 and 4: Agora EDITORIAL Cuvinte la desp\r]i
Page 5: Analize spectrale Ambiguit\]i [i in
Page 9 and 10: Eseu RADU PAVEL GHEO Intelighen]ia
Page 11 and 12: Lec]ia polonez\ O reconstituire ext
Page 13 and 14: Cerneluri untului“ - `ntr-un text
Page 15 and 16: Istorii TIMPUL 15 Edgar Hilsenrath
Page 17 and 18: Est-Vest TIMPUL „~nt`rziatul“ A
Page 19 and 20: Eseu TIMPUL Nelini[ti atlantice, ec
Page 21 and 22: Polemici cazul, dac\ pot spune astf
Page 23 and 24: Accente TIMPUL Un scandal literar (

[+] descarca in format .PDF - Timpul

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?