[+] descarca in format .PDF - Timpul

More documents

Recommendations

Info

16 RUDOLF CRISTIAN ** Centrul de cercet\ri privind evreii, armenii [i cre[tinii din Orient de pe l`ng\ Universitatea Paul Valery din Montpellier a g\zduit numeroase manifest\ri [tiin]ifice interna]ionale de `nalt\ calitate. Contribu- ]iile [tiin]ifice ale unuia dintre congrese au fost publicate recent sub titlul Permanences et ruptures dans l’histoire des juifs de Roumanie – XIXe-XXe siècles. Coordonatorului volumului este profesorul Carol Iancu, cunoscut specialist `n istoria evreilor din Rom=nia [i care de ani de zile organizeaz\ congresele amintite. Despre ce este vorba `n volum? Studiile s`nt dedicate mi[c\rii demografice, situa]iei economice [i statutului politic al evreilor din Principatele dun\rene, convertirii evreilor la ortodoxie `n Moldova primei jum\t\]i a secolului al XIX-lea, luptei lor pentru drepturile civile `n cursul revolu]iei de la 1848 oglindite `n ziarul „Pruncul Rom=n“, apari]iei evreului modern, simbolismului funerar etc. Ele cerceteaz\ deopotriv\ diferen]ele ori similitudinile dintre evreii din Vechiul Regat al Rom=niei [i evreii din Transilvania, Banat [i Bucovina. Holocaustului (Shoah) din Rom=nia ì s`nt consacrate o serie de studii valoroase prin informa]ie [i oneste prin aprecieri. Documentarea `mbog\]e[te considerabil cunoa[terea istoriei moderne [i contemporane rom=ne[ti. S`nt [i explica]ii care ajut\ la o comprehensiune a lucrurilor prin prisma zonei culturale [i de civiliza]ie `n care au tr\it evreii. ~n genere, volumul cuprinde istorii fragmentare ale comunit\]ilor mozaice `n secolele al XIX-lea [i al XX-lea, secole cu cele mai ample prefaceri at`t `n via]a evreilor, c`t [i `n aceea a rom=nilor. O epoc\ `n care evreii din Europa central\ [i de est au `nceput s\ dob`ndeasc\ drepturi cet\]ene[ti. ~ntre autori amintim pe: Carol Iancu, prefa]atorul [i editorul volumului, Adrian Niculescu, Lucian Zeev Her[covici, Silviu [i {eiva Sanie, Mihai R\zvan Ungureanu, Adrian Niculescu, Liviu Rotman, Dan Berindei, David Shaary, Alexandru Safran, Victor Eskenasy, Simon Roth, Radu Ioanid, Florence Heymann, Lya Benjamin, Victor Neumann. Problemele mi[c\rii popula]iei evreie[ti la sf`r[itul secolului al XVIII-lea [i `n prima jum\tate a secolului al XIX-lea s`nt discutate prin prisma datelor statistice de c\tre Dan Berindei (Les Juifs en Moldavie pendant les dernières décennies du XVIIIe siècle et la première moitié du XIXe siècle, pp. 19-32) [i Paul Stahl (Les Juifs de Jassy. Quelques données statistiques, fin XVIIIe-début XIXe siècles, pp. 33-40). Mihai R\zvan Ungureanu se ocup\ de fenomenul convertirii `n Moldova la mijlocul secolului al XIX-lea, respectiv, de comportamentul [i de reac]iile produse ca urmare a convertirii (La conversion des Juifs a l’Orthodoxie dans la Moldavie de la première moitié du XIXe siècle, pp. 41- 50). ~n temeiul actelor studiate `n Arhivele Na]ionale, Filiala din Ia[i, autorul analizeaz\ c\s\toriile confesionale mixte, st\ruind asupra statutului social al persoanelor, asupra rela]iilor interpersonale ap\rute `n cazul c\s\toriilor dintre un evreu [i un cre[tin ortodox [i asupra problemelor ivite `n caz de divor]. Exigen]ele c\s\toriilor `n cultul ortodox, prevederile codului Calimach `n cazul c\s\toriilor mixte [i instabilitatea cuplului s`nt discutate din unghiul de vedere al mentalit\]ii grupului social `n care are loc integrarea. Arareori cercetat, fenomenul convertirii dezv\luie realit\]i sociale ce nu pot fi ignorate `ntr-o septembrie 2005 istorie multiconfesional\ [i interconfesional\ a Moldovei, ca [i a Rom=niei `n ansamblul s\u. Emanciparea – tem\ la care Carol Iancu aduce de fiecare dat\ contribu]ii notabile – este explicat\ prin prisma rela- ]iilor dintre Fran]a [i Rom=nia (La France et les Juifs de Roumanie, 1859-1919: Permanences et mutations, pp. 91-108). ~n discu]ie este procesul de dob`ndire al drepturilor civile de c\tre evrei, proces care s-a petrecut mai `ntì `n regiunile monarhiei austro-ungare locuite de rom=ni [i, cinci decenii mai t`rziu, `n Vechiul Regat al Rom=niei. Marile puteri ale Europei au sus]inut acordarea de drepturi [i libert\]i pentru evreii din Rom=nia. Fran]a secolului al XIX-lea s-a erijat `n marea protectoare a comunit\]ilor apatride. ~nc\ de la Conferin]a de pace de la Paris din 1856, francezii au c\utat o solu]ionare a problemei evreie[ti din estul Europei. La insisten]ele baronului Rotschild, ale publicistului Armand Levy [i ale rabinului Samuel Philipson, Fran]a a propus „`ncet\]enirea israeli]ior“. ~n 1864, domnitorul Al.I. Cuza al Rom=niei a acordat unele drepturi civile comunit\]ii evreie[ti din Rom=nia. El a f\cut-o la insisten]ele fostului ministru de externe al Fran]ei: Adolphe-Isaac Cremieux. Interesul Fran]ei fa]\ de problema evreiasc\ din Rom=nia era motivat de politica sa `n Europa de sud-est [i de importan]a acordat\ alian]ei cu Rusia ]arist\. Fran]a avea nevoie de sprijinul politic al Rusiei. ~n 1878, la Congresul de Pace de la Berlin, Fran]a, Germania [i Marea Britanie au impus Rom=niei o anumit\ conduit\ fa]\ de evrei, f\r\ s\ fi reu[it s\ ob]in\ acordarea cet\]eniei rom=ne tuturor locuitorilor de origine evreiasc\. La Conferin]a de Pace de la Paris din 1919 sub presiunile elitei evreie[ti din Rom=nia, Antanta a condi]ionat recunoa[terea unirii Transilvaniei, Banatului, Bucovinei [i Basarabiei cu Rom=nia de anularea discrimin\rilor politice fa]\ de evrei. Carol Iancu are meritul de a fi observat fluctua]iile `n politica Fran]ei fa]\ de evreii din Rom=nia, fluctua]ii ce au depins de apropierea politic\ de Rusia [i de pozi]ia ei `n contextul politicii interna]ionale. Autorul a surprins, totodat\, diferen]ele de guvernare ale celor dou\ mari partide din Vechiul Regat [i a ar\tat cum liberalii s-au dovedit mult mai recalcitran]i dec`t conservatorii fa]\ de demersurile Fran]ei `n problema drepturilor evreie[ti. Dens prin informa]ii de arhiv\ [i `nnoitor prin modul `n care discut\ tema este studiul semnat de Victor Neumann (Les Juifs de Banat entre l’Autriche-Hongrie et TIMPUL la Roumanie au debut du XXe siècle, pp. 127-138). El se ocup\ de evreii din Banat `n perioada `n care ace[tia treceau de la sistemul administrativ-politic austro-ungar la sistemul rom=nesc la `nceputul secolului al XX-lea. Istoricul descrie situa]ia comunit\]ii evreie[ti din cadrul monarhiei dualiste, caz `n care Banatul devine relevant pentru ilustrarea at`t a continuit\]ii, c`t [i a discontinuit\]ilor `n organizare, cultur\ [i g`ndire politic\. Victor Neumann arat\ cum membrii comunit\]ii evreie[ti din Banat s-au integrat `n via]a social\ a noului stat na]ional rom=n, dar [i cum au participat la produc]ia de valori a marii diaspore iudaice. Prin reforma religioas\, plurilingvism [i coparticiparea la crea]ia [tiin]ific\, tehnic\ [i de idei a lumii moderne, evreii b\n\]eni au reprezentat o referin]\ inconfundabil\ a diversit\]ii culturale [i confesionale at`t pentru civiliza]ia Europei Central\, c`t [i pentru aceea rom=neasc\. Cercet\rile privind Holocaustul s`nt reprezentative prin contribu]iile aduse de Simon Roth (Un diplomate neutre face a la Shoah: Rene de Weck au gré de son journal intime 1919-194, pp. 167-176), Alexandru {afran (Et l’inattendu est arrivé ou comment fut évitée la deportation des Juifs de Transylvanie de Sud dans les camps en Pologne pp. 177-182), Florence Heymann (Czernowitz/Cern\u]i dans le cyclone de l’histoire, 1940-1945, ou mémoire à fleur de lieux pp. 183-194) Lya Benjamin (Survivre comme resistance, pp. 195-204), Victor Eskenasy (Permanences et ruptures: Antonescu et les Juifs, hier et aujourd’hui, pp. 217/226) [i Radu Ioanid (Les Juifs roumains sous l’administration Antonescu: statistiques, pp. 205-216). Lider religios incontestabil, Alexandru {afran a avut perspicacitatea de a observa deopotriv\ binele [i r\ul moral din cadrul societ\]ii rom=ne[ti `n care tr\ia. Tocmai asupra existen]ei unui astfel de r\u moral exemplificat de fascism [i comunism el a atras aten]ia [i a luptat pe c`t a fost posibil. Activitatea sa a fost orientat\ `mpotriva dictaturii, at`t a celei fasciste, c`t [i a celei comuniste. Principala sa grij\ a constituito supravie]uirea comunit\]ii iudaice din Rom=nia [i redob`ndirea drepturilor ei civile [i politice suprimate de regimurile dictatoriale. Pentru atingerea acestui deziderat, Alexandru {afran s-a folosit de toate armele din arsenalul luptei legale care ì st\teau la dispozi]ie. ~ntr-un studiu dedicat marelui rabin [i inclus `n prezentul volum, Carol Iancu remarc\ faptul c\ rabinul {afran a urm\rit `ntotdeauna `n primul r`nd interesele comunit\]ii pe care o p\storea. ~n 1947, {afran care a preferat s\ ia drumul exilului dec`t s\ cedeze presiunii co- Vitraliu Continuit\]i [i discontinuit\]i `n istoria evreilor din Rom=nia * muniste de a introduce o conducere nedemocratic\, nealeas\ `n mod legal `n fruntea comunit\]ii din care f\cea parte. Carol Iancu a sesizat nu doar calit\]ile de umanist, de literat [i lider spiritual ale rabinului {afran, dar [i capacitatea acestuia de lider politic. C`teva observa]ii finale Scopul nazismului era exterminarea tuturor evreilor din Europa. Urmau pe list\ ]iganii [i sectele neoprotestante. ~n aceste condi]ii, simpla supravie]uire a evreilor reprezenta o form\ de rezisten]\. ~n Rom=nia, rezisten]a a avut un relativ succes. Evreii [i liderii lor au pus accentul pe dou\ aspecte: pe crearea unor cercuri de presiune pe l`ng\ guvern pentru stoparea m\surilor antisemite [i pe adunarea de fonduri pentru ajutarea comunit\]ilor evreie[ti ale c\ror bunuri fuseser\ confiscate. Un procent relativ important din comunitatea evreiasc\ din Rom=nia a supravie]uit Holocaustului. ~n cartea pe care o coment\m este atent cercetat\ mentalitatea elitelor rom=ne[ti. S`nt eviden]iate `n mod egal plusurile [i minusurile `n modul de g`ndire [i ac]iune fa]\ de minoritatea evreiasc\. Analiza este util\ [i pentru ziua de ast\zi, mai ales dac\ avem `n vedere necesitatea maturiz\rii politice a societ\]ii rom=ne[ti. Evreii din Rom=nia au cunoscut perioade de `nflorire, dar [i de regres. Ruptura `n existen]a comunit\]ii mozaice rom=ne[ti este datorat\ legisla]iilor rasiale [i m\surilor antisemite, guvernelor dictatoriale fasciste [i comuniste [i atitudinii xenofobe a unei p\r]i din intelectualitatea rom=n\. Toate au afectat prezen]a evreilor `n Rom=nia, reduc`nd num\rul lor `n mod dramatic. Cartea coordonat\ de Carol Iancu explic\ ideea de discontinuitate tocmai prin emigrarea masiv\. Elementul central al tuturor autorilor c\r]ii este acela de a surprinde evreitatea rom=n\ `n calitatea sa de grup confesional [i cultural, precum [i rela]iile sale cu administra]ia rom=neasc\. Lucrarea atrage aten]ia cititorului asupra fenomenului de evolu]ie [i asupra aceluia de involu]ie care au afectat `n egal\ m\sur\ evreii din Rom=nia pe parcursul secolelor al XIX-lea [i al XX-lea. Carol Iancu are dreptate atunci c`nd sus]ine c\ prin cunoa[terea istoriei evreilor din Rom=nia este mai u[or s\ `ncadr\m statul rom=n `n istoria Europei Centrale [i de Sud-Est. Diaspora evreiasc\ din aceste zone reprezint\ un liant, o punte de leg\tur\ `ntre cele dou\ zone cultural-geografice***. ~n concluzie, vom spune c\ Permanences et ruptures dans l’ histoire des Juifs de Roumanie este o binevenit\ lucrare colectiv\, de al c\rei con]inut se cuvine s\ ]inem seama `n viitoarele evalu\ri de istorie modern\ [i contemporan\ a Rom=niei. Este meritul profesorului Carol Iancu de a fi finalizat `n chip admirabil o asemenea ampl\ `ntreprindere [tiin]ific\ interna]ional\, motiv pentru care ì s`ntem recunosc\tori. * Vezi: Sous la direction de Carol Iancu, Permanences et ruptures dans l’histoire des juifs de Roumanie (XIXe – XXe siècles), Université Paul Valery, Montpellier III, 2004 (Actes du Congrès International du Centre de Recherche Juifs, Armeniens et Chrétiens d’Orient), 350p. ** Rudolf Cristian este student `n cadrul programului de masterat Cultur\ [i management `n context european, program coordonat de profesorul Victor Neumann, Universitatea de Vest din Timi[oara. *** Vezi `n acest sens pe larg o asemenea explica]ie istoric\ la Victor Neumann, Tenta]ia lui Homo Europaeus. Geneza ideilor moderne `n Europa Central\ [i de Sud-Est, edi]ia a II-a, Editura All, Bucure[ti, 1997
Est-Vest TIMPUL „~nt`rziatul“ Adorno CRISTIAN MORARU ~ntr-un eseu pe c`t de conving\tor, pe at`t de `ndatorat c\r]ii lui Fredric Jameson Late Marxism: Adorno, or, the Persistence of the Dialectic (1990), Edward Said `l nume[te pe Theodor W. Adorno „lateness itself“. A fi `n „`nt`rziere“, a sosi t`rziu `ntr-o cultur\ `nseamn\, noteaz\ Said, a „veni dup\“, a asuma riscul epigonatului, dar `n acela[i timp a supravie]ui cli[eului care de regul\ domin\ statu-quo-ul lui acum, discursul „acceptabil“ [i complezent. De aici, o paradoxal\ „politics of belatedness“. O politic\ a `nt`rzierii care poate face din cel `nt`rziat un progresist, un disident, un destabilizator [i un reformator. ~n acest sens, Teoria estetic\ a lui Adorno, recent publicat\ de Paralela 45, edi]ie coordonat\, revizuit\, [i postfa]at\ de Andrei Corbea [i tradus\ de acesta `mpreun\ cu Gabriel H. Decuble [i Cornelia E[ianu, reprezint\ un eveniment cultural „`nt`rziat“, ocup`nd o pozi]ie precar\, dar poten]ial fertil\, `n zona ambigu\ dintre „prea t`rziu“ [i o punctualitate-actualitate inaparent\, unzeitgemässe, camuflat\ subversiv `n „inactualitatea“ `ns\[i. „Actualitatea“ {colii de la Frankfurt, a lui Adorno [i `n particular a lui Ästhetische Theorie – ultimul mare proiect de acest gen din istoria esteticii – e un subiect complicat, iar Estul Europei e, tot a[a, ultimul loc din lume unde el poate fi clarificat. Efortul merit\ `ns\ f\cut fie [i sumar pentru a `n]elege relevan]a efortului excep- ]ional depus de cel mai distins germanist rom=n [i echipa sa. Foarte pe scurt, Jameson, Said, Samuel Weber [i al]ii, marxi[ti, postmarxi[ti [i antimarxi[ti, au identificat un miez critic peren, un fundamental scepticism anti-sistem `n discursul „inactual“ adornian, atitudine care face din Adorno un model critic deasupra op- ]iunilor [i modelor ideologice. Cum sugera Russell Berman, a-l numi pe Adorno „politically impossible“ deschide de fapt noi ferestre c\tre politic. Fire[te, `n cazul unui estetician, problema este de a `n]elege politicul `n termeni estetici, de a `l teoretiza pe teren estetic, nu de a reduce esteticul la o tem\ sau op]iune, la r`ndul lor evaluabile din perspectiva unei platforme politice, a unei „cauze“. Aceast\ tentativ\ teoretic\ este poate obiectivul num\rul unu al Teoriei estetice, un obiectiv la fel de prezent [i presant acum ca [i `n 1970, c`nd volumul original a ap\rut la Suhrkamp. Ce-l preocup\ pe Adorno `n carte, direct [i indirect, este o jonc]iune fundamental\, „post-estetic\“ `n m\sura `n care esteticianul `l urmeaz\ [i `l „las\ `n urm\“ pe Kant simultan. E vorba, pe scurt, despre rela]ia dintre opera de art\ [i praxis, dintre ceea ce adev\rata oper\ de art\ este, formal vorbind, [i ceea ce ea `nseamna social [i politic prin `nsu[i caracterul ei de form\ excep]ional\, prin riscurile pe care le ia pentru a deveni ceea ce este. Pentru c\, spune un `mp\timit al experimentalismului modernist precum Adorno, arta modern\ e contestabil\ nu c`nd merge „prea departe“, ci, dimpotriv\, atunci c`nd nu merge destul de departe, c`nd nu se expune tuturor riscurilor posibile [i refuz\ (sau pur [i simplu nu poate) s\ fie iconoclast\ `n absolut. Afirma]ia are [i un subtext autobiografic. „Inactualitatea“ strategic\ a lui Adorno deriv\ `n bun\ parte din refuzul criticului de a ceda clipei `n toate etapele importante ale carierei, rezist`nd demn [antajelor [i ispitelor mici [i mari ale istoriei `ncep`nd cu anii ’30, trec`nd (cu neascuns dispre]) prin faza american\ [i culmin`nd cu momentul ’68, care `l surprinde `n plin proces de revizuire a manuscrisului Teoriei. Cum esteticianul remarca `n ultimul s\u eseu, tradus `n englez\ sub titlul „Resignation“ [i inclus `n Critical Models: Interventions and Catchwords, spiritul critic adev\rat nu se supune presiunilor externe, fie [i acelora care `l `mping s\ „treac\ la ac]iune“. E vorba de „ac]ionismul“ de care vorbe[te Corbea `n postfa]a traducerii [i pe care Adorno l-a respins pentru c\ l-a considerat coercitiv, impus din afar\. Din nou, solu]ia problemei este de natura intrinsec-estetic\, nu extranee. Teoria estetic\ include o teorie a ac]iunii estetice capabil\ s\ ia `n considera]ie cele mai recente [i mai provocatoare `ntrup\ri ale avangardei `n muzic\, pictur\, teatru [i literatur\ [i s\ explice impactul acestora asupra realit\]ii sociale. Forma nu implic\ (doar) o metafizic\, cum spunea Sartre, ci [i o politic\. Forma este finalmente un gest politic, sugereaz\ Adorno ca unul care „vine dup\“ Kant [i care, din nou, `[i continu\ [i dep\[e[te maestrul concomitent, accept`nd [i deconstruind `n acela[i timp no]iunea de „scop“ `n art\, care astfel r\m`ne, ca la Kant, „ohne Zweck“ [i deopotriv\ dob`nde[te o specific\ eficacitate politic\. Faimos este `n aceast\ privin]\ comentariul despre Beckett din capitolul „Coeren]\ [i sens“ („Stimmigkeit und Sinn“): „Becketts Stücke sind absurd nicht durch Abwesenheit jeglichen Sinnes – dann wären sie irrelevant – sondern als Verhandlung über ihn. Sie rollen seine Geschichte auf“ (p. 230 `n edi]ia Suhrkamp, 1974). ~n traducere rom=neasc\: „Piesele sale [ale lui Beckett] absurde (nu prin absen]a oric\rui sens – c\ci atunci [i-ar pierde importan]a –, ci prin faptul c\ problematizeaz\ sensul) dezvolt\ tocmai din sens istoria“ (p. 219). Iat\ [i versiunea american\ a lui Robert Hullot-Kentor: „Beckett’s plays are absurd not because of the absence of any meaning, for then they would be simply irrelevant, but because they put meaning on trial; they unfold its history“ (p. 153 `n edi]ia Univ. of Minnesota Press, 1997). Cum subliniaz\ [i Barbara Cassin `n prefa]a la monumentalul Vocabulaire européen des philosophies. Dictionnaire des intraduisibles (Seuil/Le Robert, 2004), engleza opteaz\ `n mod tradi]ional pentru versiunea lingvistic\ cea mai concret\, mai apropiat\ de „experien]a comun\“ a[a cum se conserv\ ea `n limba de zi cu zi, familiar\, deja existent\. Din acest punct de vedere, engleza este un instrument ideal al traducerii, `n sensul c\ `n englez\ originalul nu este tratat – [i nu mai sun\ – ca un „corp str\in“. Sigur, simplific, dup\ cum simplificatoare este observa]ia potrivit c\reia cele mai bune traduceri din filozofia [i estetica german\ – ca s\ m\ limitez doar la aceste discipline [i numai la spa]iul german – s`nt cele engleze. ~n orice caz, at`t solu]ia sintactic\ aleas\ de traduc\torul american, c`t [i decizia acestuia de a recurge la sublexicul juridic pentru a da mai mult\ plasticitate lui „Verhandlung“ exprim\ o anume filosofie empiric\ a traducerii care pune pre] pe directe]e, concret [i imediat. ~n mod ideal, cititorul de limb\ englez\ trebuie s\ aib\ ocazia s\-[i fac\ o idee c`t de c`t precis\ asupra propozi]iei `n cauz\ c`nd ajunge la cap\tul ei. ~n rom=n\ [i `n limbile romanice – [i `n primul r`nd `n francez\ – situa]ia e pu]in diferit\ (nu mai vorbesc de german\). Oricum, lectura unei traduceri din german\ trebuie s\-[i asume repetat, s\ respecte, ca s\ zic a[a, circularitatea originalului. Nu e vorba de o lectur\ lejer\, f\r\ `ndoial\, dup\ cum lectura textului german e oricum, numai „unidirectional\“, „u[oar\“ nu. Apoi, cum ne reaminte[te Walter Kaufmann `n prologul traducerii sale din Ich und Du a lui Buber, ideea c\ toate traducerile trebuie s\ fie „idiomatice“, s\ sune ca [i cum ar fi fost redactate `n „limba-]int\“, e un cli[eu care uit\ c\ vocea care trebuie s\ fie auzit\ `n traducere e `n primul r`nd vocea autorului, nu a translatorului – iar Buber, c\ veni vorba de el, trebuia tradus a[a cum a tradus el `nsu[i Biblia. Traducerea lui Adorno, la r`ndu-i, trebuia s\ pretind\, [i pretinde de fapt, un anume travaliu „empatic“ din partea cititorului, lectura ei este totodat\ relectur\ [i reinterpretare a textului tocmai parcus, ambele reclamate `n cazul de fa]\ de incidentala din\untrul parantezei dar [i de tratamentul cu totul flexibil al lui „Geschichte“, care nu e ferm raportat\ la „Sinn“. ~n fine, `mi imaginez c\ cititorul rom=n, educat `n tradi]ia unei „translation culture“ de tip francez, [tie la ce s\ se a[tepte. La fel [i cititorul englez sau american, care, adaug, are la-ndem`n\ dou\ traduceri ale c\r]ii lui Adorno. Prima, datorat\ lui Christian Lenhardt, dateaz\ din 1984 [i e cu adev\rat datat\. Nu e neap\rat vina lui Lenhardt, ci a editorului, Routledge and Kegan Paul. Dup\ p\rerea lui Hullot- Kentor, acesta a for]at textul lui Adorno s\ r\spund\ a[tept\rilor – [i comodit\]ilor, sar putea spune – cititorului de limb\ englez\, `mpotriva textului `nsu[i. Pe scurt, Aesthetic Theory din 1984 reflect\ un efort „clarificator“ extrem [i finalmente abuziv. Se [tie, Ästhetische Theorie a ap\rut postum [i e `n fond un text nefinisat, fluid, continuu, repetitiv, controlat de o logic\ paratactic\, cu fraze [i paragrafe foarte lungi, f\r\ tranzi]ii [i conectori logici explici]i, f\r\ titluri [i subtitluri de capitole [i subcapitole (care apar doar `n 17 tabla de materii). Gretel Adorno [i Rolf Tiedemann ne informeaz\ c\ revizia textului, `nceput\ de Adorno `n octombrie 1969, merge `n direc]ia unei structuri novatoare de tip serial, fragmentar [i aglutinant, subversiv\ fa]\ de obiectul discutat [i nu mai pu]in fa]\ de tradi]ia kantianhegelian\ a discursului estetic. P`n\ la data de 16 iulie 1969, Adornon continu\ s\ scrie, s\ adauge [i s\ elimine fragmente de text cum ar fi cele adunate la sf`r[it `n „Paralipomena“ sau `n „Ciorna“ (schi]\) proiectatei Introduceri („Frühe Einleitung“, pe care traducerea romaneasc\ nu o mai include). Fapt capital, structura a-structural\, „rizomic\“ a c\r]ii lui Adorno e parte din argumentul `nsu[i, dezvoltat `n Teoria estetic\. Hullot-Kentor a `n]eles asta foarte bine [i s-a apucat, dup\ o scurt\ polemic\ cu Lenhardt, de necesara „contra-traducere“, care apare de-abia `n 1997. La fel, echipa Corbea, c\reia ì dator\m, iat\, un text fidel, precis [i `n acela[i timp suficient de elastic, mi se pare p\truns\ de spiritul textului lui Adorno – [i de aceea at`t de atent\ la litera lui, la „form\“. Dar, din nou, c`t de „t`rziu“ sose[te Adorno `n cultura critic\ rom=na? Este Adorno doar un import „tardiv“, `n seria lui „prea t`rziu“ sau, dimpotriv\, „belated“, cum spune Said, aflat adic\ (`nc\) `ntr-o `nt`rziere „strategic\“ [i deci `n stare s\ joace un rol productiv `n cultura de adop]ie? S\ notez mai `ntì c\ el a sosit de fapt cu c`]iva ani `n urm\, c`nd Corbea a tradus Minima moralia, probabil cartea cea mai „actual\“ a lui Adorno. {i totu[i, r\m`ne indiscutabil faptul c\ Adorno a fost tradus mai t`rziu dec`t al]i filosofi, esteticieni [i critici str\ini. Explica]ia? P`n\ `n `89, Adorno s-a num\rat printre oile negre ale marxismului, iar `n multe privin]e s-a situat pe pozi]ii non-marxiste. Pe de o parte, a teoretizat [i ap\rat rolul culturii adev\rate ca for]\ subversiv\ `n societate; pe de alta, a demontat, fie [i unidirec]ional, ma[ina de iluzii a „industriei culturale“, iar `n conjunc]ie cu acest proiect demistificator [i `n colaborare cu Horkheimer, a dezvoltat conceptul de Kritik, a c\rui excep]ional\ carier\ postum\ `n calitate de critical theory este cunoscut\. De asemenea, a pus `n discu]ie cultura `ns\[i, cultura „dup\ Auschwitz“ `n contextul mai larg al analizei Iluminismului `ntreprinse de asemenea `mpreun\ cu Horkheimer. Aceast\ analiz\ scruteaz\ ra]ionalitatea vest-european\ [i sugereaz\, `ntre altele, c\ crizele ei – fascismul e una din ele – nu s`nt simple accidente [i nici nu dispar odat\ cu decesul istoric al fascismului ca sistem politic. O analiz\ a culturii ca ideologie, ca discurs „hegemonic“ din\untrul culturii `nse[i, de pe pozi]iile {colii frankfurteze, e `n m\sur\ s\ clarifice aceast\ situa]ie. Rezult\ de aici c\ proiectul lui Adorno, unul fundamental politic, nu avea cum s\ fie pe placul autorit\]ilor na]ionalist-comuniste din Rom=nia [i de aceea prezen]a lui Adorno `n cultura critic\ rom=n\ de p`n\ `n ’89 e ca [i nul\. S-a schimbat situa]ia dup\ aceea? Se va schimba ea oare ca urmare a traducerilor recente? Nimeni nu e profet `n ]ara lui, a[a c\ risc o prognoz\ – deocamdat\ – negativ\. Circul\ `nc\, nu-mi dau seama exact din ce motive [i cu ce autoritate, un soi de dispre] suficient fa]\ de ideea de cultur\ `n sensul lui Adorno, un refuz posac [i neinformat de a accepta implica]iile etice [i politice ale discursului estetic [i cultural, de a vedea p\durea datorit\ copacilor. C`t\ vreme aceast\ atitudine va domina, nu va exista un context favorabil recept\rii lui Adorno [i, `n plan mai larg, particip\rii criticilor rom=ni la conversa]ia euroatlantic\ pentru c\, `n acest dialog, Kritik, „critical theory“, analiza cultural-politic\ derivat\ din ele [i, implicit, Adorno continu\ s\ fie repere de neocolit. septembrie 2005
Page 1 and 2: 24 pagini, 1 leu an VI, nr. 81 TIMP
Page 3 and 4: Agora EDITORIAL Cuvinte la desp\r]i
Page 5 and 6: Analize spectrale Ambiguit\]i [i in
Page 7 and 8: Agora TIMPUL Pentru o „altfel“
Page 9 and 10: Eseu RADU PAVEL GHEO Intelighen]ia
Page 11 and 12: Lec]ia polonez\ O reconstituire ext
Page 13 and 14: Cerneluri untului“ - `ntr-un text
Page 15: Istorii TIMPUL 15 Edgar Hilsenrath
Page 19 and 20: Eseu TIMPUL Nelini[ti atlantice, ec
Page 21 and 22: Polemici cazul, dac\ pot spune astf
Page 23 and 24: Accente TIMPUL Un scandal literar (

[+] descarca in format .PDF - Timpul

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?