[+] descarca in format .PDF - Timpul

Eseu
TIMPUL
Nelini[ti atlantice, ecouri d`mbovi]ene
RADU ANDRIESCU
Anii ’60 au fost marca]i de o nelini[te a
tineretului care, cel pu]in pentru unele
medii americane mai conservatoare, era
absolut inexplicabil\. Era vorba de o genera]ie
care nu trecuse direct prin experien]a
celui de-al doilea r\zboi mondial [i care
beneficia de boom-ul economic postbelic.
Mul]i dintre tinerii furio[i ai anilor ’50 [i
’60 proveneau din familii a[ezate, cu
locuin]e confortabile `n suburbiile metropolelor.
Erau tineri care mergeau la colegii
sau universit\]i [i c\rora p\rea s\ li se
a[tearn\ `ntreaga lume `n fa]\. Fundalul
social al perioadei nu era `ns\ chiar at`t de
roz. Mi[c\rile feministe au luat amploare
`n anii ’60, aduc`nd `n prim-plan lideri
cum ar fi Gloria Steinem, Betty Friedan
sau Kate Millett. Acela[i lucru se `nt`mpla
[i `n r`ndul minorit\]ilor, violen]a sau mijloacele
pa[nice fiind adoptate de lideri
carismatici cum ar fi Malcolm X sau
Martin Luther King, Jr.. Minorit\]ile sexuale
produceau scandaluri de propor]ii,
care erau [i foarte eficiente campanii publicitare.
A[a s-a `nt`mplat `n cazul volumului
Howl and Other Poems, al lui Allen
Ginsberg. Cartea a fost confiscat\ de c\tre
poli]ie `n 1956, iar Lawrence Ferlinghetti
[i Shigeyoshi Murao (editorul c\r]ii lui
Ginsberg [i librarul care o distribuia) au
fost aresta]i sub acuza c\ ar fi publicat [i
distribuit materiale obscene.
Teme tabu, cum ar fi drogurile, deveneau,
[i ele, subiectele unor c\r]i care treceau
cu greu de cenzur\. Este notoriu cazul
volumului Junky (Junkie, `n edi]ia original\)
al lui William S. Burroughs, care a
putut fi publicat pentru prima oar\ `n
Statele Unite `n 1953 doar dup\ ce au fost
f\cute multe schimb\ri iar autorul a scris o
prefa]\ `n care condamna efectele devastatoare
ale drogurilor, cu toate c\ era un
gourmet al narcoticelor. ~n plus, cartea era
v`ndut\ „la pachet“ cu un volum scris de
un fost agent de la narcotice.
Interven]ia american\ din Vietnam, `n
1959, avea s\ duc\ la spectaculoase manifesta]ii
pacifiste, primele dintre acestea fiind
organizate `n 1965 de Jerry Rubin, un
personaj exploziv [i pitoresc care, la `ndemnul
lui Che Guevara – pe care l-a cunoscut
[i intervievat `n Cuba – a `ncercat s\
aduc\ revolu]ia comunist\ `n America. A[a
cum s-a `nt`mplat cu mul]i tineri furio[i ai
anilor ’60, Rubin a devenit un prosper proprietar
cu dou\zeci de ani mai t`rziu.
Toate aceste fr\m`nt\ri aveau s\ marcheze
profund literatura american\ postbelic\
[i au dus, `n anii ’60 [i la `nceputul
anilor ’70, la o „literatur\ popular\“, o literatur\
care se adresa tineretului de atunci,
folosind limba vie a momentului [i
abord`nd temele cele mai fierbin]i [i mai
incomode. ~n mod paradoxal, un sentiment
asem\n\tor a animat [i poezia Rusiei
post-staliniste, fenomen pe care l-am discutat
`ntr-un eseu publicat la `nceputul
anului `n aceast\ revist\ 1 . Influen]a poeziei
Beat au resim]it-o [i optzeci[tii no[tri, dar
mult mai t`rziu, `n anii ’80, prin urmare `n
ceea ce s-ar putea numi momentul sintetic
al postmodernismului – momentul `n care
teoria ajunge s\ se sincronizeze cu realitatea
textului literar. {i scriitorii mai tineri,
care `i contest\ acum pe lunedi[tii deceniului
nou\, au printre modele figuri carismatice
cum ar fi Charles Bukowski, Allen
Ginsberg sau Jack Kerouac.
Despre boemii americani ai anilor ’60
se [tiu destul de multe la noi, dar ar trebui
spuse c`teva cuvinte [i despre impactul
beatnicilor americani asupra poeziei din
Occident. Dac\ `n Germania, spre exemplu,
s`nt pu]ini scriitorii care au aderat la
acest tip de poetic\ (unul dintre numele
care ar putea fi men]ionate este cel al lui
Rolf Dieter Brinkman 2 ), `n Marea Britanie
[i `n Fran]a impactul a fost destul de
important – pe termen scurt.
O culegere de poezie francez\ care ar
merita discutat\, din acest punct de vedere,
este cea a lui Bernard Delvaille, La
Nouvelle Poésie française 3 . Antologia,
care este destul de masiv\ 4 , e pus\, chiar [i
vizual, sub semnul „genera]iei `n blugi“:
coper]ile celor dou\ volume s`nt `n `ntregime
acoperite de fotografia unui fragment
de denim albastru. Coordonatorul
c\r]ii nu porne[te de la ni[te precepte teoretice
sau de la un stil, ci de la o anumit\
atitudine: „poezia ar trebui s\ fie subversiv\,
chiar terorist\“, spune Delvaille `n
textul care deschide antologia („~n loc de
prefa]\“). El este entuziasmat de faptul c\
`ntr-o ]ar\ „`ngrozitor de conservatoare [i
de retrograd\ `n domeniul artistic“, cum
era Fran]a `n anii ’70, poezia francez\
nu-[i pierduse nimic din vioiciunea pe
care o avusese la sf`r[itul secolului XIX [i
`n perioada dintre cele dou\ r\zboaie mondiale.
{i aceasta, afirm\ el, „`n ciuda perfectei
indiferen]e a publicului fa]\ de ea, a
anarhiei care domne[te `n domeniul difuz\rii
de poezie [i a caren]elor din pres\“.
Faptul c\ poe]ii selecta]i de Delvaille au
fost influen]a]i de poezia de peste ocean e
vizibil [i `n multe dintre titlurile poemelor:
„I’m a poor lonesome cowboy“ (Daniel
Biga), „Alcapancingo Blue“ (Marc
Cholodenko), „Blue Velvet Jingle avec
Stéphane affleurant“ (Jean Frémont), „I’m
a rock’n roll star“ (Matthieu Messagier)
sau „Blue Pictures“ (Franck Venaille).
Alegerea unor poeme cu astfel de titluri
avea [i rolul de a agresa reflexele na]ionaliste
ale cititorului francez obi[nuit. A[a se
[i explic\ de ce aceast\ antologie a avut o
receptare amestecat\, de la respingere oripilat\
p`n\ la lu\ri de pozi]ie hot\r`t favorabile,
cum ar fi cea a lui Alain Bosquet,
pentru care aceast\ carte este „o fi[\ clinic\
fidel\, indiscutabil\, clar\“.
Cu toate c\ aceast\ antologie nu este
pus\ nici un moment sub semnul postmodernismului,
ceea ce e c`t se poate de
firesc pentru sf`r[itul anilor ’60, elementele
definitorii pentru „postmodernismul rom=nesc“
s`nt de g\sit [i `n expunerea de
inten]ii a lui Delvaille. Este vorba, spune
el, despre o poezie din care au disp\rut
cuvintele considerate poetice, iar poeticitatea
este de g\sit pretutindeni `n egal\
m\sur\. A stabili o grada]ie a poeticit\]ii
ar `nsemna a stabili o ierarhie, iar ideea de
ierarhie este inacceptabil\. ~n textele poe-
]ilor antologa]i se simte influen]a muzicii
americane (Jim Morrison [i Syd Barrett,
Lou Reed [i Bob Dylan), muzic\ ce a
reu[it s\ str`ng\ `n jurul s\u tinerii anilor
’60, a[a cum s-a `nt`mplat la Woodstock `n
1969 sau pe insula Wright `n 1970.
~n afar\ de influen]ele beat, `n antologia
Noii poezii franceze se mai fac sim]ite
influen]e ale surrealismului (beat plus surrealism
aminte[te, de altfel, de combina]ia
din poezia lui T.T. Co[ovei), dar surrealismul
a fost recuperat de tendin]ele mai conservatoare
ale poeziei franceze din anii
’60 [i ’70. De altfel, `ntr-un interviu pe
care `l acorda `n iulie 1970 Alain Bosquet
lui Jean-Pierre Verheggen pentru Journal
des poètes, acesta spunea c\ `n acel moment
`n poezia francez\ se manifestau trei
maniere distincte de a scrie poezie. Prima
dintre acestea, spunea el, este tradi]ional\,
asimil`nd `ns\ experien]a lui Rimbaud, a
suprareali[tilor [i a psihanalizei. Cea de-a
doua este o poezie `n care textul a explodat,
o poezie care mizeaz\ `n primul r`nd
pe negarea vocabularului, care urm\re[te
s\ aib\ un impact puternic la nivel senzorial
[i care face apel la [tiin]ele limbii. ~n
State, poe]ii limbajului vor continua aceast\
direc]ie `n anii ’80. ~n sf`r[it, dup\
mai 1968, apare `n for]\ unui al treilea tip
de poezie, o poezie cu „eficacitate imediat\“
care are ca model poezia beatnicilor americani.
Cu toate c\ influen]a poeziei
beat asupra multora dintre poe]ii antologa]i
de Delvaille este mai mult dec`t evident\,
el cere cititorului s\ priveasc\ aceast\
apropiere cu oarecari rezerve, a[a
cum optzeci[tii no[tri au luat `ntotdeauna
distan]\ fa]\ de ideea c\ textualismul sau
poezia beat ar fi fost imitate de poe]ii rom=ni.
Este vorba despre o anumit\ atmosfer\
care a plutit mult\ vreme `n aerul culturilor
euro-atlantice (dar care ar putea fi
identificat\ [i `n literatura japonez\ recent\)
[i care a marcat profund, `ntr-un moment
sau altul, aceste culturi. Pentru cea
francez\, este vorba despre anii care au urmat
protestelor de amploare din ’68. Pentru
noi, de anii care au premers schimb\rilor
profunde din 1989.
Titlul antologiei franceze, Noua poezie
francez\, pare a fi o trimitere direct\ la antologia
lui Donald Allen, The New American
Poetry, 1945-1960 5 . Delvaille sus]ine
`ns\ c\ adev\ratul model a fost Children of
Albion: Poetry of the Underground in
Britain, antologia de poezie beat britanic\,
publicat\ `n 1969 [i coordonat\ de
Michael Horovitz 6 . Cu toate c\ antologia
britanic\ nu cuprindea at`t de mul]i autori
ca cea francez\ 7 , literatura acestui spa]iu
cultural [i lingvistic era mult mai permeabil\,
prin for]a `mprejur\rilor, fa]\ de
influen]ele poeziei de peste ocean.
Unda nelini[tilor atlantice va ajunge,
cu o `nt`rziere de dou\zeci de ani, [i pe
plaiurile mioritice. ~nt`rzierea aceasta explic\
specificitatea postmodernismului rom=nesc,
a[a cum se reflect\ el `n poezie.
Pentru a `n]elege ce este specific poeziei
postmoderne rom=ne, ar fi de ajuns s\
compar\m, din nou, locul pe care eul poetic
l-a ocupat, `n ultimii dou\zeci [i cinci
de ani, `n poezia noastr\ [i cel `n care a
fost exilat de c\tre poe]ii americani, `nc\
din anii ’80 8 . Neexist`nd o genera]ie-tampon
`ntre moderni [i postmoderni, a[a cum
s-a `nt`mplat `n cazul poeziei americane,
„momentul sintetic“ de la noi a fost [i unul
al suprapunerii curentelor majore ale ulti-
19
melor dou\ secole: postmodernismul a
fost adoptat ca ideologie literar\ dominant\,
dar `n acela[i timp au r\mas urme ad`nci
ale romantismului, prin impactul pe
care l-a avut poezia american\ (neo-romantic\?
proto-postmodern\?) a anilor
’60. „Walt Whitman, an American, one of
the roughs, a kosmos“, spunea poetul romantic
american. „It occurs to me that I
am America“, relua beatnicul din San
Francisco. C\rt\rescu, flirt`nd `n permanen]\
cu Bucure[tiul, ajunge s\ se identifice
cu ora[ul care este, pentru el, `ntregul
univers („Bucure[tiul era la un micron
dep\rtare de ochiul s\u,/ terasa de la Inter
aproape c\ `i zg`ria retina“). Europa nu
este nici ea departe, poate fi z\rit\ de la
fereastr\. Poetul r\m`ne, dup\ mai bine de
un secol, un „kosmos“.
1 „Noul Val al poeziei ruse [i poe]ii Beat“ (II),
Timpul, nr. 2/2005, p. 20.
2 Rolf Dieter Brinkman (1940-1975) a scris poezie
[i proz\, fiind influen]at, la început, de noul
roman francez. La mijlocul anilor [aizeci a fost unul
dintre scriitorii care au cerut abolirea grani]elor
dintre literatura „înalt\“ [i cea „îndr\znea]\“ prin
adoptarea, în Germania, a stilului literaturii Beat [i a
artei pop americane. El nu a reu[it, totu[i, s\ clinteasc\
via]a literar\ a R.F.G., pe care o considera prea
conven]ional\.
3 Bernard Delvaille, La Nouvelle Poésie
Française, Editions Seghers, Paris, 1977 (edi]ia a
treia, rev\zut\ [i adaugit\).
4 În cea de-a treia edi]ie, în dou\ volume, sînt
inclu[i peste o sut\ de poe]i.
5 Donald Allen, The New American Poetry,
1945-1960, Grove Press, New York, 1960. Antologia
american\, publicat\ cu cî]iva ani buni înaintea celei
franceze, îi era f\r\ îndoial\ cunoscut\ lui Bernard
Delvaille.
6 Michael Horovitz, Children of Albion: Poetry of
the Underground in Britain, Penguin Books,
Harmondsworth, Middlesex, 1969.
7 Ceva mai mult de [aizeci de autori sînt inclu[i în
antologia lui Horovitz, în timp ce în edi]ia din 1970
a c\r]ii lui Delvaille sînt peste o sut\ de poe]i francezi.
Printre poe]ii britanici antologa]i se num\r\ Pete
Brown, Spike Hawkins, Adrian Mitchell, Tom
Raworth, Dave Cundliffe, Anselm Hollo, Edwin
Morgan, Chris Torrance, John Arden, Michael X,
Roy Fisher, Bernard Kops, Neil Oram, Alex Trocchi,
Lee Harwood, Tom McGrath, Tom Pickard, Gael
Turnbull etc.
8 Pentru a în]elege diferen]ele uria[e dintre „optzecismul
american“ [i cel românesc, vezi „Spiritul prospectiv
al poeziei postmoderne americane“, Timpul,
2/2004, p. 9, „Sursele poeziei limbajului“, Timpul,
3/2004, p. 7, „Scurt\ istorie a poeziei limbajului“,
Timpul, nr. 4/2004, p. 17, „Noua propozi]ie: o încercare
de a reinventa poezia“, Timpul, nr. 9/2004, p. 9.
septembrie 2005