[+] descarca in format .PDF - Timpul

Agora
EDITORIAL
Cuvinte la desp\r]irea
de Alexandru Paleologu
LIVIU ANTONESEI
(continuare din pagina 1)
~n 1990, pe c`nd era ambasador la
Paris, am avut `mpreun\ o lung\ discu]ie
`nregistrat\, pe care apoi am [i publicat-o,
despre revolu]ie [i consecin]ele sale imediate.
Ne preocupa pe to]i definirea a ceea
ce se petrecuse `n România. Mi-a dat,
probabil, cea mai exact\ caracterizare: „A
fost o revolt\ spontan\, dar spontaneitatea
a fost puternic stimulat\“! M-am bucurat
s\ reg\sesc acela[i interlocutor deschis,
amical, plin de umor. La fel, l-am reg\sit
`n PAC, la Senatul României, oriunde
l-am re`nt`lnit `n ace[ti cincisprezece ani
de libertate. Neschimbat, neafectat de pozi]ii
[i demnit\]i, `nfiorat de acela[i neast`mp\r
al min]ii. {i de ce ar fi fost altfel?
Ce i-ar fi putut aduce toate acestea `n plus
fa]\ de ceea ce deja era? A[a cum „lordul
r\m`ne lord [i `n [an]“, un boier adev\rat
r\m`ne ceea ce este `n esen]a sa, indife-
rent c\ este ambasadorul României sau
„ambasadorul golanilor“. M\ tem chiar c\
era mai fericit [i mai m`ndru de asumarea
ultimei demnit\]i dec`t de numirea `n cea
dint`i! De[i, la `nceputul vie]ii active, tot
`nspre diploma]ie se `ndreptase.
Acum, Conu’ Alecu ne-a l\sat singuri.
Parc\ s-a mic[orat lumea. {i s-a mic[orat!
Ce putem s\ facem? S\-l jelim? De bun\
seam\, `l vom jeli, c\ nu se poate altcum,
nu ne las\ inimile, dar cred c\ dumisale
mai mult i-ar fi pe plac c\ ne ducem pu]in
spre paginile sale, spre frazele sale at`t de
inteligente, de ingenioase, de expresive,
de calde – s\ r\sfoim cartea despre
Sadoveanu, s\ arunc\m un ochi peste
„Desp\r]irea de Noica“, s\ revedem ceea
ce ne scria despre „lucrurile cu adev\rat
importante“, adic\ despre dragoste, prietenie,
libertate, arte, via]\ [i moarte. Din
fericire, chiar dac\ autorul lor a plecat la
Domnul, a avut bun\voin]a s\ ne lase
toate aceste daruri imposibil de estimat `n
toat\ greutatea lor. Dumnezeu s\-l primeasc\
`n pace. {i s\-i `ng\duie `n ceruri
acela[i spectacol liber al min]ii.
TIMPUL
ERESURI
Bucure[ti: destinul din oglind\
(cu o introducere din vremurile nobile)
FOTO: DINU LAZ|R
BOGDAN SUCEAV|
~n toamna lui 1896, c`nd Gheorghe
}i]eica avea doar 23 de ani, a ajuns la
Paris cu o burs\ rom=neasc\ de merit, iar
`nt`lnirea lui cu Gaston Darboux trebuie s\
fi fost acel eveniment unic care poate
schimba o via]\. Programul de doctorat al
lui }i]eica a durat trei ani [i s-a desf\[urat
sub `ndrumarea lui Darboux. Ceea ce
ast\zi se aminte[te din ce `n ce mai pu]in e
faptul c\ Gaston Darboux a fost geometru
[i c\ a scris o lucrare `n patru volume intitulat\
Théorie générale des surfaces, al
c\rei ultim volum abia venise de la tipar
atunci c`nd }i]eica a ajuns la Paris. Pentru
t`n\rul student rom=n trebuie c\ a fost o
descoperire de gra]ie. ~i era foarte clar c\
se afl\ `n centrul universitar al lumii, `n
laboratorul `n care se nasc ideile. Pentru
mult\ vreme, tratatul `n patru volume al
lui Darboux a fost referin]a dominant\ a
specialit\]ii, cu o autoritate at`t de definitiv\
`nc`t atunci c`nd era citat `n Comptes
rendus nu mai era nevoie s\ se spun\ dec`t
Darboux III, asta `nsemn`nd `n mod evident
c\ era vorba despre volumul al treilea
al lucr\rii mai sus amintite... ~n anul c`nd
}i]eica [i-a `ncheiat doctoratul, Gaston
Darboux a devenit decan al Facult\]ii de
{tiin]e, func]ie pe care a `ndeplinit-o vreme
de patru ani, p`n\ `n 1903. Gheorghe
}i]eica avea s\ se `ntoarc\ la Bucure[ti,
pentru a pune bazele unei [coli de geometrie
a c\rei temeinicie a durat cel pu]in un
secol (de[i `ntre timp calitatea manierelor
geometrilor bucure[teni s-a deteriorat
considerabil, spre deosebire de lungimea
diagonalei vanit\]ii lor p\tr\]oase). {i
Gheorghe }i]eica, precum coordonatorul
s\u, a `ndeplinit func]ia de [ef de catedr\,
p`n\ la finele anilor treizeci, `ntr-o Rom=nie
care o luase razna [i c\reia geometrii nu
mai aveau ce-i face spre a-i recondi]iona
func]iunile logice... Catedra de Geometrie,
ale c\rei origini institu]ionale pot fi
trasate `napoi `n timp p`n\ la finele veacului
XIX, a trecut `n anul 2000 printr-o
transformare institu]ional\ echivalent\ `n
sens metafizic cu un divor] pentru nepotrivire
de caracter, a[a `nc`t azi la Universitatea
Bucure[ti exist\ dou\ Catedre de
Geometrie (una mai palpitant\ dec`t cealalt\),
ceea ce nu-i a[a c\ e paradoxal pentru
un ora[ cu ni[te str\zi at`t de str`mbe?
Dar, dac\ tot ne dorim s\ povestim
despre parfumul inconfundabil al
Bucure[tilor, m\car s\ o facem amintind
ceva nou [i de calitate. Pentru c\, p`n\ la
urm\, totul e literatur\... ~n recenta lui
carte de la Editura Paralela 45, intitulat\
Destinul din oglind\, ap\rut\ `n vara lui
2005, Adrian Majuru recurge la o solu]ie
literar\ similar\ celei adoptate de Eduardo
Galeano, dar pe care nu cred c\ am mai
avut ocazia de a o vedea vreodat\ `ncercat\
`n literatura rom`n\, [i `n nici un caz
cu un mixaj at`t de veridic de fic]iune [i
realitate, de iluzie [i recurs la acurate]ea
documentului istoric. Romanul lui A.
Majuru recompune istoria Bucure[tiului
din ultimii 200 de ani, adic\ era (acum
apus\) a unei capitale europene decente,
c`nd noble]ea nu era o iluzie [i gra]ia nu
era o raritate. Naratorul din romanul lui
Adrian Majuru se disimuleaz\ `n umbra
fiec\rei scene cu o discre]ie pe care i-o b\nuim
[i autorului, ca [i cum [i-ar dori s\ nu
`l sim]im [i s\ nu ne ating\, cu excep]ia acelor
momente c`nd `[i propune s\ puncteze
ceva ce nu putea fi trecut cu vederea...
„Privind fotografia, pute]i crede c\ ace[ti
tineri locuiau la marginea Bucure[tilor,
`ntr-o mahala anonim\ [i s\rac\? Judec\m
a[a prin compara]ie cu tipurile umane care
locuiesc acum Bucure[tiul (p. 73)“.
Efectul suprapunerii tuturor acestor
tablouri `ntr-o singur\ [edin]\ de lectur\ e
halucinant: cu toate momentele reamintite
aproape simultan, Bucure[tiul devine personaj,
geografia ajunge s\ domine destinele.
{i e un ora[ al dezam\girilor [i trage-
3
diilor... Lumea lui Adrian Majuru e profund
`ndatorat\ nu doar minu]ioasei document\ri
istorice (cu referin]e la Ionescu-
Gion [i al]i iconografi ai lumii bucure[tene),
ci [i artei de a reciti `n spirit [i fapt\
pe Mateiu Caragiale. Adrian Majuru selecteaz\
tablourile cu o privire nu diferit\
de cea a lui Milorad Pavic, cel din Dic-
]ionarul khazar, cu efectul precis al
recompunerii `ntregului din reflectarea
fiec\reia dintre piesele componente. Epocile
se reflect\ unele pe celelalte, p\str`nd
invariant contrastul abrupt dintre rafinamentul
unei minorit\]i `nnobilate (mai
mult nenorocit\ dec`t ocrotit\ de destin) [i
trivialitatea marelui ambient (nu diferit de
cel de azi). Astfel, despre domni[oarele
educate `n pension, citim: „Oare de ce mai
`nv\]aser\ fran]uze[te [i italiene[te, latina
sau greaca, literatura sau pianul, c\ci totul
se risipea cu rapiditate dincolo de gardul
pensionului, `n praful uli]elor, `n ]ipetele
precupe]elor de mahala, `n l\l\iturile
l\utarilor sau `n moroc\neala pretenden-
]ilor deveni]i peste noapte so]i mofluzi.
Totul era o spoial\ de civiliza]ie (p. 63)“.
Pretextul literar ce une[te toate aceste
tablouri e clasicul motiv (borgesian) al
oglinzii: chipurile se reflect\ dintr-o epoc\
`ntr-alta, peste timp, dincolo de momentele-limit\
ale istoriei pe care o tr\iesc. {i
Adrian Majuru nu ezit\ s\ aleag\ tot ce a
avut mai rafinat Bucure[tiul (amestec`nd
acolo [i personaje controversate) pentru
a-l face s\ contrasteze plebei (aceea[i polarizare
care ne fascineaz\ [i `n Craii de
Curte-Veche). Dac\ romanul acesta ar fi
fost cl\dit pe un motiv literar mai pu]in
explorat dec`t cel al oglinzii, acest context
literar [i viziunea autorului ar fi produs o
carte f\r\ termen de compara]ie, `n cel mai
bun sens al expresiei. Oricum, nu a[ fi
deloc surprins dac\ evolu]ia viitoare a
prozei lui Adrian Majuru ne va aduce, f\r\
mare `nt`rziere, un roman istoric plin de
for]\ [i de semnificativ\ originalitate, care
s\ fi fost anticipat `n mod remarcabil de
lucrarea amintit\ aici.
septembrie 2005