Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„NICOLAE TESTEMIŢANU”
PETROVICI VERGIL
1
Cu titlu de manuscris
CZU: 616.36-002.951.21-053.2
PARTICULARITĂŢI CLINICO-MORFOLOGICE
ALE HIDATIDOZEI HEPATICE LA COPIL
14. 00. 15 – ANATOMIE PATOLOGICĂ
Autoreferatul tezei de doctor în medicină
CHIŞINĂU, 2012

Teza a fost elaborată în Laboratorul ştiinţific ”Infecţii chirurgicale la copii” al Universităţii de
Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova
Conducător ştiinţific: Fuior Ion
doctor habilitat în medicină, profesor universitar
USMF “Nicolae Testemiţanu”
Consultant ştiinţific: Babuci Stanislav
doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător
USMF “Nicolae Testemiţanu”
Referenţi oficiali: Zota Ieremia
doctor habilitat în medicină, profesor universitar,
USMF “Nicolae Testemiţanu” membru corespondent al AŞ RM
Componenţa Consiliului ştiinţific specializat:
Haidarlî Ion
doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător, IMSP Institutul de
Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”
BACIU Gheorghe, preşedinte, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, USMF
“Nicolae Testemiţanu”
RÎVNEAC Victor, secretar ştiinţific, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, USMF
“Nicolae Testemiţanu”
MIŞIN Igor, doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător, USMF “Nicolae Testemiţanu”
PAVLIUC Galina, doctor în medicină, conferenţiar cercetător, USMF “Nicolae Testemiţanu”
ERHAN Dumitru, doctor habilitat în biologie, profesor cercetător, Laboratorul de Parazitologie
şi Helmintologie, Institutul de Zoologie, AŞ RM
Susţinerea tezei va avea loc la „18” aprilie 2012, ora 14.00, în şedinţa Consiliului
ştiinţific specializat DH 50-14.00.15-06 din cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie
„Nicolae Testemiţanu”, Republica Moldova (MD 2004, or. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi
Sfânt 165).
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca USMF „Nicolae Testemiţanu” (or.
Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 165) şi la pagina Web a C.N.A.A. (www.cnaa.md).
Autoreferatul a fost expediat la „10” martie 2012
Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat DH 50-14.00.15-06
RÎVNEAC Victor, doctor habilitat în medicină, profesor universitar ____________
Conducător ştiinţific
FUIOR Ion , doctor habilitat în medicină, profesor universitar ____________
Consultant ştiinţific
BABUCI Stanislav, doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător ____________
Autor
PETROVICI Vergil ____________
(© Petrovici Vergil, 2012)
2

REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea temei. Hidatidoza (Echinococoza) umană – hidatidoza chistică umană
(HCU), este o problemă actuală de sănătate publică pentru multe ţări ale lumii [9, 7,11, 12],
inclusiv şi pentru Republica Moldova [1, 2, 3, 4], datorată impactului medico-biologic, economic
şi social sever pe care îl prezintă. Morbiditatea sporită prin hidatidoză umană generează sechele
importante atât înainte, cât şi după aplicarea tratamentului chirurgical [11,14]. În 15–35% din
numărul total de bolnavi cu hidatidoză hepatică sunt prezente forme clinico-evolutive avansate,
cu complicaţii, care în mare măsură determină pronosticul nefavorabil al bolii [13]. Rămân
alarmante şi cifrele privind complicaţiile intraoperatorii şi postoperatorii precoce – 32,6% cazuri,
precum şi frecvenţa recidivelor – 22,3-31,3% [13]. De menţionat că până în prezent rata
letalităţii în această maladie atinge valorile de 2–25% [5, 16]. Datorită numeroaselor implicaţii
pe care le deţine în patologia umană, inclusiv în perioada de vârstă a copilului, hidatidoza
chistică hepatică (HCH) rămâne până în prezent o continuare a unei serioase probleme de
sănătate publică [1, 2, 16].
Descrierea situaţiei în domeniu de cercetare şi identificarea problemelor de cercetare.
Analiza studiilor efectuate în domeniul cercetării HCU, elucidează multiple aspecte ale
chistului hidatic, cu toate că unele momente semnificative, referitoare la patogeneza şi
morfogeneza HCH, în special la copil, rămân incomplet studiate şi controverse până în prezent
[2, 6, 10]. Diversitatea opiniilor asupra particularităţilor evolutive ale HCH şi morfo-funcţionale
ale ficatului în chistul hidatic, precum şi asupra eficacităţii manevrelor şi remediilor scolecide
utilizate intraoperator, justifică oportunitatea cercetărilor histopatologice şi experimentale
direcţionate spre evaluarea particularităţilor macro-microscopice ale larvochistului şi
parenchimului hepatic în ansamblu, în aprecierea unor verigi patogenetice şi evolutive
importante ale patologiei în cauză, care va servi drept un suport morfopatologic în deciziile
asupra diagnosticului şi tratamentului afecţiunii parazitare în infecţia umană.
Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul lucrării constă în stabilirea particularităţilor
anatomopatologice ale HCH la copil şi al modificărilor morfo-funcţionale ale ficatului, în funcţie
de activitatea vitală a parazitului, formele evolutive ale maladiei şi complicaţiilor asociate.
Pentru atingerea scopului propus, cercetarea a urmărit realizarea următoarelor obiective:
1. Evaluarea particularităţilor morfologice şi biologice ale chistului hidatic în dependenţă de
activitatea vitală a parazitului în hidatidoza chistică hepatică la copil;
2. Aprecierea caracterului macro-microscopic lezional al capsulei periparazitare, în funcţie
de formele maladiei şi particularităţile vitale ale larvochistului;
3. Estimarea morfologică in vitro a efectului scolecid al unor preparate farmaceutice şi a
corelaţiilor parazit – coinfecţie în complicaţiile infecţioase asociate;
4. Stabilirea modificărilor morfopatologice ale ficatului, caracterului elementelor
hepatocelulare şi imunocelulare ale infiltratului inflamator în leziunea hidatică;
5. Elucidarea particularităţilor clinico-morfologice ale parenchimului hepatic la distanţă de
chist, în funcţie de formele evolutive ale chistului hidatic hepatic.
Metodologia cercetării ştiinţifice este bazată pe concepţiile teoretico-ştiinţifice expuse în
lucrările realizate de Гилевич Г. С. (1990), Gudumac Eva (2001), Ахмедов И. Г. (2003),
3

Пулатов А. Т. (2004), Babuci S. (2005), Ţîbîrnă C. (2009) [1, 2, 4, 6, 7, 8, 9], utilizând un
complex de metode instrumental-morfologice, histologice uzuale, histochimice, tehnici
histologice, (elaborate în cadrul cercetărilor) şi metode imunohistochimice, de
electronomicroscopie şi analizа statistică.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Pentru prima dată a fost realizată o abordare
sistemică a problemei hidatidozei hepatice la copil, fiind stabilite unele particularităţi ale
succesiunii modificărilor în chistul hidatic şi parenchimul hepatic, în funcţie de activitatea vitală
a larvochistului, finalizată cu:
Stabilirea derivatelor primare structural-celulare şi morfogenezei elementelor germinative
cu etapizarea evoluţiei acestora în perioade: celulară, embrionară, de maturizare şi matură, ce
reflectă capacitatea de perpetuare şi fertilizare a parazitului, şi activitatea vitală a larvochistului,
cuantificată în: activitate minimă, medie, înaltă şi majoră – indice determinant al evoluţiei
maladiei, al fondalului patologic real la nivel de organ şi complicaţiilor asociate;
Formularea unui concept clinico-anatomopatologic al formelor evolutive ale chistului
hidatic în hidatidoza hepatică, în baza particularităţilor evolutive parazitare şi caracterului
lezional al chistului hidatic, divizându-l în: chist evolutiv, chist stagnat, chist involutiv
(necomplicat/complicat) şi determinarea rezervelor de multiplicare prin vezicularea
protoscolexurilor, prezenţa oncosferei – hexacanului, în hidatidoza umană;
Demonstrarea eficacităţii comparative a efectului scolecid in vitro al soluţiilor farmaceutice
de Betadină şi Nitrat de argint şi al unor preparate utilizate în chimioterapia hidatidozei
(Mebendazol, Ivermectol, Praziquantel) ca tentativă de inactivare intraoperatorie a elementelor
parazitare şi a relaţiilor antagoniste parazit-infecţie (micotico-bacteriană), ca moment decisiv
în mortificarea sau dezvoltarea complicaţiilor chistului hidatic în coinfecţii;
Identificarea unor particularităţi ale endoteliului sinusoidelor şi a microdensităţii vasculare la
nivelul parenchimului perichistic şi capsulei periparazitare prin reacţii imunohistochimice cu
anti-CD34 fiind o contribuţie particulară, originală a lucrării, prin aprecierea angiogenezei ca
moment pozitiv în refacerea componentelor structural-funcţionale lezate în cadrul proceselor de
regenerare şi argumentează proprietatea de barieră histio-hematică a capsulei periparazitare;
Stabilirea nivelului structural şi al ansamblului modificărilor componentului hepato – şi
imunocelular, în funcţie de activitatea vitală a parazitului, cu elucidarea populaţiilor şi
subpopulaţiilor limfocitare în infiltratul inflamator din zona perichistică şi la distanţă;
Evaluarea modificărilor morfologice din zona perichistică cu argumentarea noţiunii de
„boală perichistică”, ceea ce are un impact semnificativ în aprecierea evoluţiei maladiei şi
reflexiunii acesteia în parenchimul hepatic.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în stabilirea unor particularităţi ale
morfogenezei chistului hidatic la copil în funcţie de activitatea vitală şi capacitatea de
remultiplicare a parazitului, obiectivizarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice
utilizate intraoperator, specificarea şi argumentarea particularităţilor lezionale hepatice la
distanţă de chist, cu elaborarea unei noi strategii de diagnostic morfopatologic in vivo al
particularităţilor evolutive ale hidatidozei hepatice la copil şi monitorizarea postoperatorie.
Semnificaţia teoretică. Rezultatele obţinute completează cunoştinţele despre aspectele
patogenetice şi morfologice ale evoluţiei HCH şi contribuie la conturarea unui tablou clinico-
4

anatomopatologic evolutiv de ansamblu al modificărilor parenchimului hepatic la diferită
distanţă de chist, în funcţie de particularităţile vitale ale larvochistului. Datele obţinute contribuie
la formularea unui concept contemporan şi a unei viziuni originale asupra biologiei şi
morfogenezei hidatidozei în infestarea umană, relaţiilor parazit-organ şi parazit – coinfecţie în
macroorganismul gazdă.
Valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa aplicativă a lucrării realizate, o constituie
elaborarea unei noi strategii a metodologiei diagnosticului morfopatologic in vivo al
particularităţilor morfo-funcţionale ale parenchimului hepatic la distanţă de la chist prin puncţiebiopsie
deschisă intraoperatorie a ficatului, utilizarea căreia este oportună pentru diagnosticul
anatomopatologic, completând esenţial metodele imagistice prin determinarea caracterului şi
activităţii proceselor patologice. O altă semnificaţie aplicativă a lucrării o constituie şi expres-
diagnosticul în stabilirea unor criterii veridice de apreciere a viabilităţii elementelor parazitare şi
eficacităţii tratamentului scolecid aplicat intraoperator.
Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere:
1. Particularităţile vitale ale larvochistului şi formelor clinico-evolutive ale chistului hidatic la
copil rezultă din capacitatea de perpetuare a parazitului, inducând instalarea unui complex
funcţional fibro-neuro-vasculo-biliar, care asigură protecţia parazitului şi echilibrul între parazit
şi organul gazdă al organismului infestat;
2. Caracterul morfopatologic al chistului hidatic şi zonei periparazitare reflectă dinamismul
evolutiv al larvochistului şi periodicitatea reacţiilor mezenchimal-celulare ca rezultat al activităţii
de fertilizare, servind drept indice al evoluţiei maladiei, cu stabilirea formelor clinicomorfologice
evolutive ale chistului hidatic hepatic;
3. Dezvoltarea exogenă a elementelor parazitare rezultă din activitatea de fertilitate şi
agresivitatea acesteia, fiind favorizată de migrarea activă în exterior a elementelor germinative
parazitare, care determină riscul apariţiei complicaţiilor, recidivelor şi cronicizării maladiei şi nu
din mortificarea chistului matern;
4. Eficacitatea selectivă a efectului scolecid al unor preparate farmaceutice utilizate în
premieră ca tentativă de neutralizare intraoperatorie a larvochistului întru reducerea
complicaţiilor şi recidivelor maladiei şi corelaţiilor parazit-coinfecţie micotico-bacteriană;
5. Derularea activităţii vitale a larvochistului este soldată de o importantă reactivitate în
organul parazitat şi organismul în creştere, fiind însoţită de diverse procese imune şi degradare
celulară, forma evolutivă a chistului hidatic, definind intensitatea proceselor lezionale ale
parenchimului hepatic perichistic şi la distanţă.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele studiului au fost implementate în
activitatea didactică a laboratorului “Infecţii chirurgicale la copii” al USMF “Nicolae
Testemiţanu”, CNŞPCP “Natalia Gheorghiu” şi în procesul clinico-diagnostic al subdiviziunilor
anatomopatologice a IMSP ICŞDOSMsiC, IMSP SCM nr 1 şi SCM „Sf. Treime”. În baza
materialelor tezei a fost obţinut 1 brevet de invenţie, 6 certificate de inovator şi 1 cu drept de
autor.
Aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele principale au fost prezentate, discutate şi
acceptate la următoarele întruniri ştiinţifice: Simpozion omagial „Profesor, Dr. A. Pesamosca” al
Societăţii Române de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, România, Bucureşti, 12 martie 2005; Al
5

III-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică „Patologii
chirurgicale viscerale”, România, Mamaia-Constanţa, 7-9 septembrie 2006; V-й Конгресс с
участием регионов Российской Федерации «Современные технологии в педиатрии и
детской хирургии», Rusia, Moscova, 2006; Al X-lea Congres al Asociaţiei Chirurgilor „Nicolae
Anestiadi”, Chişinău, 3-6 octombrie 2007; Conferinţa Ştiinţifico-practică a SCRC „Emilian
Coţaga” „Actualităţi şi perspective în medicina specializată pediatrică, Chişinău, 19 decembrie,
2008; Conferinţa ştiinţifică anuală a colaboratorilor şi studenţilor USMF „Nicolae Testemiţanu”,
Chişinău, 13-15 octombrie, 2010; 2-i Науковii симпозiум «Анатомо-хирургiчнi аспекти
дитячой гастроентерологii», Ucraina, Cernăuţi, 21 mai 2010.
Teza a fost discutată şi aprobată la şedinţa Laboratorului Ştiinţific „Infecţii Chirurgicale la
copii”, USMF „Nicolae Testemiţanu” (proces verbal nr 4 din 02.04.20011) şi la şedinţa
Seminarului ştiinţific de profil „Anatomie patologică” (proces verbal nr 2 din 24.06.2011).
Publicaţii la tema tezei. Rezultatele cercetărilor efectuate la tema tezei au fost reflectate în
20 lucrări ştiinţifice, inclusiv 15 articole recenzate, 3 teze, 1 monografie şi 1 brevet de invenţie,
dintre care fără coautori 6 lucrări, inclusiv 2 în reviste internaţionale.
Volumul şi structura tezei. Lucrarea este elaborată şi expusă pe 170 pagini, în 2 părţi (de
bază şi complementară). Partea de bază este expusă pe 120 pagini de text şi include adnotări (în
limbile română, rusă şi engleză), lista abrevierilor, introducere, 4 capitole (analiza situaţiei în
domeniu, rezultatele cercetărilor proprii – 3 capitole (ilustrate cu 5 tabele şi 58 figuri), concluzii
generale şi recomandări. Partea complementară a tezei include bibliografia fundamentată pe 228
surse bibliografice autohtone şi din străinătate, 7 anexe (figuri-59, tabele-5, brevet-1, inovaţii-7,
implementări-3), declaraţia privind asumarea răspunderii, CV-ul autorului.
Cuvinte-cheie: еchinococoză, hidatidoză chistică hepatică, anatomie patologică, copii.
CONŢINUTUL TEZEI
1. HIDATIDOZA UMANĂ – ASPECTE CLINICO-MORFOLOGICE
ÎN HIDATIDOZA CHISTICĂ HEPATICĂ
Capitolul constituie o sinteză detaliată a datelor elucidate în sursele ştiinţifico-practice
autohtone şi din străinătate, cu reflectarea aspectelor istorice, etiopatogenetice, epidemiologice şi
morfologice ale hidatidozei umane în general şi la copil. Sunt expuse opţiunile conceptuale ce
vizează problema hidatidozei în contextul celor mai importante aspecte, cu elucidarea
problemelor incerte şi celor nesoluţionate în hidatidoza hepatică la copil [5].
2. METODOLOGIA CERCETĂRII: PARTICULARITĂŢILE CLINICE ŞI
INSTRUMENTAL-MORFOPATOLOGICE ALE CERCETĂRII ÎN HIDATIDOZA
HEPATICĂ
Capitolul prezintă o analiză retrospectivă şi prospectivă clinico-anatomopatologică
complexă a HCH diagnosticate la 394 copii la vârsta cuprinsă între 2-18 ani, trataţi în mod
chirurgical în secţiile de profil ale Clinicii Universitare şi CN ŞP de Chirurgie Pediatrică
„Natalia Gheorghiu” pe o perioadă de 12 ani. Lucrarea reprezintă o parte componentă a planului
de cercetări ştiinţifice al laboratorului „Infecţii chirurgicale la copii” a USMF “Nicolae
Testemiţanu”.
6

2.1. Consideraţiuni generale ale cercetării ştiinţifice
Conform dinamicei cronologice a HCH rezolvate chirurgical şi morfopatologic investigată
în perioada de studiu, morbiditatea anuală a echinococozei cu afectare hepatică la copii a
înregistrat o incidenţă neuniformă a cazurilor diagnosticate, fiind atestat un număr maxim de
pacienţi în anii 2001 (49 cazuri) şi 2002 (52 cazuri), cu predominarea hidatidozei primare - 37
(75,5%) şi 47 (90,4%) cazuri, respectiv, hidatidoza recidivantă constituind în aceiaşi ani 24,5%
şi 9,6%, respectiv.
Analiza clinico-morfologică a stabilit, că la copiii incluşi în lotul general de studiu,
frecvenţa majoră a revenit hidatidozei cu afectare primară, înregistrată în 341 (86,5%) cazuri, cu
predominarea formei izolate de afectare a ficatului – 300 (76,1%) cazuri. Forma primară,
asociată cu afectarea concomitentă a unuia sau a mai multor organe, s-a atestat în 41 (10,4%)
cazuri. Formele recidivante ale maladiei au fost înregistrate la 53 copii (13,5%), leziunile izolate
ale ficatului constituind 11,0 % (43 cazuri), comparativ cu cele poliorganice – 10 (2,5%) cazuri
din totalitatea bolnavilor lotului de studiu. În formele cu afectare asociată – 51 (12,9%) cazuri,
ponderea majoră a revenit hidatidozei hepatice asociate cu cea pulmonară – 25 (49,0%) cazuri în
hidatidoza primară şi 6 (11,8%) cazuri în cea recidivantă.
Conform criteriilor de bază şi formelor evolutive frecvente ale hidatidozei, lotul general de
pacienţi a fost repartizat în 2 loturi de studiu: lotul I – Chist hidatic hepatic primar (341 cazuri);
lotul II – Chist hidatic hepatic recidivant (53 cazuri).
2.2. Structura şi evoluţia clinică a maladiei la pacienţii incluşi în studiu
Distribuţia lotului general de studiu după sex, ilustrează că hidatidoza hepatică a fost mai
frecvent înregistrată la copiii de sexul masculin - 212 cazuri (53,8%), comparativ cu cel feminin
- 182 cazuri (46,2%). Conform repartiţiei după perioadele de vârstă, cele mai multe cazuri au
fost înregistrate la copiii cu vârsta de 6-12 ani – 178 (45,2%) cazuri, cu o predominare uşoară a
pacienţilor de sex feminin în acest lot. În 129 de cazuri (37,8%) de hidatidoză primară,
manifestările clinice ce au determinat adresarea la medic şi investigaţia copiilor, au debutat cu 1-
3 săptămâni - până la 1,5 luni înaintea adresării. În mare parte, recidivele hidatidozei hepatice au
fost diagnosticate postoperator, la 3-11 ani după operaţia chistului hidatic hepatic primar. Din
cele mai frecvente simptoame au fost observate: greţuri - 120 cazuri (40,5%), sindrom algic în
hipocondrul drept sau stâng - 62 cazuri (20,9%), oboseală şi senzaţii de greutate în abdomen - 59
cazuri (20,0%), icter tranzitoriu - 10 (3,4%) şi hepatomegalie cu asimetrie de abdomen - 45
cazuri (15,2%). În 145 cazuri (49,0%) au fost prezente 2-3 semne clinice.
S-a stabilit afectarea cu predilecţie a lobului drept - 211 (53,6 %) cazuri, urmat de lobul
stâng – 82 (20,8%) cazuri şi afectarea ambilor lobi – 48 (12,2%) cazuri. La pacienţii cu
hidatidoză recidivantă, de asemenea mai frecvent a fost afectat lobul drept – 38 (9,6%) cazuri.
Analiza datelor clinico-morfologice în loturile de studiu, în raport de vârstă şi lobi, în
structura hidatidozei primare (Lotul - I) a stabilit predominarea afectării concomitente a ambilor
lobi cu predilecţie la vârsta fragedă (2-3 ani), constituind 6,3% (3 cazuri) şi la vârsta preşcolară
(3-6 ani) - 20,3% (10 cazuri), comparativ cu cea a lobului drept - 0,5% şi stâng – 1,2%. (Figura
2.1). O particularitate evolutivă atestată în acest lot a constituit-o chistul multiplu, fiind mult mai
frecvent, de asemenea, la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani, oscilând între 3,7% (la 2-3
ani) şi 39,0% (6-12 ani), comparativ cu vârsta adolescentă – 25,6% (12-15 ani) (Figura 2.2).
7

În lotul de pacienţi cu hidatidoză hepatică recidivantă (Lotul - II), de asemenea, mai
frecvent a fost afectat lobul drept - 38 (71,7%) cazuri. Ponderea majoră a chistului multiplu - 8
(44,4%) cazuri, s-a atestat în perioadele de vârstă ale preşcolarului şi şcolarului mic (5 - 12 ani),
prima recidivă fiind diagnosticată peste 3 ani, cu prezenţa a 2 formaţiuni chistice (3,2 şi 6,7 cm
în diametru). Chistul complicat a fost atestat în 19,8% (78 cazuri) cu o frecvenţă de 15,0% (59)
cazuri în chistul hidatic primar şi 4,8% (19) cazuri în chistul recidivant.
100%
80%
60%
40%
20%
0%
6,3
20,3
14,6
31,3
40,2
25,0
30,5
16,7
13,4
1,2
0,5
7,1
49,8 30,3 12,3
1-3a 3-6a 6-12a 12-15a 15-18a
lobul drept-211 lobul stâng-82 ambii lobi-48
Fig.2.1. Structura hidatidozei primare în
dependenţă de vârstă şi localizare topografică.
Analiza hidatidozei cu afectare hepatică a relevat că lotul general de studiu a inclus diverse
forme clinico-evolutive ale hidatidozei hepatice, inclusiv forme avansate, cu evoluţie gravă a
maladiei, deseori asociată cu complicaţii, cu un teren biologic destul de precar, ceea ce
evidenţiază exigenţa unei metodologii complexe anatomopatologice de studiu şi argumentează
scopul şi obiectivele trasate.
2.3. Derularea procedeelor de prelevare a materialului şi a cercetărilor in vitro.
În realizarea diagnosticului şi evaluarea particularităţilor parenchimului hepatic din părţile
colaterale chistului, inclusiv la distanţă, din lobul controlateral celui parazitat, s-a elaborat
metoda diagnosticului morfopatologic in vivo [13], ce include câteva etape: utilizarea puncţieibiopsii,
procedee de fixare şi procesare a bioptatului hepatic şi etapizarea tehnologiei
diagnosticului morfopatologic [Certificat, nr OŞ 401/2931].
În scopul aprecierii particularităţilor evolutive ale parazitului in vivo, în cadrul studiului s-a
recurs la cercetări ale materialului nativ in vitro, direcţionate în evaluarea particularităţilor vitale
ale parazitului. Acestea sunt bazate pe utilizarea în cercetare a materialului nativ, biologic activ
şi a impregnantului color [Brevet de invenţie nr. 111 Z 2009.11.30].
Criteriul de apreciere a viabilităţii a constat în faptul că: elementele germinative viabile nu
acceptă impregnaţia coloră, comparativ cu elementele germinative deteriorate şi mortificate, care
o acceptă în gama culorii violete [9].
2.4. Materialul şi metodele de cercetare
2.4.1. Caracteristica materialului
Materialul pentru investigaţiile anatomopatologice a cuprins: 553 larvochisturi hidatice şi
conţinutul acestora, inclusiv fluid parazitar recoltat până la utilizarea remediilor scolecide;
capsula fibroasă; parenchimul hepatic din zona perichistică şi la distanţă, din segmentele
8
160
140
120
100
80
60
40
20
0
2
3
18
15
32
125
21
80
37
1-3a 3-6a 6-12a 12-15a 15-18a
chistul solitar-259 chistul multiplu-82
Fig.2.2. Structura hidatidozei primare în
dependenţă de vârstă şi numărul formaţiunilor.
8

hepatice adiacente celui parazitat şi din lobul controlateral în 298 cazuri (inclusiv 15 formaţiuni
chistice integre); puncţie-biopsie în 21 cazuri - 49 bioptate prelevate la limita de 3-4 cm, inclusiv
până la distanţa de 10-12 cm prin puncţie-biopsie deschisă, în total fiind studiate 6583 probe
tisulare - blocuri histologice. Piesele histologice au fost obţinute prin confecţionarea secţiunilor
la microtomul manual MC-2 şi semiautomat SLEE MAINZ–CUT 6062, prin criotomie la
criostat „Coldtone” CM - 503 SAKURA, cu grosimea de 2,5 – 3-4,5 µ şi a materialului nativ
larvar de 10-20 µ.
2.4.2. Metode de cercetare
2.4.2.1. Metode ale explorărilor experimentale in vitro
Metodele au fost direcţionate spre evaluarea viabilităţii elementelor germinative, efectului
scolecid al unor preparate farmaceutice utilizate în premieră în chimioterapia hidatidozei şi al
corelaţiilor parazit-coinfecţie în hidatidoza hepatică. Cercetările s-au realizat în baza conţinutului
a 20 de chisturi larvare neinstilate, în chistul hidatic primar, cu o viabilitate a elementelor
germinative de 92-95%. În calitate de preparate farmaceutice scolecide au fost utilizate sol.
Betadină 10%, sol. Nitrat de argint 2%, cât şi preparate medicamentoase aplicate în
chimioterapia hidatidozei: Mebendazol 100 mg, Ivermectol 6 mg, Praziquantel 600 mg.
Corelaţiile parazit-coinfecţie s-au realizat prin utilizarea agenţilor biologici în cultură nativă
micotico-bacteriană C.albicans şi E.coli.[9]
Culturile parazitare testate la viabilitate au fost repartizate în 2 loturi experimentale: A – cu
soluţii farmaceutice (n=5 probe câte n=10 testări); B – cultură micotico-bacteriană (n=2 probe
câte n= 10 testări). Lotul de control – C (n=2 probe câte n=10 testări). Remediile farmaceutice au
fost utilizate în raport de 1:1 cu concentratul de cultură parazitară în fiecare probă (eprubetă)
experimentală, constituind 50 ml, iar cultura micotico-bacteriană în raport de 0,002x0,001cm la
50 ml.
Evaluarea interacţiunii elementelor larvare cu preparatele farmacologice utilizate s-a
efectuat în termene stabilite: după 5, 15, 30 şi 60 min, iar ulterior, după 3, 6, 12 şi 24 ore. În lotul
cu utilizarea culturii micotico-bacteriene, testarea s-a efectuat la un interval de 4 - 6 ore.
Remediile medicamentoase antiparazitare au fost preparate în subdiviziunea farmaceutică, iar
tulpinile agenţilor biologici micotici şi bacterieni – în laboratorul bacteriologie al IMSP
ICŞDOSMşiC.
În estimarea particularităţilor evolutive ale chisturilor hidatice, au fost evidenţiate
următoarele criterii: dimensiunile, forma, grosimea, elasticitatea, aspectul color al larvochistului,
caracterul modificărilor lezionare (difuze sau focale), inclusiv prezenţa elementelor parazitare şi
viabilitatea acestora, în special capacitatea de multiplicare a parazitului; modificările la nivelul
capsulei periparazitare [1].
2.4.2.2. Metode ale explorărilor histologice
În realizarea studiului histopatologic, fragmentele tisulare şi parazitare au fost procesate
prin congelare şi fixare în formol neutru de 10%, timp de 10-12 ore. Ulterior au fost tratate
conform protocolului standard pentru investigaţiile histologice: deshidratare/degresare, includere
în parafină, secţionare serială a blocurilor histologice la microtom, deparafinarea secţiunilor,
colorare. Pentru fixarea bioptatelor obţinute prin puncţie-biopsie s-a utilizat fixatorul formol
9

neutru 4%, cu timpul de fixare de 20-40 minute, conform metodei propuse de noi [Certificat nr
4929].
La etapa de coloraţie a secţiunilor s-au folosit mai multe metode histologice: uzuale
(hematoxilină-eozină Carazzi -100%, van Gieson-45%); histochimice (Coloraţia cu sudan III-23
cazuri; Coloraţia tricromă Masson-37 cazuri; Impregnarea argentică-45 cazuri; Coloraţia cu
orceină-10 cazuri; Coloraţia cu reactivul Schiff-28 cazuri) şi histobacterioscopică (coloraţia cu
azur-eozină-52 cazuri).
Cercetările histologice ale materialului nativ şi celui procesat prin metode uzuale şi
histochimice au fost efectuate la microscoapele: Nikon Labophot-2 şi Calr Zeiss, Axiolab,
oculare ×10, obiectivele ×2,5; ×4;×10; ×20; ×40 şi ×100. Imaginile – Canon PowerShot
A1000IS, captate în format – JPEG.
2.4.2.3. Metode ale explorărilor imunohistochimice şi de electronomicroscopie
a) Metode de colorare imunohistochimică
În elucidarea particularităţilor componentului hepatocelular şi al populaţiilor limfocitare
identificate în infiltratul inflamator, metoda imunohistochimică s-a utilizat în 24 cazuri cu chist
hidatic. Fixator: sol. formol tamponat (pH 7,2-7,4) timp de 19-22 ore.
Prelucrare conform protocolului standard pentru examenul imunohistochimic. Setul de
anticorpi utilizaţi a inclus: anti CD3 (marker pan-T), anti CD8 (marker pentru limfocitele T8citotoxice),
clona F.7.2.38, EnVision; anti CD20 (marker pan-B), clona L26, RTU, LSAB2; anti
CD34 (marker pentru celula endotelială), clona QBEnd-10, DAB, anti-CD68, clona PG-M-1
RTU (pentru evidenţierea macrofagelor) şi sistemul de vizualizare LSAB DakoCytomation
(Danemarca).
b) Metoda electronomicroscopică transmisivă
Au fost cercetate materialele prelevate în 13 cazuri, acestea fiind fixate în soluţie de
aldehidă glutarică de 5% în tampon-fosfat 0,1 M pH 7,4 (postfixarea s-a realizat cu soluţie de
tetraoxid de osmiu de 1% în tampon-fosfat 0,1 M pH 7,2). După deshidratare în băi cu
concentraţie crescândă de etanol şi în oxid de propilen, piesele de ţesut au fost incluse în eponaraldit.
Secţiunile semifine, confecţionate la ultramicrotom, s-au colorat cu soluţie de albastru de
toluidină Lynn. Secţiunile ultrafine din sectoarele tisulare selectate au fost confecţionate la
ultramicrotomul TESLA BS-490A şi s-au contrastat cu acetat de uraniu şi citrat de plumb.
Pentru examinare s-a utilizat microscopia electronică transmisivă la microscopul electronic
JEM-100SX cu tensiunea acceleratorie a acestuia de 60 sau 80 kV.
2.4.2.4. Metodologia prelucrării statistice a rezultatelor
Pentru prelucrarea statistică a rezultatelor s-a elaborat o scară de evaluare a activităţii de
fertilitate a larvochistului şi a celei lezionale în parenchimul hepatic. Datele obţinute au fost
analizate prin următoarele metode statistice: analiza variaţională, construirea histogramelor,
analiza corelaţională, analiza regresională, analiza clusteriană, analiza scanării multiple.
Datele au fost prelucrate statistic în pachetul de Soft STATISTICA 7.0.61.0 En al companiei
StatSoft, Inc. (SUA), (2006).
10

3. STUDIUL PARTICULARITĂŢILOR ANATOMOPATOLOGICE
ALE CHISTULUI HIDATIC HEPATIC LA COPII
3.1. Caracteristica macro-microscopică a chistului hidatic hepatic la copii
În conformitate cu particularităţile de vârstă ale ficatului, studiile comparative prin analiza
histogramelor de distribuţie a frecvenţelor (chisturilor), în baza dimensiunilor formaţiunilor
chistice (mici, medii, majore, gigante) au relevat predominarea în HCH primară (I lot) a chistului
hidatic voluminos 52% din cazuri (de dimensiuni majore 36% şi de dimensiuni gigante 16%),
inclusiv în chistul multiplu 27% din cazuri. În HCH recidivantă (lotul II), ponderea majoră a
înregistrat chistul de dimensiuni medii 34 (64,2%) cazuri, comparativ cu cel voluminos 9
(16,9%).
Studiile asupra compoziţiei structurale ale larvochistului, în ambele loturi (lotul I şi lotul
II), a stabilit că structura larvochistului hidatic recidivant nu manifestă deosebiri morfologice
comparativ cu larvochistul din hidatidoza primară. În paralel, s-a stabilit că la periferie cuticula
lamelară parazitară este circumscrisă de o altă membrană cu aspect pelucid, mult mai subţire,
fină şi elastică, ceea ce oferă larvochistului elasticitate şi posibilitatea de a fi enucleat integral,
împreună cu componentul lichidian parazitar [9].
Ca rezultat al investigaţiilor anatomopatologice, s-a stabilit că în evoluţia stadiului larvar,
la nivel de parenchim are loc formarea unei structuri complexe, ceea ce caracterizează capsula
periparazitară ca un baraj fibro-vascular, morfofuncţională, indispensabil în realizarea unui
echilibru metabolic între parazit şi organul gazdă, asigurând viabilitatea parazitului [8]. Procesele
de fibroză şi hialinoză ale membranei periparazitare purtau un caracter zonal sau subtotal, fiind
constatate în 64,8% (193 cazuri), indiferent de forma clinico-evolutivă.
3.2. Particularităţi ale componentului neuro-vasculo-biliar hepatic în chistul hidatic
Rezultatele studiului efectuat, oferă dovezi reale referitor la particularităţile cantitative şi
calitative ale elementelor neuro-vasculare şi biliare, inclusiv despre variabilitatea anatomostructurală
şi densitatea acestora în regiunea capsulei fibroase şi în zona periferică de interferenţă
(frontieră) a acestora între capsulă şi parenchim. La acest nivel, concomitent cu componentele
mezenchimal-celulare şi în divers raport a celui infiltrativ-inflamator, se formează o zonă
pericapsulară – perichistică funcţională, fiind mai frecventă şi mai bine evidenţiată la copiii de
vârstă adolescentă, comparativ cu cei de vârstă preşcolară sau a şcolarului mic, inclusiv în
chisturile recidivante.
Prin urmare, modificările ce evoluează în zona pericapsulară detectate în chistul primar şi
recidivant sunt direct proporţionale cu particularităţile evolutive ale parazitului şi corelează cu
particularităţile elementelor componentului structural al vascularizării, circulaţiei sanguine,
inervaţiei, eliminării bilei, care conform aspectului microarhitectonic şi funcţional neoformat, în
opinia noastră, este binevenit de a fi denumită zona perichistică sau perichist [6].
Caracterul morfologic şi diversitatea structurală a capsulei şi perichistului, frecvent induse
şi de procesele de fibrilogeneză şi inflamatorii, reflectă dinamismul evolutiv al parazitului şi
periodicitatea reacţiilor mezenchimal-celulare ale organismului în creştere cu izolarea
larvochistului, ce în mare măsură asigură şi o protecţie a parazitului în organul gazdă, care
adesea este supus diferitelor influenţe fizice, toxice, infecţioase şi asigură, în unele condiţii, un
11

echilibru de vitalitate pentru ambele organisme, ceea ce determină funcţionalitatea
componentului hepatocelular în această zonă [3, 6].
3.3. Caracteristica morfologică a particularităţilor vitale ale larvochistului
Investigaţiile morfopatologice in vivo au fost direcţionate spre diagnosticul
particularităţilor evolutive, caracterului morfologic şi a viabilităţii elementelor parazitare întru
aprecierea pronosticului rezultatelor tratamentului chirurgical-terapeutic şi ale recidivei.
În acest studiu s-au concretizat compoziţia structurală a larvochistului, care în forma sa
evolutivă include 4 elemente: membrana germinativă, tunica proprie, membrana chitinică
(lamelară) şi din exterior tunica pelucidă. La nivelul membranei germinative s-au stabilit
derivatele primare structurale parazitare, fiind totodată “matricea” de perpetuare a parazitului,
numită de noi – complexul germinativ, morfologic constituit din: sistem plexiform, reticular cu o
reţea de tip „tubulo-celular”, ramificată, formând uneori anastomoze cu prezenţa structurilor
celulare în divers raport, de tip sinciţial, hipercromate şi celule cu citoplasma clară, transparentă.
Prezenţa complexului germinativ reflectă morfologia capacităţii de fertilitate şi aspectele de
fertilizare ale parazitului, fiind un indice determinant în activitatea vitală a larvochistului,
evoluţiei maladiei şi în evoluţia fondalului patologic real la nivel de organ în chistul hidatic
hepatic şi complicaţiilor asociate [3, 9].
În majoritatea cazurilor activitatea vitală a larvochistului, exprimată prin fertilizare, de cele
mai multe ori, a evoluat cu o diversă componenţă celulară a complexului germinativ, care
morfologic în opinia noastră determină o periodizare evolutivă a elementelor parazitare, fiind
cuantificată de noi în următoarele perioade: perioada celulară, perioada embrionară, perioada
de maturizare şi perioada matură ce reflectă dezvoltarea elementelor parazitare: capsulele
proligere şi protoscolexurile. Această consecutivitate a fost observată atât izolat, cât şi simultan
în unul şi acelaşi larvochist.
Remarcăm faptul că o atare consecutivitate, reflectă în mod convingător morfogeneza
elementelor parazitare, care exprimă particularităţile vitale ale larvochistului matern, inclusiv a
veziculelor fiice, asigurând evoluţia parazitului şi ciclul vital parazitar în organismul infestat.
3.4. Particularităţile anatomopatologice ale capsulei periparazitare în funcţie de
activitatea vitală a larvochistului
În actualul studiu s-au relevat diverse manifestări ale activităţii de fertilitate în larvochist,
care exprimă activitatea vitală şi agresivitatea parazitului, în coraport cu care formaţiunile
chistice au fost sistematizate în următoarele grupe [11].
Primul grup (I): a inclus 62 (15,7%) cazuri (60 cazuri - chist primar şi 2 cazuri - chist
recidivant), dintre care 59 cazuri cu chist hidatic solitar şi 3 cazuri în cadrul chistului multiplu (2-
3 chisturi). Majoritatea chisturilor aveau un diametru de 3-10 cm, iar în 5 cazuri chisturile
atingeau dimensiunile de 12-14 cm. În 58 (93,5%) cazuri, larvochistul avea un complex
germinativ bine diferenţiat inactiv. La 5-15 % din cazuri s-a atestat în focar perioada celulară şi
în 6,5% cazuri, cea embrionară. Aspectele constatate în larvochisturile examinate au fost
apreciate ca particularitate evolutivă a parazitului viabil, fertil, cu activitate minimă de
fertilizare. Capsula periparazitară avea frecvent o grosime de 1-3 mm (I lot) şi de 2-5 mm (lotul
II), păstra aspectul unui baraj fibro-vascular cu prezenţa unui perichist funcţional slab evidenţiat
12

în chisturile I lot şi mult mai accentuat în chisturile incluse în lotul II. Comparativ cu chistul
primar, în chistul recidivant, la nivel de perichist şi pe parcursul traiectelor portale s-au constatat
colangiolite, pericolangiolite şi colangioscleroze segmentare. Remarcăm faptul, că în toate
cazurile s-au depistat protoscolexuri unice, uneori vezicule fiice. În 43 (72,7%) cazuri de chist
hidatic primar a avut loc o evoluţie asimptomatică, inclusiv în cazurile chisturilor de dimensiuni
majore.
În grupul II au fost incluse 248 (62,9%) cazuri de hidatidoza chistică hepatică (209 cazuri
de hidatidoză primară şi 39 cazuri – recidivantă), dintre care cu chist solitar - 156 cazuri şi cu
chist multiplu (2-3 formaţiuni până la 5-7 chisturi şi mai mult) - 92 cazuri, de diverse dimensiuni
şi o grosime variată a capsulei periparazitare, oscilând între 2-8 cm, din care cu activitate medie
atestată în 85 (34,3%) cazuri, activitate înaltă – 104 (41,9%) cazuri şi activitate majoră – 59
cazuri (23,8%).
În chisturile cu larvochist în fertilitate medie, membrana germinativă pe arii extinse,
reflecta perioada celulară a fertilizării. Concomitent s-a relevat o declanşare zonală a fertilizării
în perioada embrionară şi de maturizare a elementelor germinative. La testarea elementelor,
într-o picătură de fluid (0,02 ml), s-au constatat câte 8-12 elemente parazitare, în unele chisturi
până la 60 - 80 elemente. Membranele cuticulare subiacent fertilizării aveau modificări lezionale
în focar cu implicarea a 25-35% din grosimea acesteia, fiind prezente procese de necroliză. În
majoritatea chisturilor solitare, incluse în I lot, capsula manifesta o structură caracteristică
primului grup. Pe diverse arii ale capsulei, cu predilecţie în chistul multiplu, de dimensiuni medii
şi voluminoase au fost stabilite modificări de degenerescenţă necrotică în ţesutul conjunctiv
hialinizat, iar perichistul fiind mai accentuat.
În larvochisturile cu activitate înaltă de fertilizare predominau perioadele de maturizare şi
matură, numărul elementelor germinative oscilând între 265 şi 300, având un grad înalt de
viabilitate a protoscolexurilor, care oscila între 65,0% şi 95,3% într-o picătură de fluid parazitar.
Membranele lamelare prezentau modificări autolitice până la 30-65% din grosimea membranei.
De remarcat că în unele chisturi hidatice cu procese de fertilizare medie şi mult mai
frecvent în cel cu fertilizare înaltă, zona periparazitară pe diverse arii, releva în dinamică
evoluţia unei stratificări structurale, fiind în focar prezentată din interior de un strat necrotic,
magmatic, dens, urmat spre periferie de un alt strat – fibros, hialinizat, ce constituie capsula
periparazitară propriu-zisă. Conţinutul magmatic constatat pe suprafeţele interne ale capsulelor
era constituit din detritus tisular polimorf sau acelular, cu aspect cazeiform, uneori cu prezenţa
celulelor gigante în degenerescenţă.
În 31 (29,8%) cazuri cu activitate de fertilitate înaltă s-au depistat unele canale (tuneluri) în
aria cuticulei lamelare. Din interiorul chistului, aceste canale aveau aspectul unor „pâlnii” sau
„cratere” (Figura 3.1A). Uneori „tunelurile” formau canale mult mai largi, din interiorul cărora
fiind observată penetrarea protoscolexurilor între membrana germinativă şi tunica proprie cu
lezarea ambelor componente structurale. Adeseori, în lumenul acestor „tunele”, s-au relevat
elemente parazitare germinative, cu predilecţie protoscolexuri şi mici chisturi hidatice, viabile,
cu capacitate de fertilitate (Figura 3.1B) [1].
Destul de frecvent aceste „tuneluri” erau prezente şi în larvochisturile cu activitate de
fertilizare majoră. Membrana germinativă manifesta o fertilizare generalizată cu predominarea
13

perioadelor de maturizare şi matură, manifestându-se cu un aspect microvezicular pe contul
predominării capsulelor proligere, numărul elementelor germinative fiind de 350-400 elemente,
în unele cazuri cu o diminuare a cantităţii de fluid. Membrana lamelară avea modificări de
necroză şi autoliză zonală, atingând 80-90% din grosimea membranei, iar în unele cu implicare
totală, devenind foarte fragilă în focar. O particularitate evolutivă constatată în cazurile date, este
faptul că membranele germinative ale chisturilor materne păstrau viabilitatea parazitului –
complexului germinativ, spre deosebire de membrana cuticulară, care pe diverse arii, subiacent
zonelor active de fertilitate, suporta modificări degenerative, autolitice.
Fig 3.1. Larvochist cu aspecte de migraţie activă a elementelor germinative. A) Larvochist cu
aspecte de migraţie activă – reţea de „tunele” (→) cu ramificaţie haotică (×150); B) Elemente
germinative, protoscolexuri (→) invadate în aria tunelelor transcuticulare (×350). Microscopie in
vitro (A). Coloraţie H-E (B,C).
O caracteristică nu mai puţin importantă, atestată în activitatea vitală a larvochistului în
fertilitate înaltă şi majoră, în exclusivitate cu prezenţa tunelurilor în aria membranei lamelare, a
constituit-o frecvenţa leziunilor eroziv-ulcerative, granulaţiilor, depunerilor magmatice la nivelul
suprafeţei de clivaj realizate pe circa 65-80% din suprafaţă, cu o structură polimorfă a capsulei,
în unele cazuri cu prezenţa microcalcificatelor pulveriforme, liniare sau în focar [8]. La nivelul
capsulei adesea s-au constatat modificări necrolitice, urmate de un burelet reactiv proliferativfibroplastic
indus de o reacţie mezenchimal-celulară. În zona de frontieră cu parenchimul
hepatic, indiferent de grosimea bureletului perichistic, s-a constatat o reacţie celulară
preponderent de origine limfocitară cu neoformarea structurilor foliculare limfoide cu sau fără
centre germinative. În chisturile cu activitate de fertilizare majoră s-au constatat procese
sclerogene, infiltraţie polimorfocelulară cu invadarea neuniformă a parenchimului adiacent cu
substituirea ţesutului hepatic şi lărgirea zonei perichistice în dinamica evolutivă a chistului.
O semnificaţie evolutivă, nu mai puţin importantă, constatată în acest grup, în deosebi în
larvochisturile cu activitate înaltă a fertilizării, este depistarea elementelor germinative viabile
ale agentului parazitar în aria capsulei periparazitare, aflate în stadiul evolutiv (Figura 3.2A,B,C).
Fenomenele depistate, confirmă convingător faptul că în larvochisturile fertile are loc o
migrare exogenă activă a elementelor parazitare, cu predilecţie a protoscolexurilor mature, care
se produce pe diverse arii ale membranei cuticulare.
De remarcat, că în 87 (35,1%) cazuri cu chist hidatic hepatic solitar şi multiplu,
diagnosticat primar, în aria conţinutului necrotico-magmatic şi eroziunilor capsulei fibroase, s-a
14

constatat şi prezenţa fragmentelor reziduale de membrană cuticulară cu divers grad de
degenerescenţă, inclusiv protoscolexuri calcificate, cârlige cu procese perifocale de organizare,
iar în infiltratele inflamatorii polimorfocelulare s-a constatat şi prezenta unei eozinofilii. Aceste
constatări morfologice sunt o dovadă că actualul larvochist nu este primar, dar reprezintă o altă
generaţie parazitară a larvochistului evoluat anterior, fiind în realitate un parazit secundar.
Fig.3.2. Elemente germinative fertile în capsula periparazitară. A) Microchist (→) în aria
detritusului tisular în organizare (×150); B) Protoscolex (→) în stadiul de închistare, prezenţa
cârligelor(×200); C) Microvezicule larvare (→) cu o reacţie perifocală discretă a macrofagelor
(×150). Coloraţie H-E (A, C). Coloraţie van Gieson (B).
În cazurile de chist hidatic recidivant (lotul II), comparativ cu cel primar (lotul I), pe
parcursul traiectelor portale s-au constatat colangiolite şi pericolangiolite mult mai pronunţate cu
caracter difuz, asociate cu o restructurare cirotică a parenchimului perichistic.
Grupul III de chisturi, constituit din 54 (13,7%) cazuri, din care HCH primară 46 cazuri şi
recidivantă – 8 cazuri (51 cazuri de chist solitar şi 3 cazuri de chist multiplu, cu 2 şi 4 chisturi), lau
constituit cele cu fertilitate stagnată, ce au manifestat fenomene de o inactivitate a procesului
de fertilizare, larvochisturile conţinând capsule germinative în stare de fixare la suprafaţa
membranei materne germinative, ultima având caracteristica microscopică similară celei din I şi
al II-lea grup cu aspecte de fertilizare minimă şi medie. În aceste cazuri cuticula lamelară era
bine diferenţiată, iar membrana germinativă păstra viabilitatea şi capacitatea de fertilitate.
Capsula fibroasă periparazitară, în aceste cazuri manifesta o grosime variabilă, reducerea
proceselor inflamatorii, prezenţa aspectelor de organizare, cu formarea ţesutului de granulaţie şi
a unor mici granuloame cu celule gigante polinucleare. Acest fenomen, în opinia noastră, reflectă
unele manifestări ciclice ale fertilităţii în evoluţia şi activitatea vitală a parazitului larvar.
De menţionat, că debutul evoluţiei simptomatice a maladiei hidatice la copii, cu chisturi
incluse în acest grup, în majoritate a constituit în medie de la 1-2 săptămâni până la 3-5 ani.
Ca rezultat al studiului efectuat, menţionăm că aspectul exterior al chistului larvar nu
reflectă întotdeauna viabilitatea acestuia. În cadrul cercetărilor s-au evidenţiat larvochisturi cu
modificări evolutive deosebite, ceea ce a permis de a le clasa într-un grup separat.
Astfel, grupul IV a inclus 30 (7,6%) cazuri (26 de chist primar şi 4 cazuri – recidivant) cu
predominarea chistului hidatic solitar - 26 cazuri cu dimensiuni medii şi majore atestate ca
larvochist mortificat în diverse variaţii. Ultimele, în 4 cazuri, s-au caracterizat printr-o membrană
15

lamelară elastică, concentrică, fără semne de degenerescenţă, cu fluid transparent. Complexul
germinativ cu prezenţa capsulelor proligere la diverse perioade evolutive, fiind totalment
calcificate. S-au constatat elemente parazitare calcificate şi în zona internă a cuticulei lamelare.
În fluidul hidatic al acestor larvochisturi, s-a stabilit prezenţa unor protoscolexuri solitare libere,
cu o viabilitate redusă (1-2 elemente la 3-4 testări într-o picătură de fluid), cât şi forme
mortificate. Procesele menţionate caracterizează o etapă finală, programată a procesului de
fertilitate în larvochistul matern, fiind o varietate a chistului involutiv, mortificat.
O altă formă a larvochistului inclusă în acest grup s-a manifestat printr-o membrană albsurie,
murdară, având o elasticitate redusă şi fragilitate sporită, fluid parazitar tulbure, fiind
detectată în 26 cazuri. În cadrul examinării conţinutului semifluid (10 cazuri) al chisturilor
menţionate, într-un singur caz s-a depistat prezenţa unor grupuri (2-3) de protoscolexuri cu
semne morfologice de viabilitate, confirmată prin testarea cu impregnant color. Modificări
similare au fost atestate şi în chisturile mici - 0,6-1,0 cm (2 cazuri). Subiacent capsulei s-au
detectat procese inflamatorii infiltrativ-polimorfocelulare de rând cu procese sclero-hialine
neuniforme [1].
3.5. Aspecte morfopatologice ale complicaţiilor asociate. Concepţie asupra recidivei
hidatidozei
Studiile efectuate în cadrul chisturilor complicate - 78 cazuri (59 cazuri de chist primar şi
19 cazuri de chist recidivant) printre care s-au înregistrat: ruptura intraabdominală, chistul rupt
intrahepatic, fisurarea în căile biliare, eruperea în cavitatea pleurală şi supurarea chistului, în
majoritatea acestor cazuri au relevat modificări evolutive caracteristice aspectelor vitale ale
larvochisturilor cu predilecţie incluse în grupul II, cu activitate de fertilitate înaltă şi majoră.
Ponderea majoră a chistului complicat în ambele loturi a revenit chistului hidatic supurat
constituind 83,0% (49 cazuri) în hidatidoza primară şi 73,7% (14 cazuri) în cea recidivantă. În
capsula fibroasă s-au constatat leziuni necrotice şi distructiv-purulente, procese inflamatorii
pronunţate polimorfocelulare, uneori cu component eozinofil şi procese proliferative celularmezenchimale
ce implicau zona perichistică cu prezenţa abceselor (Figura 3.3A) sau cu
extindere şi în aria parenchimului hepatocelular.
Uneori, de rând cu modificările nominalizate ale larvochisturilor, au fost depistate
calcificate în aria capsulei fibroase, procese reziduale postperforative la nivel de capsulă,
manifestate prin calcinoza ţesuturilor necrotizate cu fibroză cicatriceală a capsulei Glisson.
Aceste modificări au fost prezente în chisturile cu localizare periferică şi creştere extrahepatică,
formând procese aderenţiale cu omentul sau cu hemidiafragmul. În cadrul studiului, în 15% (37
cazuri) din cazuri incluse în grupul II (248 cazuri), la limita capsulei fibroase şi zona perichistică
adiacentă, au fost depistate noi formaţiuni chistice parazitare.
Totodată, remarcăm că în 3 cazuri de chist hidatic hepatic cu larvochist în fertilitate înaltă
(1 caz) şi majoră (2 cazuri) la testarea viabilităţii elementelor parazitare, în cultura parazitară
obţinută din lichidul hidatic s-a stabilit prezenţa elementului germinativ, morfologic cu structură
identică cu cea a oncosferei – hexacanului, fapt observat şi descris de noi şi anterior [9, 15].
O altă particularitate evolutivă, atestată concomitent cu modul de multiplicare a
protoscolexurilor în acefalochisturi din pediculul gelatinos, este constatarea mult mai
demonstrativă şi mai convingătoare a fenomenului de multiplicare a parazitului pe contul
16

capsulelor proligere şi a protoscolexurilor prin închistare şi veziculare a protoscolexurilor mature
[1, 3].
De asemenea, menţionăm că în 12 (3,0%) cazuri de larvochist cu manifestări de perpetuare
s-a stabilit prezenţa protoscolexurilor cu anumite anomalii cu aspect bigeminat, de tip
„pigopagus” cu o viabilitate activă, prin mişcările amiboide asincrone cu disvaginarea ambilor
sau a unuia din scolexuri.
Rezultatele obţinute caracterizează hidatidoza chistică în infestarea umană, în special la
copii, ca o maladie parazitară destul de rezistentă, cu o viabilitate sporită şi o tendinţă majoră de
perpetuare, datorată modului de multiplicare agresivă, prin variaţia largă a elementelor
germinative şi leziunilor intrahepatice, ceea ce justifică necesitatea elaborării noilor strategii
diagnostice şi de tratament complex chirurgical-terapeutic în boala hidatică la copil [9].
Conform modificărilor macromicroscopice evoluate în chistul hidatic, în funcţie de
capacitatea de multiplicare şi consecinţele ei [15], aspecte morfologice ale activităţii fertilităţii,
s-a formulat un concept morfopatologic de cuantificare a acestora în următoarele forme
evolutive: chistul hidatic evolutiv; chistul hidatic stagnat; chistul hidatic involutiv, cu sau fără
complicaţii.
3.6. Estimarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice şi a corelaţiilor
parazit – coinfecţie micotico-bacteriană
Studiul a constatat, că sensibilitatea elementelor germinative la acţiunea remediilor utilizate
in vitro variază în funcţie de gradul de maturizare a acestora şi de particularităţile farmaceutice
ale remediului utilizat.
Rezultatele obţinute, de asemenea, arată că unul din cele mai eficiente remedii cu acţiune
rapidă scolecidă, in vitro, este Nitratul de argint 2% cu un efect de 100% în primele 5 min şi
soluţia de Betadină 10% cu efect pozitiv după 30 min şi un maxim după 6-12 ore. Acţiunea
scolecidă a preparatelor Mebendazol, Ivermectol şi Praziquantel, în comparaţie cu Nitratul de
argint şi Betadina in vitro, a fost mult mai întârziată, atingând un efect de 23% peste 12 ore de
expoziţie, fiind mai puternică la Ivermectol – 41%.
Efecte minime s-au înregistrat în prima oră de expoziţie cu Mebendazol (7%) şi Ivermectol
(8%). În ceea ce priveşte acţiunea scolecidă in vitro a Praziquantelului, eficacitatea acestuia la
dozele aplicate, s-a înregistrat peste 3-4 zile, ceea ce demonstrează că, deşi acesta posedă
capacitate de inactivare a larvochistului şi a elementelor germinative, el este ineficient pentru
aplicare intraoperatorie, ca remediu de neutralizare rapidă. Rezultatele înregistrate sugerează
ideea că Praziquantelul posedă acţiune antiparazitară şi este oportună utilizarea acestuia în
perioada postoperatorie [9].
În cercetările efectuate asupra relaţiilor parazit-coinfecţie micotico-bacteriană, s-a constatat
faptul că utilizarea agenţilor micotico-bacterieni (Figura 3.3B), de asemenea prezintă un efect
scolecid, ceea ce reflectă interrelaţii antagoniste dintre microorganismele respective şi
echinococ. Acest fapt se datorează, probabil, prezenţei glicogenului în membrana germinativă şi
în elementele fertile ale parazitului [1].
Prin aceeaşi prismă, pot fi explicate şi unele complicaţii ale chisturilor hidatice în caz de
coinfecţie. În acelaşi timp, s-a observat, că elementele germinative aflate în veziculele fiice sau
17

capsulele proligere sunt mult mai rezistente la acţiunea remediilor farmaceutice şi a agenţilor
micotico-bacterieni.
Studiile efectuate, de asemenea, demonstrează că elementele germinative aflate în
veziculele fiice sau capsulele proligere sunt mult mai rezistente la acţiunea remediilor
farmaceutice şi a agenţilor micotico-bacterieni [9].
Fig.3.3. A) Chistul hidatic supurat - modificări distructiv-purulente ale capsulei cu zonă de demarcare,
abcese adiacente perichistice (→) (×75). Coloraţie H-E; B) Distrucţia structurii morfologice a
protoscolexului de C. albicans şi E. coli. (×300). Microscopie in vitro.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în acest capitol este stabilirea morfogenezei
chistului hidatic la copii, formularea unui concept clinico-morfologic al evoluţiei chistului
hidatic hepatic în funcţie de activitatea vitală şi particularităţile de perpetuare a parazitului,
obiectivizarea particularităţilor capsulei periparazitare, precum şi aprecierea efectului scolecid al
unor preparate farmaceutice şi determinarea corelaţiilor parazit-coinfecţie micotico-bacteriană.
4. DIAGNOSTICUL MORFOPATOLOGIC AL MODIFICĂRILOR PARENCHIMULUI
HEPATIC ÎN RELAŢIILE PARAZIT – FICAT
4.1. Modificări morfopatologice ale parenchimului hepatic perichistic şi la distanţă
Conform modificărilor lezionale morfo-structurale identificate adiacent capsulei fibroase,
indiferent de intensitatea lor, în studiul nostru acestea au fost clasificate în: compresiv-dilatative,
colestatice, trombo-vasculare, reactiv-inflamatorii şi imuno-celulare, toxico-distrofice şi metabolice,
compensator-regenerative şi mixte, inclusiv la distanţă, cu predilecţie a hepatitei reactive
nespecifice (Figura 3.4A), adesea cu procese infiltrative limfocitare şi fenomene de colestază,
imbibiţie biliară, inclusiv în lobul controlateral (Figura 3.4B) având un caracter mozaic sau zonal,
fiind mult mai accentuate în cazurile de chist multiplu şi recidivant [10].
Cercetările efectuate relevă că procesele inflamatorii identificate, caracterizate de prezenţa
diverselor populaţii celulare, concomitent cu procesele proliferative fibroblastice, reflectă o
periodizare în dinamica a leziunilor inflamatorii şi sclerogene în patogeneza modificărilor
componentelor structurale hepatice. Constatarea proceselor inflamatorii acute la diverse nivele
structurale, manifestate relativ frecvent prin leziuni distrofice şi inflamatorii celulare în prezenţa
leziunilor sclerogene, indică o evoluţie cu acutizări şi remisii, acestea fiind determinate de
procesele de fertilizare, recurenţa fertilităţii, reflectând un caracter progresiv al maladiei.
18

Totodată, studiul a relevat că hidatidoza hepatică induce dereglarea structurală nu numai în
chisturile hidatice majore sau complicate, dar şi în formaţiunile parazitare de dimensiuni mai mici,
depinzând de activitatea vitală a larvochistului [1, 18].
Fig.3.4 Aspecte histopatologice ale parenchimului hepatic la distanţă. A) Granulom centrolobular
constituit din limfocite, macrofage şi neutrofile solitare (×400); B) Imbibiţie biliară a citoplasmei
celulare în lobul controlateral (→) (×400). Coloraţie H-E.
Astfel, actualul studiu direcţionat asupra parenchimului hepatic perichistic şi la distanţă de
chistul hidatic reflectă date convingătoare a faptului că perichistul poartă un risc hotărâtor în
apariţia unor complicaţii în perioada pre - şi postoperatorie. De asemenea, zona perichistică este
un factor de risc considerabil, în persistarea sau apariţia cavităţii reziduale prin dezvoltarea unor
fisuri chisto-biliare, proceselor trombotice vasculare şi inflamatorii, ce argumentează noţiunea de
boală perichistică, care de comun cu particularităţile vitale ale larvochistului periclitează
parenchimul hepatic la distanţă de la chist prin evoluţia diferitelor tipuri de hepatită, cu
predilecţie a hepatitei reactive nespecifice [1, 6].
4.2. Evaluarea imunohistochimică şi profilul ultrastructural al componentului
hepatocelular şi infiltratului inflamator în leziunea hidatică
Remarcăm faptul că rezultatele studiilor imunohistochimice şi electonomicroscopice
efectuate în chistul evolutiv au mai specificat o latură a particularităţilor componentului
hepatocelular şi procesului inflamator la nivel de ficat în dependenţă de activitatea vitală a
parazitului.
Cercetările imunohistochimice efectuate cu utilizarea anticorpilor monoclonali anti CD34
pentru celule endoteliale şi anti –CD 68 pentru macrofage au oferit posibilitatea de a identifica
particularităţile endoteliocitelor şi reticulocitelor (celulelor Kupffer). Diminuarea numerică
treptată a endoteliocitelor sinusoidale, frecvent în imediata apropiere şi în parenchimul hepatic
perichistic are loc odată cu evoluţia leziunilor de necroliză la nivel de capsulă periparazitară, ce
rezultă din procesul şi gradul de fertilitate a parazitului. Un alt moment considerabil constatat,
este persistenţa celulelor Kupffer între hepatocite după dispariţia completă a endoteliocitelor,
prezenţa capilarelor şi colangiolelor cu tendinţă de proliferare în infiltratul inflamator lipsit de
hepatocit [11, 12]. La fel de semnificativ, este constatarea în studiul de faţă, a prezenţei reacţiei
imunohistochimice accentuate cu anti-CD34 în endoteliocitele sinusoide din zonele perifocale
leziunilor şi la nivelul capsulei fibroase, ceea ce confirmă particularităţile compensatorii şi de
neovascularizare la nivelul capsulei fibroase, inclusiv hialinizate, ceea ce exprimă morfogeneza
19

specifică a persistenţei şi neoformării unei bariere histio-hematice la nivel de capsulă
periparazitară [1].
Utilizarea investigaţiilor imunohistochimice asupra populaţiei limfocitare în procesul
inflamator asociat chistului hidatic a permis precizarea şi conturarea unor corelaţii intercelulare
şi a distribuţiei populaţiilor limfocitare în cadrul procesului inflamator. Acesta s-a caracterizat
prin prezenţa unui număr mare de limfocite B (CD20-pozitive) frecvent în aria traiectelor porte
din diverse zone, cu predilecţie în sectoarele perichistice şi subiacent capsulei fibroase, frecvent
însoţite de un număr respectiv de limfocite T (CD3-pozitive). Ultimele au manifestat o
distribuţie mai redusă în traiectele portale, având o capacitate de a infiltra zonele periportale şi
centrolobulare la diversă distanţă de la chist, precum şi infiltrarea în unele cazuri a structurilor
capsulei fibroase în prezenţa proceselor de necroliză a acesteia. Limfocitele T supresorii
citotoxice (CD8-pozitive), s-au prezentat într-un număr considerabil diminuat în diferite arii
perichistice, mai îndepărtate sau mai apropiate. Rezultatele cercetărilor efectuate denotă că în
echinococoza hepatică cu chist evolutiv în activitate de fertilizare se declanşează un răspuns
imun şi o reacţie necro-inflamatorie în ţesutul perichistic şi la distanţă, probabil, în urma
producerii de către parazit a moleculelor imunogene [14], care conduc, după cum am constatat în
această lucrare [11], la acumularea perichistică a unui număr mare de limfocite B, responsabile
de imunitatea umorală.
În paralel, s-au detectat procese de degradare celulară în hepatocitele la distanţă de chist, de
autofagie în fibroblastele capsulei parazitare şi în perichist, ca rezultat al derulării activităţii
vitale a larvochistului. Comparativ cu hepatocitele, epiteliul biliar este mai rezistent, inclusiv în
condiţiile infiltratului inflamatoriu [12].
4.3. Estimarea corelaţiilor morfopatologice evolutive parazit–ficat
Analiza statistică efectuată în baza gradului de fertilitate a stabilit că între loturile de studiu
reprezentate prin chisturi de dimensiuni mici, medii, mari şi gigante nu există deosebire statistică
semnificativă (p>0,05), ceea ce explică faptul că capacitatea de multiplicare nu este în funcţie de
dimensiunile chistului, aceasta fiind prezentă atât în chisturile gigante, cât şi în cele de
dimensiuni mici (Figura 4.1).
După cum se observă din datele analizei variaţionale prezentate în (Figura 4.2) gradul de
activitate a fertilităţii larvochistului a constituit 3,14±0,06, activitatea leziunilor în capsula
fibroasă a alcătuit 2,24±0,06; în zona perichistică 2,55±0,05 şi 2,8±0,05 în parenchimul hepatic
la distanţă de la chist. Activitatea de fertilitate stabilită în larvochist este mai înaltă comparativ
cu activitatea lezională în celelalte elemente structurale ale chistului hidatic hepatic (p≤0,05).
Totodată, există deosebire statistică între toate celelalte elemente studiate ale chistului hidatic
hepatic: capsula fibroasă, zona perichistică şi parenchimul la distanţă (p≤0,05).
Un rol deosebit îl au datele obţinute prin analiza clusteriană în baza k-mediilor, conform
căreia cei mai relevanţi indici pentru diferenţierea în clustere a modificărilor morfopatologice
sunt anume activitatea vitală în larvochist şi activitatea proceselor lezionale în parenchimul
hepatic la distanţă. Conform tehnologiilor informaţionale statistice în hidatidoza chistică hepatică
la copil rolul determinant revine activităţii de fertilitate în larvochist, care defineşte intensitatea
proceselor lezionale în toate elementele structurare ale chistului hidatic hepatic, inclusiv în
parenchimul hepatic la distanţă [14].
20

Grade de fertilitate
7
6
5
4
3
2
1
0
-1
Box & Whisker Plot
1 2 3 4
Mean
Mean±SD
Mean±1,96*SD
21
Grade de activitate
4,5
4,0
3,5
3,0
2,5
2,0
1,5
1,0
Box & Whisker Plot
1 2 3 4
Elemente structurale ale chistului hidatic hepatic
Mean
Mean±SE
Mean±SD
Fig.4.1. Date comparative ale gradului de Fig.4.2. Date comparative ale gradelor de activitate
fertilitate în funcţie de dimensiunile în funcţie de elementele structurale ale chistului
larvochisturilor, unde 1 – chisturi mici, 2 – hidatic hepatic, unde 1 – larvochist, 2 – capsula
chisturi 4.4. medii, Diagnosticul 3 – chisturi majore instrumental-morfologic şi 4 – chisturi fibroasă, – 3 – importanţa zona perichistică, în 4 managementul
– parenchimul la
gigante.
postoperatoriu
distanţă.
Rezultatele studiului denotă, că dereglarea echilibrului dintre larvochist şi starea fiziologică
a macroorganismului influenţează particularităţile vitale ale parazitului şi induce diverse procese
inflamatorii alterativ-exsudative, alterativ-proliferative, metabolice şi productiv-sclerozive la
nivel de capsulă periparazitară cu implicaţii ale componentelor neuro-vasculo-biliare ale zonei
perichistice, cu diverse repercusiuni asupra ţesutului hepatic şi servesc temeiul diverselor forme
clinico-evolutive ale maladiei.
Ca rezultat al utilizării metodologiei diagnosticului morfopatologic, completată cu
utilizarea puncţiei-biopsii intraoperatorii a ficatului, s-au constatat date informative asupra
modificărilor morfofuncţionale ale ficatului la diversă distanţă de chist, ceea ce a permis de a
determina şi analiza caracterului leziunilor acestora in vivo, intensitatea şi activitatea proceselor
patologice, inclusiv şi în cazurile când manifestările clinice au fost absente sau obscure, iar
investigaţiile clinico-biologice n-au reflectat forma evolutivă a maladiei [10]. Modificările
stabilite în zona perichistului de asemenea denotă potenţialul sporit de regenerare al aparatului
neuro-vasculo-biliar, fapt important în managementul chirurgical şi evoluţia favorabilă a
proceselor de cicatrizare în rezolvarea cavităţilor reziduale după echinococectomie.
Explorările morfologice prin investigaţiile in vivo, colaţionate cu cele scintigrafice
preoperatorii şi postoperatorii au demonstrat, că ultimele, pot aduce date concludente şi utile
despre gravitatea modificărilor parenchimului hepatic şi eficacitatea tratamentului aplicat şi
poate fi utilă în calitate de metodă informativă în monitorizarea postoperatorie a pacienţilor
cu hidatidoză hepatică [6, 17].
Problema ştiinţifico-practică importantă soluţionată în capitolul dat constă în
specificarea particularităţilor lezionale evoluate în parenchimul hepatic la diversă distanţă de la
chistul hidatic în funcţie de particularităţile evolutive ale larvochistului, argumentarea noţiunii
de boală perichistică, şi stabilirea caracterului lezional şi zonelor de realizare a proceselor
patologice, precum şi elucidarea angiogenezei ca moment pozitiv, benefic al neovascularizării în
refacerea componentelor structural-funcţionale lezate prin metode informative întru
monitorizarea postoperatorie a pacienţilor.

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Cercetările efectuate la subiectul abordat asupra particularităţilor clinico-morfologice ale
hidatidozei chistice la copil şi sinteza rezultatelor obţinute, completează cunoştinţele despre
structura, patogeneza şi morfologia chistului hidatic hepatic, dezvăluie unele avantaje ale
diagnosticului morfopatologic asupra succesiunii modificărilor morfofuncţionale în parenchimul
hepatic, momente evaluate şi reflectate în concluzii generale şi recomandări.
Concluzii generale
1. Caracterul clinico-morfologic al chistului hidatic hepatic la copii rezultă din capacitatea de
perpetuare a parazitului şi particularităţile componentului structural-funcţional hepatic al
organismului în creştere, evoluate într-o anumită consecutivitate în relaţiile parazit-ficat, ceea ce
condiţionează instalarea unui complex morfo-funcţional fibro-neuro-vasculo-biliar, care asigură
echilibrul în relaţiile dintre parazit şi organul gazdă.
2. S-au stabilit structura şi derivatele primare germinative care determină capacitatea de
fertilitate şi morfogeneza elementelor parazitare ca verigă principală a activităţii vitale parazitare
şi a morfologiei chistului hidatic, reflectând dinamismul evolutiv al larvochistului şi
periodicitatea reacţiilor mezenchimal-celulare ale organului parazitat la nivel de capsulă şi
parenchim, determinând structura capsulei periparazitare, fondalul patologic real şi formarea
perichistului, cu risc al asocierii complicaţiilor.
3. S-a demonstrat că dezvoltarea exogenă a veziculelor fiice şi formaţiunilor chistice parazitare
secundare la nivel de capsulă şi parenchim perichistic rezultă din migrarea activă în exterior a
elementelor parazitare – protoscolexurilor, determinată de activitatea de fertilizare şi
agresivitatea acesteia, ceea ce condiţionează apariţia recidivelor şi cronicizarea maladiei.
4. Evaluarea morfologică a particularităţilor vitale parazitare şi morfo-funcţionale ale capsulei şi
parenchimului perichistic, prin prisma aspectelor de fertilizare, a constatat că acestea sunt direct
proporţionale capacităţii evolutive a larvochistului, ceea ce a condus la formularea unui concept
clinico-anatomopatologic asupra formelor evolutive ale chistului hidatic, divizându-le în: chist
evolutiv, chist stagnat, chist involutiv (necomplicat/complicat), cât şi asupra activităţii vitale a
larvochistului după criteriul de fertilizare, cu divizarea acesteia în: activitate minimă, medie,
înaltă şi majoră.
5. Depistarea în fluidul larvochistului fertil a unei alte forme germinative – hexacanul – relevă o
altă latură de perpetuare a parazitului în evoluţia hidatidozei umane, fenomen ce sugerează noi
viziuni asupra proceselor de multiplicare ciclică a parazitului în patologia umană, recidivare şi
evoluţia hidatidozei secundare în cadrul unui organ-gazdă sau macroorganism, ceea ce necesită
elaborarea noilor metode de neutralizare intraoperatorie şi tratament postoperator al hidatidozei
hepatice.
6. Evaluarea comparativă experimentală, in vitro, a efectului scolecid asupra elementelor
germinative parazitare al remediilor medicamentoase Mebendazol, Ivermectol şi Praziquantel, a
atestat o acţiune mult mai întârziată, comparativ cu acţiunea soluţiilor de Nitrat de argint şi
22

Betadină, fiind incertă utilizarea intraoperatorie a acestora ca remedii de neutralizare rapidă a
parazitului. Atestarea fenomenului de acţiune antagonistă între agenţii micotico-bacterieni (C.
albicans şi E. coli) şi elementele germinative larvare a demonstrat, că în caz de coinfecţie
micotico-bacteriană, acestea induc mortificarea şi supurarea larvochistului având impact în
evoluţia chistului hidatic.
7. S-a stabilit că derularea evolutivă a larvochistului induce o succesiune a reacţiilor de
hipersensibilitate – citotoxică, citolitică şi imună de tip umoral şi celular în zona perichistică,
stabilind ansamblul de modificări structurale şi morfo-funcţionale ale parenchimului hepatic,
ceea ce argumentează noţiunea de „boală perichistică”, natura şi intensitatea căreia variază în
funcţie de activitatea vitală a parazitului şi periclitează parenchimul hepatic la distanţă, prin
diferite procese metabolice, imune, precum şi degradarea celulară în fibroblaste şi hepatocite.
8. Evaluarea particularităţilor clinico-morfopatologice ale parenchimului hepatic, prin
metodologia elaborată de diagnostic morfopatologic in vivo, cu utilizarea tehnologiilor
informaţionale statistice şi asocierea celor scintigrafice, au demonstrat importanţa predictivă a
rezultatelor detectate în aprecierea evoluţiei clinico-morfologice a hidatidozei hepatice la copil,
astfel încât, cunoscând nivelul activităţii lezionale în parenchimul hepatic la distanţă se poate
presupune nivelul activităţii de fertilitate în larvochist, iar metoda scintigrafică fiind utilă în
monitorizarea postoperatorie a pacienţilor.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în stabilirea unor particularităţi ale
morfogenezei chistului hidatic la copil, în funcţie de activitatea vitală şi capacitatea de
multiplicare a parazitului, obiectivizarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice
utilizate intraoperator, specificarea şi argumentarea particularităţilor lezionale hepatice la
distanţă de chist, cu elaborarea unei noi strategii de diagnostic morfopatologic in vivo al
particularităţilor evolutive ale hidatidozei hepatice la copil şi monitorizarea postoperatorie.
Recomandări ştiinţifico-practice şi de perspectivă
a) implementate, propuse:
1. Extinderea utilizării metodei „Expres diagnostic al viabilităţii scolexurilor în echinococoza
hepatică cu impregnant color” în procesul ştiinţifico-practic şi clinico-diagnostic în
subdiviziunile medicale de profil chirurgical. Certificat nr.345, ICŞDOSMşiC (coaut. L. Siniţîn,
S. Cecoltan, M. Grechin), implementare 2009;
2. Utilizarea pe larg în diagnosticul morfopatologic in vivo „Metodă de coloraţie a bacteriilor în
secţiuni histologice” la testarea agenţilor infecţioşi bacterieni în chistul complicat, supurat.
Certificat nr. 4333 USMF „Nicolae Testemiţanu” (coaut. I. Fuior, V. David, L. Siniţîn etc.),
implementare 2005, 2009;
3. Este raţional de a lărgi utilizarea metodei „Metodologia diagnosticului morfopatologic in vivo
a particularităţilor morfo-funcţionale ale ficatului prin puncţie-biopsie deschisă în hidatidoza
hepatică la copii” în domeniul morfologiei şi chirurgiei ficatului, ca metodă instrumental-
morfologică, certificat OŞ 401/2931 AGEPI (coaut. S. Babuci, E. Gudumac, L. Siniţîn);
23

4. Pentru elaborarea unei scheme terapeutice optime a hidatidozei hepatice şi sporirea
pronosticului eficacităţii remediilor scolecide utilizate intraoperator, este indicată organizarea
unei evaluări complete, prin studii morfopatologice, ale activităţii vitale larvare şi morfo-
funcţionale ale parenchimului hepatic la distanţă de chist, în fiecare caz în parte;
5. Este necesară monitorizarea postoperatorie a pacienţilor, analiza histopatologică a cărora a
detectat în zona de clivaj a chistului hepatic elemente ale procesului de fertilizare, cu scopul
depistării precoce a recidivării hidatidozei chistice primare.
b) privind cercetările de perspectivă:
1. Prezentul studiu poate sta la baza cercetărilor de perspectivă direcţionate spre: evaluarea
clinico-morfopatologică a parenchimului hepatic prin puncţie – biopsie în catamneză, în scopul
aprecierii nivelului de recuperare a ficatului la copil, în funcţie de formele cuantificate şi
tratamentul utilizat, ceea ce va facilita managementul chirurgical-terapeutic al hidatidozei
hepatice.
2. Elaborarea unei strategii la nivel de ţară, în funcţie de posibilităţile socio-economice,
respectând recomandările şi indicaţiile OMS, cu includerea măsurilor educaţionale şi de
profilaxie, cu implicarea medicilor de familie, orientată spre formarea unui algoritm direcţionat
de prevenire şi reducere a morbidităţii prin hidatidoză hepatică.
BIBLIOGRAFIE
1. Babuci S. Argumentarea patogenetică şi clinico-morfologică a tratamentului medicochirurgical
în hidatidoza pulmonară la copil. Autoref. tezei dr.hab. în medicină. Chişinău,
2005. 31p.
2. Gudumac E., şi alţii. Aspecte patogenetice şi clinico-evolutive în maladia hidatică. În:
Buletin de Perinatologie. 2001, nr. 1, p. 109-112.
3. Erhan D. Funcţionarea poliparazitozelor la bovine (bos taurus) în republica Moldova.
Autoref. tezei dr.hab. în biologie. Chişinău, 2010. 48p.
4. Ţîbîrnă C. A. Istoria dezvoltării cercetărilor chistului hidatic. În: Chirurgia echinococozei.
Chişinău: AŞ. R. M, 2009, p 9-26.
5. Агаев Р. М. Хирургическое лечение эхинококкоза печени и его осложнений. В:
Хирургия. 2001, nr 2, c. 32-36.
6. Ахмедов И. Г. Морфогенез гидатидной кисты печени. В: Вестник хирургии. 2003, nr 1,
c. 70-76.
7. Гилевич М. Ю. и др. Клинико-морфологические обоснования в выборе метод лечения
эхинококкоза органов брюшной полости и забрюшинного пространства. В: Хирургия.
1990, nr. 11, c. 116-120.
8. Дейнека И. Я. Патологическая анатомия эхинококкоза печени. В: Эхинококкоз
человека. Москва: Медицина,1968, c. 61-69.
9. Пулатов А. Т. Эхинококкоз в детском возрасте. Москва: Медицина, 2004, 224 c.
10. Эседов Э. М., Хамидова Х. А. Клинико-лабораторные и морфологические параллели
при эхинококкозе печени. В: Клиническая медицина. 2002, nr. 5, c. 46-49.
11. Andronikou S., Welman C. J., Kader E. Classic and unusual appearances of hydatid disease
in children. In: Pediatr Radiol. 2002, vol. 32, nr 11, p. 817-828.
24

12. Bygott J. M., Chiodini P. L. Praziquantel: Neglected drug? Ineffective treatment? Or
therapeutic choice in cystic hydatid disease? In: Acta Tropica. 2009, vol. 111, nr. 2, p. 95-
101.
13. Caglar A. K. et al. In vitro Effectiveness of different chemical agents on scolices of hidatid
cyst. In: J. Invest. Surg. 2008, vol 21,p.71-75.
14. Dalimi A. et al. Echinococcus granulosus: Lethal effect of low voltage direct electric current
on hydatid cyst protoscoleces. In: Exper. Parazitol. 2005, vol. 109, p. 237-240.
15. Demattieis S. et al. Modulation of the cellular immune response by a carbohgdrata rich
fraction from Echinococcus granulosus protoscoleces in infected or immunized Balb/c mice.
In: Parasite Immunol. 2001, vol. 23, nr. 1, p. 1-9.
16. Torgerson P. R. Economic effects of echinococcosis. In: Acta Trop. 2003, vol. 85, nr. 2, p.
113-118.
LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICAE LA TEMA TEZEI
• Monografii:
1. Gudumac E., Babuci S., Petrovici V. Chistul hidatic pulmonar şi hepatic la copil. Tipografia
centrală. Chişinău, 2011, 220 p.
• Articole în reviste naţionale:
2. Gudumac E., Babuci V., Jalbă A.., Petrovici V. Unele aspecte ale tratamentului chirurgical
al chistului hidatic infectat. În: Arta Medica. Chişinău, 2004, nr.5(8), p. 53-54.
3. Gudumac E., Fuior I., Babuci V., Petrovici V. Caracteristica morfologică a larvochistului
hidatic hepatic la copii. În: Buletin de perinatologie. Chişinău, 2007, nr. 3., p. 14-21.
4. Gudumac E., Fuior I., Babuci V., Petrovici V. ş. a. Tehnici medico-chirurgicale de rezolvare
a cavităţilor reziduale în chistul hidatic hepatic la copil. În: Anale ştiinţifice. Asociaţia
Chirurgilor Pediatri Universitari din Republica Moldova. Chişinău, 2007, vol. IX, p. 9- 4.
5. Petrovici V. Hidatidoza hepatică la copii în aspect clinico-morfologic contemporan. (Revista
literaturii). În: Anale ştiinţifice. Asociaţia Chirurgilor Pediatri Universitari din Republica
Moldova. Chişinău, 2007, vol. IX, p. 83-88.
6. Petrovici V. Diagnosticul intravital al modificărilor morfofuncţionale ale ficatului în
hidatidoza hepatică la copil. În: Curierul medical. Chişinău, 2008, nr.6 (306), p. 39-43.
7. Babuci V., Petrovici V. Unele aspecte de patomorfoză a elementelor germinative în
larvochistul hidatic hepatic la copii. În: Anale Ştiinţifice. Asociaţia Chirurgilor Pediatri
Universitari din Republica Moldova. Chişinău, 2009, vol. X, p. 87-88.
8. Petrovici V. Reflecţiuni morfologice ale particularităţilor componentului neuro-vasculo-
ductal hepatic în chistul hidatic hepatic la copii. În: Buletin de perinatologie. Chişinău, 2010, nr.
2(46), p. 24-30.
9. Petrovici V., Babuci S., Samciuc Ş. ş.a. Evaluarea morfologică a vitalităţii elementelor
germinative şi a acţiunii scolecide a unor agenţi farmaceutici şi biologici in vitro asupra
metacistodului în hidatidoza hepatică la copii. În: Buletin de Perinatologie. Chişinău, 2010, nr. 3
(47), p. 67-75.
25

10. Petrovici V., Gudumac E., Babuci S. ş.a. Metodă instrumental-morfologică în diagnosticul
particularităţilor morfofuncţionale ale ficatului în hidatidoza hepatică la copii. În: Anale
Ştiinţifice ale Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Chişinău,
2010, vol. 1, p. 173-182.
11. Petrovici V., Cernîi A., Babuci S. Evaluarea interacţiunii dintre sistemele de cooperare
celulară hepatică şi imunocelulară în hidatidoza chistică hepatică la copil. În: Buletin de
perinatologie. Chişinău, 2011, nr.2(50), p 13-20.
12. Cernîi A., Gudumac Eva, Babuci S., Petrovici V., Jalbă A. Unele aspecte
electronomicroscopice ale componentului hepatocelular şi inflamator în leziunea hidatică
hepatică la copil. În: Anale Ştiinţifice Asociaţia Chirurgilor Pediatri „Natalia Gheorghiu”.
Chişinău, 2011, Vol. XV, p 74-80.
13. Petrovici V., Babuci S., Gudumac E., Siniţîna L. Metodologia diagnosticului morfopatologic
in vivo al particularităţilor morfo-funcţionale ale ficatului prin puncţie-biopsie deschisă în
hidatidoza hepatică la copii. În: Intellectus. Chişinău, 2011, nr. 3, p 80-88.
14. Petrovici V., Siniţîna Lilia, Babuci S. Evaluarea modificărilor anatomopatologice ale
ficatului în hidatidoza chistică hepatică evolutivă la copil. In: Anale Ştiinţifice ale Universităţii
de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Chişinău, 2011, vol. 1, p. 118-125.
• Articole în reviste internaţionale
15. Petrovici V. Патоморфологические особенности эхинококковой кисты печени у детей.
B: Клiнiчна Анатомiя та Оперативна Хiрургiя. м. Чeрнiвцi, Украiнa, 2010, № 4, том.9, c.
24-30.
• Articole în culegeri de materiale naţionale:
16. Gudumac Eva, Babuci V., Petrovici V. Consideraţiuni de diagnostic şi tratament pe
marginea unui caz aparte de hidatidoză multiplă hepatică la copil. În: Culegeri de lucrări.
Formaţiuni chistice la copii. Chişinău, 2008, p. 67-72.
• Teze ale comunicărilor ştiinţifice naţionale:
17. Gudumac E., Babuci V., Dionidis I., Fuior I., Petrovici V. Corelaţii diagnostice morfologice
şi scintigrafice în hidatidoza hepatică la copii. În: Arta Medica. Ediţie specială. Chişinău, 2007,
nr.4(25), p.133.
18. Petrovici V. Particularităţi clinico-morfologice în hidatidoza hepatică la copil. În: Arta
Medica. Ediţie specială. Chişinău, 2007, nr.4(25), p.133.
• Teze ale comunicărilor ştiinţifice internaţionale
19. Petrovici V. Consideraţiuni clinico-morfopatologice în hidatidoza hepatică la copii. În: Carte
de rezumate ale III -lea Congres SRCOP. Patologii chirurgicale viscerale. Constanţa, România,
2006, p.34-35.
• Brevete de invenţii:
20. Petrovici V., Siniţina Lilia, Grechin Maia. Metodă de apreciere a viabilităţii
protoscolexurilor echinococului in vitro MD 111 Z 2009.11.30. BOPI nr 11/2009.
26

ADNOTARE
PETROVICI Vergil
“Particularităţi clinico-morfologice ale hidatidozei hepatice la copil”
Teză de doctor în medicină, Chişinău, 2012.
Structura tezei. Materialele tezei sunt expuse pe 170 pagini, inclusiv: introducere, 4 capitole,
concluzii generale şi recomandări, bibliografia din 228 surse, 7 anexe, 120 pagini dactilografiate
de texte de bază, 117 figuri, 10 tabele. Rezultatele obţinute sunt publicate în 20 lucrări ştiinţifice,
inclusiv 1 monografie.
Cuvinte-cheie: еchinococoză, hidatidoză chistică hepatică, anatomie patologică, copii.
Domeniul de studiu: anatomie patologică.
Scopul şi obiectivele lucrării. Stabilirea particularităţilor anatomopatologice ale hidatidozei
chistice hepatice la copil şi ale modificărilor morfo-funcţionale ale ficatului în funcţie de
activitatea vitală a parazitului, formele evolutive ale maladiei şi complicaţiilor asociate.
Obiectivele: studierea particularităţilor morfologice ale chistului hidatic hepatic în funcţie de
formele maladiei şi activitatea vitală a larvochistului; estimarea unor preparate cu efect scolecid;
stabilirea modificărilor componentelor hepatocelulare şi imunocelulare în leziunea hidatică;
determinarea particularităţilor parenchimului hepatic la distanţă de chist.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Pentru prima dată, a fost stabilită succesiunea
modificărilor anatomopatologice ale ficatului în chistul hidatic la copil, cu obiectivizarea
componentelor structural-biologice şi germinative ale parazitului, s-a demonstrat eficacitatea
unor agenţi cu efect scolecid şi a relaţiilor antagoniste în coinfecţii; s-au argumentat
particularităţile patogenetice ale capsulei şi modificărilor hepatice la diversă distanţă de la chist.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată. Stabilirea morfogenezei chistului parazitar cu
formularea unui concept clinico-morfologic evolutiv al chistului hidatic şi modificărilor
parenchimului hepatic la distanţă, în funcţie de activitatea vitală, elaborarea unei noi strategii de
diagnostic anatomopatologic.
Semnificaţia teoretică. Datele obţinute contribuie la formularea unui concept contemporan şi a
unei viziuni originale asupra biologiei şi patogenezei hidatidozei în infestarea umană.
Valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa aplicativă a lucrării realizate, o constituie elaborarea
unei noi strategii a metodologiei diagnosticului morfopatologic in vivo al particularităţilor morfo-
funcţionale ale parenchimului hepatic la distanţă de la chist.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele sunt implementate în activitatea didactică a
CN ŞP CP “Natalia Gheorghiu”, laboratorul “Infecţii chirurgicale la copii” al USMF “Nicolae
Testemiţanu”, subdiviziunile de Morfopatologie a IMSP ICŞDOSMsiC.
27

АННОТАЦИЯ
ПЕТРОВИЧ Вержил,
„Клинико-морфологические особенности гидатидоза печени у детей”.
Диссертация на соискание ученой степени доктора медицинских наук, Кишинев, 2012.
Структура диссертации: Работа изложена на 170 страницах и включает: введение; 4
главы, общие выводы и рекомендации, библиография из 228 научных источников, 7
приложений, 120 страниц основного текста, 117 рисунков, 10 таблиц. Полученные
результаты опубликованы в 20 научных работах, включая 1 монографию.
Ключевые слова: эхинококкоз, кистозный гидатидоз печени, патологическая анатомия,
дети. Область исследования: патологическая анатомия.
Цель и задачи исследования: Выявить патологоанатомические особенности кистозного
эхинококкоза печени у детей и морфофункциональные изменения печени в зависимости
от жизнедеятельности паразита, форм течения болезни и ее осложнений. Задачи: изучение
морфологических особенностей эхинококковой кисты печени в зависимости от формы
заболевания и жизнедеятельности паразита; оценка некоторых средств со сколецидным
эффектом; определение характера изменений гепатоцеллюлярного и иммунноклеточного
компонентов при гидатидозном поражении; определение особенностей паренхимы печени
на расстоянии от кисты.
Научная новизна и оригинальность: Впервые установлены последовательность
патоморфологических изменений печени при эхинококковой кисте у детей, структурно-
биологические и герминативные особенности паразита, эффективность некоторых средств
со сколецидным эффектом и антагонистические отношения при коинфекций; выявлены
патогенетические особенности капсулы и изменений печени на различном расстоянии от
кисты. Решенная научная задача: Установлен морфогенез паразитарной кисты,
сформулирована новая клинико-морфологическая концепция эволюции гидатидозной
кисты и изменений паренхимы печени на расстоянии, разработана новая стратегия
патологоанатомической диагностики.
Теоретическая значимость: Полученные результаты являются особенным вкладом в
формировании новых взглядов о биологии и патогенезе эхинококкоза у человека.
Практическая ценность работы: Разработана новая стратегия прижизненной
патоморфологической диагностики морфофункциональных изменений паренхимы печени
на расстоянии от кисты.
Внедрение научных результатов: Результаты внедрены в деятельность НН ПЦ ДХ
«Natalia Gheorghiu», лаборатории «Хирургические инфекции у детей» ГУМФ “N.
Testemiţanu”, подразделения Патоморфологии НИИОЗМиР.
28

ANNOTATION
PETROVICI Vergil
„Clinical and morphological peculiarities of liver hydatidosis in children”
PhD thesis. Chisinau, 2012.
Thesis structure: The dissertation paper consists of 170 pages that include: introduction, six
chapters, conclusions, practical recommendations, bibliography what includes 228 sources, 120
pages of basic text, 10 tables, 117 figures. The results were published in 20 scientific works
including 1 monograph.
Key words: echinococcosis, liver cystic hydatidosis, pathological anatomy, children.
Field of research: pathological anatomy
The aim and objectives of the study. Establishing the pathological peculiarities of liver cystic
hydatidosis in children and the morpho-functional changes in relation of the vital activity of the
parasite, and evolutionary forms of the disease, the associated complications and recurrences.
Objectives: the study of morphological peculiarities of hydatid cyst depending on disease types
and the on vital activity of larval cyst; assessment of scolecide drugs; research of changes of
hepatocellular and immunocellular components in hydatid lesions; elucidation of peculiarities in
hepatic parenchyma at distance of the cysts.
Scientific novelty of the work. For the first time, were established some sequence peculiarities
of pathological changes of liver hydatid cyst in children with the elucidation of structural,
biological and germinative components of the parasite; was confirmed the efficacy of scolecide
drugs and the antagonistic relationships in coinfection, was argued etiopathogenic features of
vascularization in pericystic area and of changes in hepatic parenchyma at diverse distance of the
cysts. Scientific problem solved. Establishment of hepatic hydatid cyst morphogenesis in
children, to define the concept of clinical-morphological evolution of hydatid cyst and hepatic
parenchymal changes at distance depending on the parasite activity, to elaborate a new strategy
of pathological diagnosis.
The theoretical significance. The study results contribute to define a modern concept and an
original vision on hydatid biology and morphogenesis in human infection.
Applicative value of the research. Applicative value of the research is a new strategy in the
methodology of pathological diagnosis in vivo of morpho-functional peculiarities in hepatic
parenchyma at distance of the cysts.
Implementation of scientific results. The research results were implemented in the work of SP
N Cin PS "Natalia Gheorghiu" and in the laboratory "Surgical infections in children» from the
SMPhU "Nicolae Testemiţanu", in clinical diagnostic work of the department of centralized
pathological anatomy and scientific polling Pathology PMSIRIMandCHC
29

PETROVICI VERGIL
PARTICULARITĂŢI CLINICO-MORFOLOGICE
ALE HIDATIDOZEI HEPATICE LA COPIL
14. 00. 15 – Anatomie patologică
Autoreferatul tezei de doctor în medicină
_________________________________________________________
Aprobat spre tipar: 27.02.2012 Formatul hârtiei: 60×84 1/16
Hârtie ofset. Tipar ofset. Tiraj 60 ex.
Coli de tipar: 60 Comanda nr. 15
Centrul Editorial ”Depol Promo” SRL
MD-2072, Chişinău, str. Independenţei, 40.
30