Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

4. Pentru elaborarea unei scheme terapeutice optime a hidatidozei hepatice şi sporirea
pronosticului eficacităţii remediilor scolecide utilizate intraoperator, este indicată organizarea
unei evaluări complete, prin studii morfopatologice, ale activităţii vitale larvare şi morfo-
funcţionale ale parenchimului hepatic la distanţă de chist, în fiecare caz în parte;
5. Este necesară monitorizarea postoperatorie a pacienţilor, analiza histopatologică a cărora a
detectat în zona de clivaj a chistului hepatic elemente ale procesului de fertilizare, cu scopul
depistării precoce a recidivării hidatidozei chistice primare.
b) privind cercetările de perspectivă:
1. Prezentul studiu poate sta la baza cercetărilor de perspectivă direcţionate spre: evaluarea
clinico-morfopatologică a parenchimului hepatic prin puncţie – biopsie în catamneză, în scopul
aprecierii nivelului de recuperare a ficatului la copil, în funcţie de formele cuantificate şi
tratamentul utilizat, ceea ce va facilita managementul chirurgical-terapeutic al hidatidozei
hepatice.
2. Elaborarea unei strategii la nivel de ţară, în funcţie de posibilităţile socio-economice,
respectând recomandările şi indicaţiile OMS, cu includerea măsurilor educaţionale şi de
profilaxie, cu implicarea medicilor de familie, orientată spre formarea unui algoritm direcţionat
de prevenire şi reducere a morbidităţii prin hidatidoză hepatică.
BIBLIOGRAFIE
1. Babuci S. Argumentarea patogenetică şi clinico-morfologică a tratamentului medicochirurgical
în hidatidoza pulmonară la copil. Autoref. tezei dr.hab. în medicină. Chişinău,
2005. 31p.
2. Gudumac E., şi alţii. Aspecte patogenetice şi clinico-evolutive în maladia hidatică. În:
Buletin de Perinatologie. 2001, nr. 1, p. 109-112.
3. Erhan D. Funcţionarea poliparazitozelor la bovine (bos taurus) în republica Moldova.
Autoref. tezei dr.hab. în biologie. Chişinău, 2010. 48p.
4. Ţîbîrnă C. A. Istoria dezvoltării cercetărilor chistului hidatic. În: Chirurgia echinococozei.
Chişinău: AŞ. R. M, 2009, p 9-26.
5. Агаев Р. М. Хирургическое лечение эхинококкоза печени и его осложнений. В:
Хирургия. 2001, nr 2, c. 32-36.
6. Ахмедов И. Г. Морфогенез гидатидной кисты печени. В: Вестник хирургии. 2003, nr 1,
c. 70-76.
7. Гилевич М. Ю. и др. Клинико-морфологические обоснования в выборе метод лечения
эхинококкоза органов брюшной полости и забрюшинного пространства. В: Хирургия.
1990, nr. 11, c. 116-120.
8. Дейнека И. Я. Патологическая анатомия эхинококкоза печени. В: Эхинококкоз
человека. Москва: Медицина,1968, c. 61-69.
9. Пулатов А. Т. Эхинококкоз в детском возрасте. Москва: Медицина, 2004, 224 c.
10. Эседов Э. М., Хамидова Х. А. Клинико-лабораторные и морфологические параллели
при эхинококкозе печени. В: Клиническая медицина. 2002, nr. 5, c. 46-49.
11. Andronikou S., Welman C. J., Kader E. Classic and unusual appearances of hydatid disease
in children. In: Pediatr Radiol. 2002, vol. 32, nr 11, p. 817-828.
24