Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

Betadină, fiind incertă utilizarea intraoperatorie a acestora ca remedii de neutralizare rapidă a
parazitului. Atestarea fenomenului de acţiune antagonistă între agenţii micotico-bacterieni (C.
albicans şi E. coli) şi elementele germinative larvare a demonstrat, că în caz de coinfecţie
micotico-bacteriană, acestea induc mortificarea şi supurarea larvochistului având impact în
evoluţia chistului hidatic.
7. S-a stabilit că derularea evolutivă a larvochistului induce o succesiune a reacţiilor de
hipersensibilitate – citotoxică, citolitică şi imună de tip umoral şi celular în zona perichistică,
stabilind ansamblul de modificări structurale şi morfo-funcţionale ale parenchimului hepatic,
ceea ce argumentează noţiunea de „boală perichistică”, natura şi intensitatea căreia variază în
funcţie de activitatea vitală a parazitului şi periclitează parenchimul hepatic la distanţă, prin
diferite procese metabolice, imune, precum şi degradarea celulară în fibroblaste şi hepatocite.
8. Evaluarea particularităţilor clinico-morfopatologice ale parenchimului hepatic, prin
metodologia elaborată de diagnostic morfopatologic in vivo, cu utilizarea tehnologiilor
informaţionale statistice şi asocierea celor scintigrafice, au demonstrat importanţa predictivă a
rezultatelor detectate în aprecierea evoluţiei clinico-morfologice a hidatidozei hepatice la copil,
astfel încât, cunoscând nivelul activităţii lezionale în parenchimul hepatic la distanţă se poate
presupune nivelul activităţii de fertilitate în larvochist, iar metoda scintigrafică fiind utilă în
monitorizarea postoperatorie a pacienţilor.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în stabilirea unor particularităţi ale
morfogenezei chistului hidatic la copil, în funcţie de activitatea vitală şi capacitatea de
multiplicare a parazitului, obiectivizarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice
utilizate intraoperator, specificarea şi argumentarea particularităţilor lezionale hepatice la
distanţă de chist, cu elaborarea unei noi strategii de diagnostic morfopatologic in vivo al
particularităţilor evolutive ale hidatidozei hepatice la copil şi monitorizarea postoperatorie.
Recomandări ştiinţifico-practice şi de perspectivă
a) implementate, propuse:
1. Extinderea utilizării metodei „Expres diagnostic al viabilităţii scolexurilor în echinococoza
hepatică cu impregnant color” în procesul ştiinţifico-practic şi clinico-diagnostic în
subdiviziunile medicale de profil chirurgical. Certificat nr.345, ICŞDOSMşiC (coaut. L. Siniţîn,
S. Cecoltan, M. Grechin), implementare 2009;
2. Utilizarea pe larg în diagnosticul morfopatologic in vivo „Metodă de coloraţie a bacteriilor în
secţiuni histologice” la testarea agenţilor infecţioşi bacterieni în chistul complicat, supurat.
Certificat nr. 4333 USMF „Nicolae Testemiţanu” (coaut. I. Fuior, V. David, L. Siniţîn etc.),
implementare 2005, 2009;
3. Este raţional de a lărgi utilizarea metodei „Metodologia diagnosticului morfopatologic in vivo
a particularităţilor morfo-funcţionale ale ficatului prin puncţie-biopsie deschisă în hidatidoza
hepatică la copii” în domeniul morfologiei şi chirurgiei ficatului, ca metodă instrumental-
morfologică, certificat OŞ 401/2931 AGEPI (coaut. S. Babuci, E. Gudumac, L. Siniţîn);
23