Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

în chisturile I lot şi mult mai accentuat în chisturile incluse în lotul II. Comparativ cu chistul
primar, în chistul recidivant, la nivel de perichist şi pe parcursul traiectelor portale s-au constatat
colangiolite, pericolangiolite şi colangioscleroze segmentare. Remarcăm faptul, că în toate
cazurile s-au depistat protoscolexuri unice, uneori vezicule fiice. În 43 (72,7%) cazuri de chist
hidatic primar a avut loc o evoluţie asimptomatică, inclusiv în cazurile chisturilor de dimensiuni
majore.
În grupul II au fost incluse 248 (62,9%) cazuri de hidatidoza chistică hepatică (209 cazuri
de hidatidoză primară şi 39 cazuri – recidivantă), dintre care cu chist solitar - 156 cazuri şi cu
chist multiplu (2-3 formaţiuni până la 5-7 chisturi şi mai mult) - 92 cazuri, de diverse dimensiuni
şi o grosime variată a capsulei periparazitare, oscilând între 2-8 cm, din care cu activitate medie
atestată în 85 (34,3%) cazuri, activitate înaltă – 104 (41,9%) cazuri şi activitate majoră – 59
cazuri (23,8%).
În chisturile cu larvochist în fertilitate medie, membrana germinativă pe arii extinse,
reflecta perioada celulară a fertilizării. Concomitent s-a relevat o declanşare zonală a fertilizării
în perioada embrionară şi de maturizare a elementelor germinative. La testarea elementelor,
într-o picătură de fluid (0,02 ml), s-au constatat câte 8-12 elemente parazitare, în unele chisturi
până la 60 - 80 elemente. Membranele cuticulare subiacent fertilizării aveau modificări lezionale
în focar cu implicarea a 25-35% din grosimea acesteia, fiind prezente procese de necroliză. În
majoritatea chisturilor solitare, incluse în I lot, capsula manifesta o structură caracteristică
primului grup. Pe diverse arii ale capsulei, cu predilecţie în chistul multiplu, de dimensiuni medii
şi voluminoase au fost stabilite modificări de degenerescenţă necrotică în ţesutul conjunctiv
hialinizat, iar perichistul fiind mai accentuat.
În larvochisturile cu activitate înaltă de fertilizare predominau perioadele de maturizare şi
matură, numărul elementelor germinative oscilând între 265 şi 300, având un grad înalt de
viabilitate a protoscolexurilor, care oscila între 65,0% şi 95,3% într-o picătură de fluid parazitar.
Membranele lamelare prezentau modificări autolitice până la 30-65% din grosimea membranei.
De remarcat că în unele chisturi hidatice cu procese de fertilizare medie şi mult mai
frecvent în cel cu fertilizare înaltă, zona periparazitară pe diverse arii, releva în dinamică
evoluţia unei stratificări structurale, fiind în focar prezentată din interior de un strat necrotic,
magmatic, dens, urmat spre periferie de un alt strat – fibros, hialinizat, ce constituie capsula
periparazitară propriu-zisă. Conţinutul magmatic constatat pe suprafeţele interne ale capsulelor
era constituit din detritus tisular polimorf sau acelular, cu aspect cazeiform, uneori cu prezenţa
celulelor gigante în degenerescenţă.
În 31 (29,8%) cazuri cu activitate de fertilitate înaltă s-au depistat unele canale (tuneluri) în
aria cuticulei lamelare. Din interiorul chistului, aceste canale aveau aspectul unor „pâlnii” sau
„cratere” (Figura 3.1A). Uneori „tunelurile” formau canale mult mai largi, din interiorul cărora
fiind observată penetrarea protoscolexurilor între membrana germinativă şi tunica proprie cu
lezarea ambelor componente structurale. Adeseori, în lumenul acestor „tunele”, s-au relevat
elemente parazitare germinative, cu predilecţie protoscolexuri şi mici chisturi hidatice, viabile,
cu capacitate de fertilitate (Figura 3.1B) [1].
Destul de frecvent aceste „tuneluri” erau prezente şi în larvochisturile cu activitate de
fertilizare majoră. Membrana germinativă manifesta o fertilizare generalizată cu predominarea
13