Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

perioadelor de maturizare şi matură, manifestându-se cu un aspect microvezicular pe contul
predominării capsulelor proligere, numărul elementelor germinative fiind de 350-400 elemente,
în unele cazuri cu o diminuare a cantităţii de fluid. Membrana lamelară avea modificări de
necroză şi autoliză zonală, atingând 80-90% din grosimea membranei, iar în unele cu implicare
totală, devenind foarte fragilă în focar. O particularitate evolutivă constatată în cazurile date, este
faptul că membranele germinative ale chisturilor materne păstrau viabilitatea parazitului –
complexului germinativ, spre deosebire de membrana cuticulară, care pe diverse arii, subiacent
zonelor active de fertilitate, suporta modificări degenerative, autolitice.
Fig 3.1. Larvochist cu aspecte de migraţie activă a elementelor germinative. A) Larvochist cu
aspecte de migraţie activă – reţea de „tunele” (→) cu ramificaţie haotică (×150); B) Elemente
germinative, protoscolexuri (→) invadate în aria tunelelor transcuticulare (×350). Microscopie in
vitro (A). Coloraţie H-E (B,C).
O caracteristică nu mai puţin importantă, atestată în activitatea vitală a larvochistului în
fertilitate înaltă şi majoră, în exclusivitate cu prezenţa tunelurilor în aria membranei lamelare, a
constituit-o frecvenţa leziunilor eroziv-ulcerative, granulaţiilor, depunerilor magmatice la nivelul
suprafeţei de clivaj realizate pe circa 65-80% din suprafaţă, cu o structură polimorfă a capsulei,
în unele cazuri cu prezenţa microcalcificatelor pulveriforme, liniare sau în focar [8]. La nivelul
capsulei adesea s-au constatat modificări necrolitice, urmate de un burelet reactiv proliferativfibroplastic
indus de o reacţie mezenchimal-celulară. În zona de frontieră cu parenchimul
hepatic, indiferent de grosimea bureletului perichistic, s-a constatat o reacţie celulară
preponderent de origine limfocitară cu neoformarea structurilor foliculare limfoide cu sau fără
centre germinative. În chisturile cu activitate de fertilizare majoră s-au constatat procese
sclerogene, infiltraţie polimorfocelulară cu invadarea neuniformă a parenchimului adiacent cu
substituirea ţesutului hepatic şi lărgirea zonei perichistice în dinamica evolutivă a chistului.
O semnificaţie evolutivă, nu mai puţin importantă, constatată în acest grup, în deosebi în
larvochisturile cu activitate înaltă a fertilizării, este depistarea elementelor germinative viabile
ale agentului parazitar în aria capsulei periparazitare, aflate în stadiul evolutiv (Figura 3.2A,B,C).
Fenomenele depistate, confirmă convingător faptul că în larvochisturile fertile are loc o
migrare exogenă activă a elementelor parazitare, cu predilecţie a protoscolexurilor mature, care
se produce pe diverse arii ale membranei cuticulare.
De remarcat, că în 87 (35,1%) cazuri cu chist hidatic hepatic solitar şi multiplu,
diagnosticat primar, în aria conţinutului necrotico-magmatic şi eroziunilor capsulei fibroase, s-a
14