Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

specifică a persistenţei şi neoformării unei bariere histio-hematice la nivel de capsulă
periparazitară [1].
Utilizarea investigaţiilor imunohistochimice asupra populaţiei limfocitare în procesul
inflamator asociat chistului hidatic a permis precizarea şi conturarea unor corelaţii intercelulare
şi a distribuţiei populaţiilor limfocitare în cadrul procesului inflamator. Acesta s-a caracterizat
prin prezenţa unui număr mare de limfocite B (CD20-pozitive) frecvent în aria traiectelor porte
din diverse zone, cu predilecţie în sectoarele perichistice şi subiacent capsulei fibroase, frecvent
însoţite de un număr respectiv de limfocite T (CD3-pozitive). Ultimele au manifestat o
distribuţie mai redusă în traiectele portale, având o capacitate de a infiltra zonele periportale şi
centrolobulare la diversă distanţă de la chist, precum şi infiltrarea în unele cazuri a structurilor
capsulei fibroase în prezenţa proceselor de necroliză a acesteia. Limfocitele T supresorii
citotoxice (CD8-pozitive), s-au prezentat într-un număr considerabil diminuat în diferite arii
perichistice, mai îndepărtate sau mai apropiate. Rezultatele cercetărilor efectuate denotă că în
echinococoza hepatică cu chist evolutiv în activitate de fertilizare se declanşează un răspuns
imun şi o reacţie necro-inflamatorie în ţesutul perichistic şi la distanţă, probabil, în urma
producerii de către parazit a moleculelor imunogene [14], care conduc, după cum am constatat în
această lucrare [11], la acumularea perichistică a unui număr mare de limfocite B, responsabile
de imunitatea umorală.
În paralel, s-au detectat procese de degradare celulară în hepatocitele la distanţă de chist, de
autofagie în fibroblastele capsulei parazitare şi în perichist, ca rezultat al derulării activităţii
vitale a larvochistului. Comparativ cu hepatocitele, epiteliul biliar este mai rezistent, inclusiv în
condiţiile infiltratului inflamatoriu [12].
4.3. Estimarea corelaţiilor morfopatologice evolutive parazit–ficat
Analiza statistică efectuată în baza gradului de fertilitate a stabilit că între loturile de studiu
reprezentate prin chisturi de dimensiuni mici, medii, mari şi gigante nu există deosebire statistică
semnificativă (p>0,05), ceea ce explică faptul că capacitatea de multiplicare nu este în funcţie de
dimensiunile chistului, aceasta fiind prezentă atât în chisturile gigante, cât şi în cele de
dimensiuni mici (Figura 4.1).
După cum se observă din datele analizei variaţionale prezentate în (Figura 4.2) gradul de
activitate a fertilităţii larvochistului a constituit 3,14±0,06, activitatea leziunilor în capsula
fibroasă a alcătuit 2,24±0,06; în zona perichistică 2,55±0,05 şi 2,8±0,05 în parenchimul hepatic
la distanţă de la chist. Activitatea de fertilitate stabilită în larvochist este mai înaltă comparativ
cu activitatea lezională în celelalte elemente structurale ale chistului hidatic hepatic (p≤0,05).
Totodată, există deosebire statistică între toate celelalte elemente studiate ale chistului hidatic
hepatic: capsula fibroasă, zona perichistică şi parenchimul la distanţă (p≤0,05).
Un rol deosebit îl au datele obţinute prin analiza clusteriană în baza k-mediilor, conform
căreia cei mai relevanţi indici pentru diferenţierea în clustere a modificărilor morfopatologice
sunt anume activitatea vitală în larvochist şi activitatea proceselor lezionale în parenchimul
hepatic la distanţă. Conform tehnologiilor informaţionale statistice în hidatidoza chistică hepatică
la copil rolul determinant revine activităţii de fertilitate în larvochist, care defineşte intensitatea
proceselor lezionale în toate elementele structurare ale chistului hidatic hepatic, inclusiv în
parenchimul hepatic la distanţă [14].
20