Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

lamelară elastică, concentrică, fără semne de degenerescenţă, cu fluid transparent. Complexul
germinativ cu prezenţa capsulelor proligere la diverse perioade evolutive, fiind totalment
calcificate. S-au constatat elemente parazitare calcificate şi în zona internă a cuticulei lamelare.
În fluidul hidatic al acestor larvochisturi, s-a stabilit prezenţa unor protoscolexuri solitare libere,
cu o viabilitate redusă (1-2 elemente la 3-4 testări într-o picătură de fluid), cât şi forme
mortificate. Procesele menţionate caracterizează o etapă finală, programată a procesului de
fertilitate în larvochistul matern, fiind o varietate a chistului involutiv, mortificat.
O altă formă a larvochistului inclusă în acest grup s-a manifestat printr-o membrană albsurie,
murdară, având o elasticitate redusă şi fragilitate sporită, fluid parazitar tulbure, fiind
detectată în 26 cazuri. În cadrul examinării conţinutului semifluid (10 cazuri) al chisturilor
menţionate, într-un singur caz s-a depistat prezenţa unor grupuri (2-3) de protoscolexuri cu
semne morfologice de viabilitate, confirmată prin testarea cu impregnant color. Modificări
similare au fost atestate şi în chisturile mici - 0,6-1,0 cm (2 cazuri). Subiacent capsulei s-au
detectat procese inflamatorii infiltrativ-polimorfocelulare de rând cu procese sclero-hialine
neuniforme [1].
3.5. Aspecte morfopatologice ale complicaţiilor asociate. Concepţie asupra recidivei
hidatidozei
Studiile efectuate în cadrul chisturilor complicate - 78 cazuri (59 cazuri de chist primar şi
19 cazuri de chist recidivant) printre care s-au înregistrat: ruptura intraabdominală, chistul rupt
intrahepatic, fisurarea în căile biliare, eruperea în cavitatea pleurală şi supurarea chistului, în
majoritatea acestor cazuri au relevat modificări evolutive caracteristice aspectelor vitale ale
larvochisturilor cu predilecţie incluse în grupul II, cu activitate de fertilitate înaltă şi majoră.
Ponderea majoră a chistului complicat în ambele loturi a revenit chistului hidatic supurat
constituind 83,0% (49 cazuri) în hidatidoza primară şi 73,7% (14 cazuri) în cea recidivantă. În
capsula fibroasă s-au constatat leziuni necrotice şi distructiv-purulente, procese inflamatorii
pronunţate polimorfocelulare, uneori cu component eozinofil şi procese proliferative celularmezenchimale
ce implicau zona perichistică cu prezenţa abceselor (Figura 3.3A) sau cu
extindere şi în aria parenchimului hepatocelular.
Uneori, de rând cu modificările nominalizate ale larvochisturilor, au fost depistate
calcificate în aria capsulei fibroase, procese reziduale postperforative la nivel de capsulă,
manifestate prin calcinoza ţesuturilor necrotizate cu fibroză cicatriceală a capsulei Glisson.
Aceste modificări au fost prezente în chisturile cu localizare periferică şi creştere extrahepatică,
formând procese aderenţiale cu omentul sau cu hemidiafragmul. În cadrul studiului, în 15% (37
cazuri) din cazuri incluse în grupul II (248 cazuri), la limita capsulei fibroase şi zona perichistică
adiacentă, au fost depistate noi formaţiuni chistice parazitare.
Totodată, remarcăm că în 3 cazuri de chist hidatic hepatic cu larvochist în fertilitate înaltă
(1 caz) şi majoră (2 cazuri) la testarea viabilităţii elementelor parazitare, în cultura parazitară
obţinută din lichidul hidatic s-a stabilit prezenţa elementului germinativ, morfologic cu structură
identică cu cea a oncosferei – hexacanului, fapt observat şi descris de noi şi anterior [9, 15].
O altă particularitate evolutivă, atestată concomitent cu modul de multiplicare a
protoscolexurilor în acefalochisturi din pediculul gelatinos, este constatarea mult mai
demonstrativă şi mai convingătoare a fenomenului de multiplicare a parazitului pe contul
16