Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Cercetările efectuate la subiectul abordat asupra particularităţilor clinico-morfologice ale
hidatidozei chistice la copil şi sinteza rezultatelor obţinute, completează cunoştinţele despre
structura, patogeneza şi morfologia chistului hidatic hepatic, dezvăluie unele avantaje ale
diagnosticului morfopatologic asupra succesiunii modificărilor morfofuncţionale în parenchimul
hepatic, momente evaluate şi reflectate în concluzii generale şi recomandări.
Concluzii generale
1. Caracterul clinico-morfologic al chistului hidatic hepatic la copii rezultă din capacitatea de
perpetuare a parazitului şi particularităţile componentului structural-funcţional hepatic al
organismului în creştere, evoluate într-o anumită consecutivitate în relaţiile parazit-ficat, ceea ce
condiţionează instalarea unui complex morfo-funcţional fibro-neuro-vasculo-biliar, care asigură
echilibrul în relaţiile dintre parazit şi organul gazdă.
2. S-au stabilit structura şi derivatele primare germinative care determină capacitatea de
fertilitate şi morfogeneza elementelor parazitare ca verigă principală a activităţii vitale parazitare
şi a morfologiei chistului hidatic, reflectând dinamismul evolutiv al larvochistului şi
periodicitatea reacţiilor mezenchimal-celulare ale organului parazitat la nivel de capsulă şi
parenchim, determinând structura capsulei periparazitare, fondalul patologic real şi formarea
perichistului, cu risc al asocierii complicaţiilor.
3. S-a demonstrat că dezvoltarea exogenă a veziculelor fiice şi formaţiunilor chistice parazitare
secundare la nivel de capsulă şi parenchim perichistic rezultă din migrarea activă în exterior a
elementelor parazitare – protoscolexurilor, determinată de activitatea de fertilizare şi
agresivitatea acesteia, ceea ce condiţionează apariţia recidivelor şi cronicizarea maladiei.
4. Evaluarea morfologică a particularităţilor vitale parazitare şi morfo-funcţionale ale capsulei şi
parenchimului perichistic, prin prisma aspectelor de fertilizare, a constatat că acestea sunt direct
proporţionale capacităţii evolutive a larvochistului, ceea ce a condus la formularea unui concept
clinico-anatomopatologic asupra formelor evolutive ale chistului hidatic, divizându-le în: chist
evolutiv, chist stagnat, chist involutiv (necomplicat/complicat), cât şi asupra activităţii vitale a
larvochistului după criteriul de fertilizare, cu divizarea acesteia în: activitate minimă, medie,
înaltă şi majoră.
5. Depistarea în fluidul larvochistului fertil a unei alte forme germinative – hexacanul – relevă o
altă latură de perpetuare a parazitului în evoluţia hidatidozei umane, fenomen ce sugerează noi
viziuni asupra proceselor de multiplicare ciclică a parazitului în patologia umană, recidivare şi
evoluţia hidatidozei secundare în cadrul unui organ-gazdă sau macroorganism, ceea ce necesită
elaborarea noilor metode de neutralizare intraoperatorie şi tratament postoperator al hidatidozei
hepatice.
6. Evaluarea comparativă experimentală, in vitro, a efectului scolecid asupra elementelor
germinative parazitare al remediilor medicamentoase Mebendazol, Ivermectol şi Praziquantel, a
atestat o acţiune mult mai întârziată, comparativ cu acţiunea soluţiilor de Nitrat de argint şi
22