Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

echilibru de vitalitate pentru ambele organisme, ceea ce determină funcţionalitatea
componentului hepatocelular în această zonă [3, 6].
3.3. Caracteristica morfologică a particularităţilor vitale ale larvochistului
Investigaţiile morfopatologice in vivo au fost direcţionate spre diagnosticul
particularităţilor evolutive, caracterului morfologic şi a viabilităţii elementelor parazitare întru
aprecierea pronosticului rezultatelor tratamentului chirurgical-terapeutic şi ale recidivei.
În acest studiu s-au concretizat compoziţia structurală a larvochistului, care în forma sa
evolutivă include 4 elemente: membrana germinativă, tunica proprie, membrana chitinică
(lamelară) şi din exterior tunica pelucidă. La nivelul membranei germinative s-au stabilit
derivatele primare structurale parazitare, fiind totodată “matricea” de perpetuare a parazitului,
numită de noi – complexul germinativ, morfologic constituit din: sistem plexiform, reticular cu o
reţea de tip „tubulo-celular”, ramificată, formând uneori anastomoze cu prezenţa structurilor
celulare în divers raport, de tip sinciţial, hipercromate şi celule cu citoplasma clară, transparentă.
Prezenţa complexului germinativ reflectă morfologia capacităţii de fertilitate şi aspectele de
fertilizare ale parazitului, fiind un indice determinant în activitatea vitală a larvochistului,
evoluţiei maladiei şi în evoluţia fondalului patologic real la nivel de organ în chistul hidatic
hepatic şi complicaţiilor asociate [3, 9].
În majoritatea cazurilor activitatea vitală a larvochistului, exprimată prin fertilizare, de cele
mai multe ori, a evoluat cu o diversă componenţă celulară a complexului germinativ, care
morfologic în opinia noastră determină o periodizare evolutivă a elementelor parazitare, fiind
cuantificată de noi în următoarele perioade: perioada celulară, perioada embrionară, perioada
de maturizare şi perioada matură ce reflectă dezvoltarea elementelor parazitare: capsulele
proligere şi protoscolexurile. Această consecutivitate a fost observată atât izolat, cât şi simultan
în unul şi acelaşi larvochist.
Remarcăm faptul că o atare consecutivitate, reflectă în mod convingător morfogeneza
elementelor parazitare, care exprimă particularităţile vitale ale larvochistului matern, inclusiv a
veziculelor fiice, asigurând evoluţia parazitului şi ciclul vital parazitar în organismul infestat.
3.4. Particularităţile anatomopatologice ale capsulei periparazitare în funcţie de
activitatea vitală a larvochistului
În actualul studiu s-au relevat diverse manifestări ale activităţii de fertilitate în larvochist,
care exprimă activitatea vitală şi agresivitatea parazitului, în coraport cu care formaţiunile
chistice au fost sistematizate în următoarele grupe [11].
Primul grup (I): a inclus 62 (15,7%) cazuri (60 cazuri - chist primar şi 2 cazuri - chist
recidivant), dintre care 59 cazuri cu chist hidatic solitar şi 3 cazuri în cadrul chistului multiplu (2-
3 chisturi). Majoritatea chisturilor aveau un diametru de 3-10 cm, iar în 5 cazuri chisturile
atingeau dimensiunile de 12-14 cm. În 58 (93,5%) cazuri, larvochistul avea un complex
germinativ bine diferenţiat inactiv. La 5-15 % din cazuri s-a atestat în focar perioada celulară şi
în 6,5% cazuri, cea embrionară. Aspectele constatate în larvochisturile examinate au fost
apreciate ca particularitate evolutivă a parazitului viabil, fertil, cu activitate minimă de
fertilizare. Capsula periparazitară avea frecvent o grosime de 1-3 mm (I lot) şi de 2-5 mm (lotul
II), păstra aspectul unui baraj fibro-vascular cu prezenţa unui perichist funcţional slab evidenţiat
12