Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

capsulelor proligere şi a protoscolexurilor prin închistare şi veziculare a protoscolexurilor mature
[1, 3].
De asemenea, menţionăm că în 12 (3,0%) cazuri de larvochist cu manifestări de perpetuare
s-a stabilit prezenţa protoscolexurilor cu anumite anomalii cu aspect bigeminat, de tip
„pigopagus” cu o viabilitate activă, prin mişcările amiboide asincrone cu disvaginarea ambilor
sau a unuia din scolexuri.
Rezultatele obţinute caracterizează hidatidoza chistică în infestarea umană, în special la
copii, ca o maladie parazitară destul de rezistentă, cu o viabilitate sporită şi o tendinţă majoră de
perpetuare, datorată modului de multiplicare agresivă, prin variaţia largă a elementelor
germinative şi leziunilor intrahepatice, ceea ce justifică necesitatea elaborării noilor strategii
diagnostice şi de tratament complex chirurgical-terapeutic în boala hidatică la copil [9].
Conform modificărilor macromicroscopice evoluate în chistul hidatic, în funcţie de
capacitatea de multiplicare şi consecinţele ei [15], aspecte morfologice ale activităţii fertilităţii,
s-a formulat un concept morfopatologic de cuantificare a acestora în următoarele forme
evolutive: chistul hidatic evolutiv; chistul hidatic stagnat; chistul hidatic involutiv, cu sau fără
complicaţii.
3.6. Estimarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice şi a corelaţiilor
parazit – coinfecţie micotico-bacteriană
Studiul a constatat, că sensibilitatea elementelor germinative la acţiunea remediilor utilizate
in vitro variază în funcţie de gradul de maturizare a acestora şi de particularităţile farmaceutice
ale remediului utilizat.
Rezultatele obţinute, de asemenea, arată că unul din cele mai eficiente remedii cu acţiune
rapidă scolecidă, in vitro, este Nitratul de argint 2% cu un efect de 100% în primele 5 min şi
soluţia de Betadină 10% cu efect pozitiv după 30 min şi un maxim după 6-12 ore. Acţiunea
scolecidă a preparatelor Mebendazol, Ivermectol şi Praziquantel, în comparaţie cu Nitratul de
argint şi Betadina in vitro, a fost mult mai întârziată, atingând un efect de 23% peste 12 ore de
expoziţie, fiind mai puternică la Ivermectol – 41%.
Efecte minime s-au înregistrat în prima oră de expoziţie cu Mebendazol (7%) şi Ivermectol
(8%). În ceea ce priveşte acţiunea scolecidă in vitro a Praziquantelului, eficacitatea acestuia la
dozele aplicate, s-a înregistrat peste 3-4 zile, ceea ce demonstrează că, deşi acesta posedă
capacitate de inactivare a larvochistului şi a elementelor germinative, el este ineficient pentru
aplicare intraoperatorie, ca remediu de neutralizare rapidă. Rezultatele înregistrate sugerează
ideea că Praziquantelul posedă acţiune antiparazitară şi este oportună utilizarea acestuia în
perioada postoperatorie [9].
În cercetările efectuate asupra relaţiilor parazit-coinfecţie micotico-bacteriană, s-a constatat
faptul că utilizarea agenţilor micotico-bacterieni (Figura 3.3B), de asemenea prezintă un efect
scolecid, ceea ce reflectă interrelaţii antagoniste dintre microorganismele respective şi
echinococ. Acest fapt se datorează, probabil, prezenţei glicogenului în membrana germinativă şi
în elementele fertile ale parazitului [1].
Prin aceeaşi prismă, pot fi explicate şi unele complicaţii ale chisturilor hidatice în caz de
coinfecţie. În acelaşi timp, s-a observat, că elementele germinative aflate în veziculele fiice sau
17