Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

2.1. Consideraţiuni generale ale cercetării ştiinţifice
Conform dinamicei cronologice a HCH rezolvate chirurgical şi morfopatologic investigată
în perioada de studiu, morbiditatea anuală a echinococozei cu afectare hepatică la copii a
înregistrat o incidenţă neuniformă a cazurilor diagnosticate, fiind atestat un număr maxim de
pacienţi în anii 2001 (49 cazuri) şi 2002 (52 cazuri), cu predominarea hidatidozei primare - 37
(75,5%) şi 47 (90,4%) cazuri, respectiv, hidatidoza recidivantă constituind în aceiaşi ani 24,5%
şi 9,6%, respectiv.
Analiza clinico-morfologică a stabilit, că la copiii incluşi în lotul general de studiu,
frecvenţa majoră a revenit hidatidozei cu afectare primară, înregistrată în 341 (86,5%) cazuri, cu
predominarea formei izolate de afectare a ficatului – 300 (76,1%) cazuri. Forma primară,
asociată cu afectarea concomitentă a unuia sau a mai multor organe, s-a atestat în 41 (10,4%)
cazuri. Formele recidivante ale maladiei au fost înregistrate la 53 copii (13,5%), leziunile izolate
ale ficatului constituind 11,0 % (43 cazuri), comparativ cu cele poliorganice – 10 (2,5%) cazuri
din totalitatea bolnavilor lotului de studiu. În formele cu afectare asociată – 51 (12,9%) cazuri,
ponderea majoră a revenit hidatidozei hepatice asociate cu cea pulmonară – 25 (49,0%) cazuri în
hidatidoza primară şi 6 (11,8%) cazuri în cea recidivantă.
Conform criteriilor de bază şi formelor evolutive frecvente ale hidatidozei, lotul general de
pacienţi a fost repartizat în 2 loturi de studiu: lotul I – Chist hidatic hepatic primar (341 cazuri);
lotul II – Chist hidatic hepatic recidivant (53 cazuri).
2.2. Structura şi evoluţia clinică a maladiei la pacienţii incluşi în studiu
Distribuţia lotului general de studiu după sex, ilustrează că hidatidoza hepatică a fost mai
frecvent înregistrată la copiii de sexul masculin - 212 cazuri (53,8%), comparativ cu cel feminin
- 182 cazuri (46,2%). Conform repartiţiei după perioadele de vârstă, cele mai multe cazuri au
fost înregistrate la copiii cu vârsta de 6-12 ani – 178 (45,2%) cazuri, cu o predominare uşoară a
pacienţilor de sex feminin în acest lot. În 129 de cazuri (37,8%) de hidatidoză primară,
manifestările clinice ce au determinat adresarea la medic şi investigaţia copiilor, au debutat cu 1-
3 săptămâni - până la 1,5 luni înaintea adresării. În mare parte, recidivele hidatidozei hepatice au
fost diagnosticate postoperator, la 3-11 ani după operaţia chistului hidatic hepatic primar. Din
cele mai frecvente simptoame au fost observate: greţuri - 120 cazuri (40,5%), sindrom algic în
hipocondrul drept sau stâng - 62 cazuri (20,9%), oboseală şi senzaţii de greutate în abdomen - 59
cazuri (20,0%), icter tranzitoriu - 10 (3,4%) şi hepatomegalie cu asimetrie de abdomen - 45
cazuri (15,2%). În 145 cazuri (49,0%) au fost prezente 2-3 semne clinice.
S-a stabilit afectarea cu predilecţie a lobului drept - 211 (53,6 %) cazuri, urmat de lobul
stâng – 82 (20,8%) cazuri şi afectarea ambilor lobi – 48 (12,2%) cazuri. La pacienţii cu
hidatidoză recidivantă, de asemenea mai frecvent a fost afectat lobul drept – 38 (9,6%) cazuri.
Analiza datelor clinico-morfologice în loturile de studiu, în raport de vârstă şi lobi, în
structura hidatidozei primare (Lotul - I) a stabilit predominarea afectării concomitente a ambilor
lobi cu predilecţie la vârsta fragedă (2-3 ani), constituind 6,3% (3 cazuri) şi la vârsta preşcolară
(3-6 ani) - 20,3% (10 cazuri), comparativ cu cea a lobului drept - 0,5% şi stâng – 1,2%. (Figura
2.1). O particularitate evolutivă atestată în acest lot a constituit-o chistul multiplu, fiind mult mai
frecvent, de asemenea, la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani, oscilând între 3,7% (la 2-3
ani) şi 39,0% (6-12 ani), comparativ cu vârsta adolescentă – 25,6% (12-15 ani) (Figura 2.2).
7