Aspecte clinice şi metodologice ale dificultăţilor în ... - Ion Mereuta

interesantă fiind între 20-40 ani. Ea se localizează mai ales la degete, pe flexori
sau extensori şi uneori înconjură complet o falangă. Articulaţia genunchiului
este de asemenea frecvent afectată. Leziunea este, de obicei, puţin dureroasă;
tumora poate deveni voluminoasă şi poate eroda osul, dacă se dezvoltă
intracapsular; alteori, tumora evoluează pe ţesut sinovial herniat, transcapsular
paraarticular (Tărăbuţă şi Radu). Macroscopie: se disting următoarele forme:
- forma limitată (solitară): tumoră mică, fermă, strălucitoare, albicioasă sau
brun hemoragică pe suprafaţa de secţiune. Tumora poate fi pediculată; - formă
multiplă; - forma difuză (genunchi mare, cu lichid clar sau hemoragie, sinoviala
pestriţă, cu vilozităţi).
Microscopie: tumora este alcătuită din: structuri de sinoviala, cu fantele
tapetate cu celule endoteliforme sau cubice dispuse pe unul, două sau mai
multe rînduri, cu caracter pseudopapilar sau de „tufe” celulare;
celule de tip fibroblastic fuziforrn, ovale, poligonale sau rotunde, dispersate
în stroma tumorii; celule gigante, de tip plasmoidal (200 de micromi); celule
xantomatoase şi/sau siderofage (histocite);
stromă conjunctivă bine oelularizată, uneori cu aglomerări limfoide, alteori
cu caracter hialin sau fibrocartilaginos; bogată vascularizaţie, depozite de
hemosiderină. Aceste caractere sînt sintetizate în 2 tipuri microscopice:
sinoviom benign de tip fibros şi sinoviom benign de tip giganto celular.
Denumirile, întîlnite în unele lucrări ca: sinoviom mucinos, vascular,
cartiilaginos, osos sau lipomatos - nu reprezintă decît aspecte constitutive şi
nu „forme” care să intre într-o anume clasificare.
Diagnosticul diferenţial microscopic este posibil cu:
- leziuni inflamatorii nespecifice (sinovite banale cu bogată proliferare
citologică);
- leziuni inflamatorii specifice (tuberculoza productivă cu foliculi atipici);
- sinovioze de însoţire a unor leziuni osoase sau cartilaginoase (prin
proliferarea componentelor constitutive ale sinovialei);
- sinovită vilo-nodulară şi pigmentată (descrisă de Joffe, în 1941) care este
considerată de unii autori drept sinoviom (tumoră) iar de alţii drept sinovită
proliferativă (inflamaţie);
- xantom sinovial (dacă celulele xantomatoase sînt proliferate excesiv);
prezintă o formă localizată şi una difuză.
- fibrom, condrom sau angiom, dacă aceste elemente normal constitutive
sînt prezente în exces.
Evoluţie: prognostic discutabil, recidive frecvente (în special în cazul
extirpării incomplete).
44