Buletin ºtiiniþfic - Universitatea George Bacovia

Buletin ºtiiniþfic
224 Angelica COBZARU
Legătura dreptului mediului cu managementul
Interdisciplinaritatea dreptul mediului – management ar putea fi prezentată din
diferite ipostaze, însă una dintre cele mai elocvente este legătura dintre cele domenii,
demonstrată de crearea şi implementarea sistemului de management al mediului, conform
ISO 14001.
În conformitate cu ISO 14001, un sistem de management de mediu se defineşte ca
fiind „partea din sistemul general de management care se ocupă de structura
organizatorică, planificarea, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi
resursele pentru proiectarea, implementarea, menţinerea, evaluarea şi susţinerea politicii
de mediu“. 6
Standardul stabileşte cerinţele pentru un sistem de management de mediu care să
îi permită unei organizaţii să formuleze un sistem de management de mediu şi obiective
corespunzătoare, considerând cerinţele legale şi informaţiile cu privire la consecinţele de
mediu semnificative.
Standardul se aplică pentru acele probleme de mediu care pot fi controlate şi
influenţate de către organizaţie. Este aplicabil acelor organizaţii şi/sau instituţiilor care doresc să:
stabilească, menţină şi să îmbunătăţească un sistem de management de mediu;
respecte propria politică declarată;
demonstreze conformitatea altor părţi interesate;
deţină un sistem de management certificat de către o organizaţie de mediu;
realizeze propria evaluare şi declaraţie de conformitate cu acest standard.
Politica de mediu, pentru a fi conformă cu ISO 14001, trebuie să prezinte:
un management de îmbunătăţire continuă;
un angajament de prevenire a poluării;
un angajament de conformitate reglementară.
Realizarea unui sistem de management de mediu demonstrează, încă o dată,
caracterul inter– şi transdisciplinar al domeniului dreptului mediului, fiind expresia unei
îmbinări perfecte între doi poli aparent fără legătură, dar care, în societatea contemporană
a ingerinţei problemelor de mediu, dă roade atât de spectaculoase.
CONCLUZII
Dreptul mediului este o ramură atât de complexă şi deschisă explorării şi cercetării
ştiinţifice, care dovedeşte, în continuare, o mare bogăţie de cunoştinţe perfectate în timp
prin legătura de inter- şi transdiciplinaritate între acesta şi numeroase alte domenii. Este
de remarcat că orizontul disciplinelor cu care se află în strânsă corelaţie este foarte larg,
depăşind segmentul disciplinelor juridice, ajungând până la ştiinţe economice, sociale,
chiar filosofice.
BIBLIOGRAFIE
1. Duţu M., Dreptul mediului: tratat, Editura Economică, Bucureşti, 2003, vol. I şi II;
2. Duţu Mircea, Dreptul urbanismului: Teorie şi practică judiciară, Editura Economică, Bucureşti;
3. Grădinaru Ilie, Protecţia mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
4. Guillot Philippe Ch. A., Droit de l’environnement, Editura Ellipses, Paris, 1998;
5. Ianculescu S., Nisipeanu S., Ştepa R., Managementul mediului în conformitate cu seria ISO
14000, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002;
6. Mircea Duţu, Ecologie. Filosofia naturală a vieţii, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Revista Română de Dreptul Mediului, 2003.
6
S. Ianculescu, S. Nisipeanu, R. Ştepa, Managementul mediului în conformitate cu seria ISO 14000, Editura Matrix
Rom, Bucureşti, 2002, p. 25