Buletin ºtiiniþfic - Universitatea George Bacovia

Scurt istoric al legitimei apărări 235
reluate în Codul penal intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 care, până la această dată, a
suferit şi el modificări chiar şi în ce priveşte instituţia legitimei apărări. Codul penal în
vigoare cu modificările suferite defineşte legitima apărare în articolul 44 astfel: „(1) Nu
constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă
apărare.
(2) este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura
un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui
interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
(2 14 ) 1
Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru
a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin
alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.
(3) Este, de asemenea, în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau
temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul“.
Tratarea legitimei apărări în întregul său conţinut, după cum prevede articolul 44 C.
pen., va fi subiectul unei alte comunicări.
14 Acest aliniat a fost introdus prin legea 169 din 10 aprilie 2002,publicată în M. Of. nr.261 din 18 aprilie 2002.
Administraþie publicã ºi asistenþã socialã