Buletin ºtiiniþfic - Universitatea George Bacovia

Formele răspunderii juridice ale funcţionarilor publici 243
Întrucât răspunderea civilă a funcţionarului public faţă de autoritatea sau instituţia
publică la care este încadrat se bazează, din punct de vedere al laturii subiective, pe
vinovăţia acestuia, legea prevede posibilitatea sa de a chema în garanţie pe superiorul
său ierarhic de la care a primit ordin scris să semneze actul care a produs prejudicii
materiale sau/şi morale, vinovăţia sa fiind, astfel, exclusă în această situaţie.
Pe plan procedural, Statutul funcţionarilor publici prevede că răspunderea
funcţionarului public pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate
de comitent, se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în
speţă, a hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ, nu a ordinului sau
dispoziţiei de imputare emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, ca în cazul
situaţiilor când paguba a fost provocată direct autorităţii sau instituţiei publice, prin forţa
ilicită a funcţionarului public şi atunci când acesta nu a restituit în temeiul legal sumele ce i
s-au acordat necuvenit.
Alte aspecte care privesc răspunderea funcţionarilor publici pentru prejudiciile
provocate terţilor pot fi cuprinse şi în unele legi speciale care privesc anumite categorii de
funcţionari publici.
Mai precizăm că, în măsura în care Statutul funcţionarilor publici sau alte legi
speciale nu conţin prevederi distincte în această materie, se vor aplica, în completare,
normele generale care privesc răspunderea materială a salariaţilor pentru pagubele
provocate terţilor.
1.4. Răspunderea penală a funcţionarilor publici
Această formă de răspundere juridică intervine atunci când funcţionarul public a
săvârşit o infracţiune în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu aceasta.
Relevăm că funcţionarul public poate să apară ca subiect activ, ca autor al
infracţiunii, cât şi ca subiect pasiv al infracţiunilor săvârşite de alţii împotriva sa.
Infracţiunile care pot fi săvârşite de funcţionarii publici în exercitarea funcţiei sau în
legătură cu atribuţiile de serviciu sunt prevăzute în Codul penal, dar unele pot fi prevăzute
şi în legi speciale.
Astfel, în Codul penal există un capitol distinct, intitulat „infracţiunile de serviciu sau
în legătură cu serviciul“, unde sunt definite infracţiunile de: abuz în serviciu contra
intereselor personale, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuzul în serviciu
contra intereselor publice, neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă, neglijenţa în păstrarea
secretului de stat, luarea şi darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de
influenţă şi altele.
În al doilea rând, este de reţinut că noţiunea de funcţionar public, pe planul dreptului
penal, are o sferă mai largă de cuprindere decât în alte ramuri, ale dreptului, fiind definită
ca „persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost
investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu în serviciul unei unităţi dintre cele
prevăzute în art. 145 din Codul penal“. În noţiunea de funcţionar public intră şi orice
salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice.
Prin urmare, în sensul dreptului penal nu are relevanţă titlul însărcinării sau
modalitatea inversării (alegere, numire, repartizare). În unele cazuri, calitatea de funcţionar
public constituie o agravantă a infracţiunii (exemplu: sustragerea de înscrisuri).
În alte situaţii, faptele ce constituie infracţiuni comise de funcţionari publici sunt
aproape identice cu cele ce constituie abateri disciplinare (exemplu: neglijenţa în serviciu)
sau cu cele ce constituie contravenţii, numai că în această ultimă situaţie faptele au un
grad mai redus de pericol social, motiv pentru care nu mai sunt calificate ca infracţiuni, ci,
după caz, ca abateri disciplinare sau contravenţii.
Prin legi speciale se pot instituit şi unele prevederi specifice, derogatorii de la legea
generală, cu privire la răspunderea penală a funcţionarilor publici. Astfel, în Statutul
funcţionarilor publici, se prevede că, în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală
Administraþie publicã ºi asistenþã socialã