Buletin ºtiiniþfic - Universitatea George Bacovia

Scurt istoric al legitimei apãrãri
Keywords: law, aggressor, protection, penal theories
Gheorghe POPA
Abstract
The analysis of the short, general considerations regarding the bases of the
penal responsibility has been necessary in order to easily observe, even though not
in its depth, as it was regarding before, as a penal law institution, starting from the
ancient times and in different parts of the world.
Starting with the slavery age and up to the modern age, without the
existence of some strong penal theories, the protection of life against an unjust
aggression, even by means leading to the taking off of the aggressor's life, was not punished.
1. Consideraţii generale asupra răspunderii penale
În sistemul dreptului nostru penal, numai săvârşirea unei infracţiuni constituie temei
al răspunderii penale (art.17 al. 2 C.P.).
Având în vedere că noţiunea generală de infracţiune, ca instituţie juridică
fundamentală a dreptului penal, este caracterizată prin întrunirea celor 3 trăsături esenţiale
înscrise în art. 17 alin. 1 C.P. (pericolul social, vinovăţia şi prevederea în legea penală), în
mod necesar, răspunderea penală va avea ca temă existenţa conjugală a acestor trăsături esenţiale.
Există însă şi împrejurări, stări, situaţii cum ar fi, de pildă, rănile în întrecerile
sportive, constrângerea de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală, care au acţiune
neutralizantă asupra caracterului penal a unor astfel de fapte. De aceea, legiuitorul, pentru
a da expresie unei realităţi, a introdus în partea generală a codului penal cauzele care
împiedică localizarea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii.
Aceste cauze care fac ca fapta să nu fie infracţiune trebuie să existe tot timpul
săvârşirii acesteia, cu toate că sunt constatate ulterior de către instanţă.
Codul penal, în cap. V din partea generală (articolele 44 – 51), denumeşte astfel de
împrejurări, stări, situaţii, cauze care înlătură caracterul penal al faptei.
Credem că aceste împrejurări ar fi fost mai nimerit să fie denumite „Cauze care fac
ca fapta să nu fie infracţiune“, deoarece „a înlătura“ presupune că acestea ar fi avut iniţial
caracter infracţional, iar ulterior ar interveni ceva care îl înlătură, deşi asemenea fapte nu
constituie nici un moment infracţiuni.