Buletin ºtiiniþfic - Universitatea George Bacovia

Formele răspunderii juridice ale funcţionarilor publici 241
În primul rând, răspunderea civilă sau cea patrimonială (materială) se pune numai
atunci când prin faptă s-a produs un prejudiciu unităţii la care este încadrat făptuitorul sau
unor terţi. În Codul civil este reglementată răspunderea civilă, ca răspundere contractuală
sau delictuală, fără ca aceasta să fie pusă în legătură cu vreo calitate anume a
făptuitorului, oricine produce un prejudiciu unui terţ având obligaţia de a-l repara. Potrivit
Codului civil, cuantumul despăgubirii cuprinde atât dauna efectivă, cât şi beneficiul
nerealizat şi fiinţează alături de alte forme ale răspunderii juridice.
Atunci însă când prejudiciul este săvârşit de o persoană care are o anumită calitate
(este salariat sau funcţionar public) cu prilejul exercitării atribuţiilor ce-i revin sau în
legătură cu acestea, o serie de acte normative se referă la răspunderea „materială“ sau
răspunderea „patrimonială“. {i doctrina face referire la răspunderea „administrativpatrimonială“,
răspundere „materială“, răspundere „patrimonială“.
În ce ne priveşte, apreciem că denumirea cea mai potrivită a acestei forme de
răspundere, care priveşte pe funcţionarii publici, ar fi cea de „răspundere patrimonială“,
întrucât prevederile art. 52 alin. (3) din Constituţie face referire expresă la „răspunderea
patrimonială a statutului“, iar legislaţia în vigoare foloseşte frecvent noţiunea de „patrimoniu“.
În Statutul funcţionarilor publici, aşa cum am mai menţionat, se face referire
expresă la „răspunderea civilă“ a funcţionarilor publici, ca singură formă de reparare a
prejudiciului produs de aceştia prin faptele lor, în exercitarea atribuţiilor sau în legătură cu
exercitarea atribuţiilor.
Legiuitorul organic al Statului precizează însă că această formă a răspunderii
juridice intervine pentru:
a. pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în
care este încadrat funcţionarul public;
b. nerestituirea în termenul legal al sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c. daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitente, unor
terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Răspunderea funcţionarilor publici pentru prejudiciul cauzat autorităţilor sau
instituţiei publice în care funcţionează are unele trăsături comune cu răspunderea
materială din dreptul muncii, dar şi unele particularităţi.
- O primă particularitate constă în faptul că persoana în cauză să aibă calitatea de
funcţionar public şi să fi produs paguba cu prilejul exercitării atribuţiilor de serviciu sau
în legătură cu aceasta.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă specifică funcţionarului public, persoana în
cauză trebuie să aibă această calitate la data săvârşirii faptei cauzatoare de prejudicii.
- Răspunderea funcţionarului public este o răspundere individuală, nu solidară,
cu excepţia cazului în care, potrivit Legi contenciosului administrativ, funcţionarul public
poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic de la care a primit ordinul scris care a
produs prejudiciul.
- Răspunderea funcţionarului public faţă de autoritatea sau instituţia publică în care
este încadrat intervine în două situaţii:
a. pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului acesteia;
b. pentru nerestituirea în termenul legal al sumelor ce i s-au acordat necuvenit.
Cu privire la vinovăţia funcţionarului public, este de relevat că aceasta trebuie să fie
dovedită de autoritatea sau instituţia publică, deci nu se prezumă, ca în dreptul civil.
Singura prezumţie de vinovăţie există, totuşi, în cazul funcţionarilor publici cu atribuţii de
gestionare.
- Pornind de la prevederile art. 11 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ,
considerăm că s-ar mai putea reţine ca trăsătură specifică răspunderii funcţionarului
public, faţă de răspunderea salariatului şi faptul că el răspunde şi pentru prejudiciul
moral, în timp ce salariatul nu răspunde decât numai pentru prejudiciul material, efectiv şi
real provocat unităţii.
Administraþie publicã ºi asistenþã socialã