125 revista OK.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

43
Arte vizuale
LAZĂR, Ghelman – pictor (n. 18 august 1887,
Galaţi - m. 7 februarie 1976, Bucureşti). A studiat la
Academia de Artă din Carlottenburg (1905-1906), la
Academia de Arte Frumoase din München (1906-
1908), cu Haberman şi Jank. De aici a trecut la Paris
unde a frecventat Academia Julian (1913) şi Ecole
supérieure des beux-arts, atelierul lui F. Cormon. A
călătorit mult, s-a făcut cunoscut prin participări la
expoziţii din Franţa şi Italia. Între 1920-1946 a expus
la expoziţiile Salonului oficial. Este tatăl sculptorul
Dorio Lazăr, cel care a realizat la Galaţi coloana
monumentală „Avântul”, amplasată în cartierul
Ţiglina I. Şi-a deschis expoziţii personale în
Bucureşti în 1963 (retrospectivă cu peste 60 de
lucrări, găzduită în două din pavilioanele Parcului
Herăstrău), în 1967 şi în 1975.
Ghelman Lazăr a practicat o pictură de factură
postimpresionistă ce-şi extrage sevele din datele realului,
cultivând peisajul, natura statică, portretul, compoziţia cu
mai multe personaje. Rigoarea desenului şi respectul pentru
compoziţie, specifice şcolii germane, conjugate cu libertatea
DICŢIONAR
- Artişti plastici gălăţeni (63)
Ligia Macovei, Portretul
unei cântăreţe
cromatică franceză, l-au ajutat să-şi contureze un stil propriu,
să ajungă la o sinteză care, aşa cum subliniază Valentin
Ciucă, „relevă şi sobrietate, dar şi palpit emoţional”. Alături
de pictura în ulei, a stăpânit tehnicile gravurii, acuarelei,
pastelului. În aceasta din urmă a obţinut realizări comparabile
cu cele ale lui Ştefan Luchian. A fost adeptul unei exprimări
clare, al creării unor raporturi coloristice echilibrate în
tratarea imaginii. Naturile statice, florile, interioarele pictate
de el sunt pătrunse de un sentiment cald, de respectul
artistului pentru punerea în evidenţă a materialităţii obiectelor
şi a creării unei atmosfere poetice. Priveliştile sale, cu
chiparoşi toscani, cu ţărmuri şi întinderi marine, cu grădini,
cu parcuri, cu străzi văzute în desfăşurări perspectivale,
ni-l relevă pe Ghelman Lazăr ca pe un mare îndrăgostit de
frumosul natural şi de cel creat de mâna omului. Lirismul
său este cald, iar fiorul poetic resimţit de pictor în momentul
creaţiei este trecut cu sensibilitate în imaginile tablourilor şi
se răsfrânge şi asupra privitorului. „În peisaj, scria Horia
Paginile 43-45 realizate de Corneliu Stoica
Harşia cu prilejul
expoziţiei sale
retrospective din
1963, Ghelman
Lazăr se arată un
îndrăgostit al
grădinilor, al
parcurilor, al
perspectivei
străzilor cu
atmosferă.
Imaginea e
străbătută de
note lirice,
purtând un
sentiment cald,
tonic, redat de
culorile tratate într-o puzderie de irizări. Primăverile şi
toamnele în Parcul Herăstrău, pe malul lacului Floreasca
sau într-un colţ de burg al Braşovului sunt traduse în
imagine plastică, trădând sensibilitatea unui îndrăgostit de
frumos mereu tânăr” („Arta plastică, Anul 10, nr. 9, 1963).
În portretistică a imortalizat multe chipuri feminine,
căutând ca dincolo de frumuseţea fizică să le dezvăluie şi
ceva din adâncurile fiinţei interioare. A realizat, de asemenea,
portretele unor importante personalităţi ale culturii şi ştiinţei
româneşti, precum actorii George Storin, Alexandru Giugaru,
profesorii Constantin I. Parhon, Petre Constantinescu-Iaşi
etc. S-a menţinut în limitele concepţiei clasice privind crearea
portretului, de la aşezarea în pagină a personajului, până la
configurarea lui definitivă. A acordat o deosebită atenţie şi
reprezentării cadrului în care se află personajul portretizat,
socotind că acesta are un rol important în sublinierea
expresivităţii figurii umane. Creaţia lui Ghelman Lazăr, în
totalitatea ei, este expresia unui profesionist care a slujit
arta cu sinceritate şi totală dăruire.
Bibl.: Corneliu Stoica, Dicţionarul artiştilor plastici
gălăţeni, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Editura Terra,
Focşani, 2007; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase
în Moldova, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Valentin Ciucă,
Dicţionarul artelor frumoase din Moldova 1800-2010,
Editura Art XXI, Iaşi, 2011.
Dunărea de Jos MMXII