teză de doctorat - Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol ...

Fosa articulară superioară a atlasului este frecvent împărţită în două porţiuni asimetrice,
anterioară şi posterioară, şi îi corespunde suprafaţa divizată a condilului occipital; această variantă
apare după diferiţi autori în 0 – 16%.
Fig. 6-6 – Atlas, vedere superioară; arc
posterior incomplet (nefuzionat). Studiu
personal – Colecţia Fr.I. Rainer/Colecţia
catedrei.
Fig. 6-5 – Orificiu bilateral (săgeţi roşii), în
plan transversal, delimitat de impresiunea
dorsală şi o punte osoasă la nivelul feţei
laterale a segmentului anterior al arcului
posterior. Studiu personal – Colecţia Fr.I.
Rainer/Colecţia catedrei.
Am determinat pe clase morfologie următoarele tipuri de defecte ale arcului posterior al
atlasului, la 17 piese dintr-un lot general de 125 de vertebre utilizat, provenind din cadrul colecţiei
Fr.I.Rainer a Institutului de Antropologie Bucureşti şi colecţia Catedrei de Anatomie a Universităţii
de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti. Prezint în tabelul următor rezultatele pe clase
morfologice obţinute.
nr. %
CLASA 1 – DEFECT MEDIAN 9 52,94
CLASA 2 A – DEFECT UNILATERAL ÎNGUST 3 17,64
CLASA 2 B – DEFECT UNILATERAL LARG 3 17,64
CLASA 3 – DEFECT LARG 1 5,88
CLASA 4 – LIPSA TOTALĂ A ARCULUI POSTERIOR 1 5,88
Tab. 6-2 – Clasele morfologice şi analiza rezultatelor la lotul studiat privind defectele de arc
posterior al atlasului.
12