teză de doctorat - Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol ...

3. La un pacient cu istoric de traumatism la nivelul regiunii craniovertebrale investigaţiile
imagistice complexe şi complementare trebuie utilizate pentru a face diferenţa dintre
fracturi osoase şi anomalii osoase. Relaţiile dintre occipital, atlas şi axis trebuie evaluate
pe CT în cadrul diagnosticului diferenţial imagistic.
4. Eşecul în dezvoltarea sau segmentarea atlasului poate determina o interrelaţie anormală
între clivus, atlas şi odontoidă. Variaţiile pot consta din absenţa parţială a arcului
posterior al atlasului şi defect/bifiditate ale arcului anterior.
5. Înălţimea condililor occipitali poate fi estimată în incidenţa antero-posterioară, evaluând
unghiul axelor articulaţiilor atlantooccipitale.
6. Referitor la noţiunile de invaginaţie/impresiune bazilară, platibazie şi coarctaţie bazilară,
corelate cu corespondentele lor morfologice, consider că se impune pe de o parte
prudenţă în utilizarea termenilor iar dacă aceasta se face este imperios necesar de
precizat sistemul de referinţă al terminologiei utilizate, pentru evitarea confuziilor.
7. La majoritatea indivizilor cu occipitalizări simptomele nu apar până la 30-40 de ani deci
la copii nu se poate prognoza dacă vor dezvolta simptome.
8. În craniostenoze cunoaşterea adecvată, eventual bazată pe evidenţa personală, asigură un
diagnostic preoperator corect al tipurilor morfologice de sinostoze craniene, care dacă
ţinem seama de exclusivitatea tratamentului chirurgical, este indispensabil.
9. Fuziunea prematură (sinostozele suturale) din cursul craniostenozelor are loc
întotdeauna până în vârsta de 7 ani.
10. În situaţia unui diagnostic incert de craniostenoză este recomandabilă utilizarea 3D CT
pentru a ghida tratamentul, fie către remodelare în absenţa sinostozelor, fie pentru
intervenţie chirurgicală, în prezenţa acestora, fie de a opri un tratament neadecvat în
absenţa unor alterări demonstrabile CT.
11. Anomaliile joncţiunii craniovertebrale, majoritatea asociate cu osul occipital, prezintă
interes nu numai pentru anatomişti ci şi pentru clinicieni datorită faptului că multe dintre
ele determină simptome clinice.
29