teză de doctorat - Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol ...

antero-lateral înfăşurându-se în jurul trunchiului cerebral. Ventriculul al patrulea este îngust şi în
poziţie joasă, determinând aspectul în cioc de pasăre al cortului cerebelos.
Deşi în cazul prezentat încadrarea malformaţiei a fost Arnold Chiari I, pe baza datelor din
literatură şi a rezultatelor imagistice, consider că în cazul pe care l-am prezentat este vorba de o
malformaţie Arnold Chiari de graniţă, între tipurile I şi II, care încă nu a dezvoltat meningomielocel
însă coborârea pregnantă a tonsilelor cerebeloase(aproximativ 3 cm.) si parţial a vermisului în
canalul vertebral a creat deja premiza evoluţiei ulterioare a meningomielocelului.
Decizia clinico-terapeutică se impune a fi făcută rapid, pentru a căuta restaurarea
malformaţiei şi reconstrucţia chirurgicală a fosei craniene posterioare.
Cap.9 Coasta cervicală
Coasta cervicală este o anomalie relativ rară asociată coloanei vertebrale cervicale
inferioare. Prezint în continuare rezultate anatomo-imagistice obţinute după investigaţia personală a
53 de radiografii de coloană vertebrală cervicală şi în plus o reconstrucţie CT 3D la 1 caz cu aceeaşi
anomalie. La lotul investigat radiologic din care au făcut parte 50 de pacienţi adulţi am găsit coastă
cervicală bilaterală la 5 dintre aceştia şi unilaterală la 2 pacienţi. La 3 pacienţi pediatrici unul singur
a prezentat coastă cervicală unilaterală.
Coasta cervicală este o anomalie osoasă care fie nu are expresie clinică, fie este descoperită
la pacienţi cu sindroame clinice (compresii neurovasculare, sindrom de apertură toracică
superioară).
Cauza compresiunii nervoase o dă şi deficitul de spaţiu la nivelul fosei supraclaviculare;
leziunile nervoase depind de gradul şi de durata compresiei. Variaţiile anatomice precum şi coastele
accesorii, muşchii accesori şi benzile fibroase sunt cauze frecvente ale acestor compresii. O
compresie cronică preexistentă poate determina un sindrom ATS subclinic însă un traumatism
minor poate fi suficient pentru a determina manifestarea neurocompresivă.
Pentru managementul sindromului de ATS nu există un “gold standard”
26