DANIEL IOAN Cocan CREŞTEREA PĂSTRĂVULUI ... - Editura Bioflux

Creşterea păstrăvului curcubeu în sistem recirculant şi condiţii controlate de mediu
Daniel Ioan Cocan
În Europa, originea pisciculturii datează din Epoca Romană şi este în strânsă legătură cu
propagarea creştinismului, în scopul respectării preceptelor religioase privind regimul alimentar.
Comunităţiile monahale au avut un rol important în dezvoltarea pisciculturii.
Scriitorul roman Varo (28-116) descrie „vivarii şi piscine”.
Columela scrie, în primul veac al erei creştine, cartea „De re rustica” (Despre agricultură)
unde menţionează preocuparea pentru creşterea peştilor în crescătorii mari din râuri şi lacuri (fig.2).
Fig.2 Columela autorul "De re
rustica"
Hildegard von Bingen (1098-1179), stareţa abaţiei Saint
Rupert, descrie 30 specii de peşti şi scrie un studiu privind
depunerea icrelor (reproducerea) la peşti.
Gospodării de heleştee întâlnim în secolul XIII-XIV în
Cehia, Galiţia, Boemia, Polonia. Unele din aceste crescătorii
există şi astăzi, aşa cum este cea din Witingau (Cehia), fondată
în anul 1358.
În Rusia, primele heleştee s-au construit în secolul XIII
la mănăstirea Serghiev, ca peşte fiind menţionată cega. În
secolele XV-XVI se constituie crescătorii de peşte adevărate.
Ţarul Boris Godunov dispune amenajarea heleşteului Borisovca
cu o suprafaţă de 83 ha, existent şi în prezent. În secolul XVII,
piscicultura, se dezvoltă mult, speciile vizate în principal fiind
crapul şi linul. Zaozerski, în cartea sa „Patria ţaristă în secolul XVII” menţionează existenţa unor
salbe de iazuri: 37 iazuri în Izmailova, 10 în Stepanov, 9 în satul Alexeev.
În secolul XVIII, datorită condiţiilor economice, se înregistrează un regres în domeniul
pisciculturii şi creşterii animalelor. La începutul secolului XIX însă, crescătoriile capătă forme
asemănătoare celor actuale.
Un mare rol în dezvoltarea pisciculturii l-a avut S.L. Jacobi, care descoperă şi aplică în 1763
primele însămânţări artificiale la păstrăv şi V.P. Vraskij, care în 1860 a pus în funcţiune prima staţie
de incubaţie a icrelor de salmonide în Rusia.
În Europa de Vest, cele mai mari crescătorii erau în Germania (62.000 ha), Cehia (44.000
ha) şi Polonia (55.000 ha). Principalele specii cultivate erau crapul şi păstrăvul, dar se cultivau şi
alte specii: linul, carasul roşu, caracuda, carasul auriu, ştiuca, somnul, coregonul şi anghila.
În Europa de Est, Rusia avea piscicultura cea mai dezvoltată, dar în timpul războiului civil,
crescătoriile au fost distruse în cea mai mare parte, rămânând după 1918, doar 32.445 ha bazine
piscicole.
Primele documente privind creşterea peştelui pe actualul teritoriu al României, datează din
secolul XII şi se referă la existenţa a numeroase „iazuri” şi „râmnice” şi la peştii care le populau.
2