anexei - Consiliul Judeţean Mureş

defilee cu relieful fragmentat. Conurile vulcanice apar îngemănate, platourile sunt mai largi şi mai domoale
pe partea vestică, pietrişurile şi nisipurile alcătuiesc un adevărat piemont închis spre vest de Culmea Sieu-
Sânioara, care face legătura cu micile depresiuni subcarpatice.
Aria vulcanică a munţilor se extinde îndeosebi între Valea Gurghiului şi a Cuşmedului, înaintând mai
mult spre vest, dar fragmentată de Valea Nirajului Mare. Această arie cuprinde şi Depresiunea Sovata-Praid,
în formă de suveică de la poalele munţilor puternic cutată - relativ recent - în formaţiuni diapire, în care se
exploatează sarea. (Praid judeţul vecin Harghita)
Defileul Mureşului : Între oraşul Topliţa (judeţul Harghita) şi localitatea Deda, Defileul Mureşului
constituie o arie îngustă de discontinuitate geografică în cadrul lanţului vulcanic, cea mai lungă străpungere
completă - de peste 35 km - a catenei muntoase Călimani-Harghita, prin care s-au deversat apele lacului cu
aproximativ 15 milioane de ani în urmă pe fundul actualei depresiuni tecton-vulcanice a Gheorghienilor
(Giurgeului) , tot aşa cum s-au întâmplat lucrurile şi cu apele instalate în zona Ciucului şi deversate de Valea
Oltului prin defileul Tuşnad.
Îngust cu versanţi foarte apropiaţi, cu povârnişuri repezi, Defileul Mureşului are trăsături
caracteristice inclusiv climatice (19°C temperatura medie a lunii iunie), care îl face accesibil şi foarte plăcut
pentru turişti în toate anotimpurile. În acelaşi timp, defileul este foarte bine populat, mai ales în micile
bazinete formate la gurile de vărsare ale unor afluenţi a Râului Mureş, care au generat de-a lungul timpului
agestre (conuri de dejecţie) mai mari, cum este de exemplu cel de la Lunca Bradului, care are un aspect cu
adevărat depresionar. Pe unele porţiuni ale defileului, rămâne loc doar pentru albia râului şi pentru şosea, iar
pentru calea ferată fiind necesară străpungerea de tuneluri în stâncile de andezit ale Munţilor Gurghiului.
Dealurile subcarpatice Transilvănene: Trecerea dinspre zona muntoasă înspre Podişul Transilvaniei,
se face prin intermediul unor regiuni deluroase şi depresionare, care amintesc prin geneză şi morfologie de
zona dealurilor subcarpatice externe.
La est de depresiunile Dumbrăvioara, Căluşeri, Miercurea Nirajului, Sângeorgiu de Pădure, Şoimuş,
se desfăşoară un relief de dealuri şi depresiuni cu înălţimi mult mai mari (600 - 1000 m ), redus ca lăţime ( 8
- 30 km ), dar alungit după direcţia Carpaţilor Orientali, cu denivelări accentuate ( 300 - 400 m ), uşor cutate
cu o gamă variată de forme, rezultate din spălări şi alunecări de terenuri.
Specificul regional al Subcarpaţilor Transilvăneni, oferă posibilitatea separării reliefului în mai multe
subunităţi şi anume:
Dealurile subcarpatice ale Reghinului, se întind de la Valea Nirajului şi până la Culmea Păltinişului
(691 m) la nord de Râul Mureş, se ataşează Munţilor Gurghiu - Călimani, formând câteva subunităţi de
relief printre care:
a. Depresiunea subcarpatică Deda-Vălenii de Mureş, cunoscută şi sub numele de Depresiunea
Vălenii sau Ruşii Munţi, fiind închisă de latura vestică de Culmea Păltiniş-Sânioara.
b. Culmea Păltiniş-Sânioara, este suprapusă unei cute anticlinale alcătuită din conglomerate de
Jabeniţa, - roci rezistente la coroziune - păstrate permanent în relief ( 600 - 750 m ), faţă de ariile
depresionare înconjurate din zonă.
c. Depresiunea Reghinului, în cea mai mare parte corespund ariei de adunare a apelor de la Reghin.
Structura reliefului constă dintr-o suită de interfluvii nivelate la circa 550- 600 m de versanţi înclinaţi
conform lăsării structurilor neomogene, la care se adaugă complexul şesurilor aluviale şi al teraselor
fluviale, etajate pe cinci-şase nivele. Plafonul depresiunii poate fi reconstituit din vârfurile mai înalte
rânduite de-a lungul interfluviilor la aproximativ 600 - 650 m.
9