downloada aici - Facultatea de Farmacie Bucureşti

Virusurile. Virusurile sunt o categorie aparte de agenti infectiosi, vizibili
numai la microscopul electronic, deosebiti fata de toate celelalte organisme
cunoscute. Nu cresc si nu se reproduce independent. Reproducerea virusurilor o
realizeaza celulele procariote sau eucariote infectate, folosind ca model acidul nucleic
viral (ADN sau ARN). Nu pot sa-si asigure energie necesara proceselor vitale,
datorita lipsei enzimelor metabolice. Rezulta ca virusurile sunt in mod obligatoriu
parazite. Un virus se poate afla in trei stari:
1. Starea de virion sau virus infectios matur. Virionul este constituit dintr-o
molecula de acid nucleic ADN sau ARN care constituie genomul viral si un invelis
proteic numit capsida. El este liber in afara unei celule vii si inactiv.
2. Starea de virus vegetativ. Aceasta este reprezentata de acidul nucleic viral
patruns intr-o celula vie. In aceasta stare este infectios. Celula infectata produce
virusuri pana la distrugerea sa.
3. Starea de provirus. Uneori, acidul nucleic viral se poate atasa la un
cromozom al unei celule, ramanand in aceasta stare o perioada de timp nedefinita.
Celula este purtatoare, pana la desprinderea acidului nucleic viral, moment in care se
face trecerea de la starea de provirus la cea de virus vegetativ. Virusurile ataca
bacterii (bacteriofagi), plante, ciuperci si animale. Exemple de viroze: la plante
mozaicul tutunului; la animale pesta, febra aftoasa, turbarea; la om gripa,
poliomielita, hepatite epidemice s.a.m.d. Includerea virusurilor intre organismele
procariote este discutabila, datorita structurii lor acelulare.
Virusurile fac parte din ordinul Virales si constituie o categorie speciala de
agenti infectiosi, acelulari, cu dimensiuni foarte mici (10-300nm), care spre deosebire
de bacterii contin in compozitia lor un singur acid nucleic: ARN (ribovirusuri) sau
ADN (dezoxiribovirusuri). Datorita dimensiunilor extrem de mici, virusurile trec prin
filtrele bacteriologice, sunt „filtrabile” si spre deosebire de bacterii sunt rezistente la
antibiotice. Initial, virusologia era numita inframicrobiologie. Fiind complet lipsite de
echipament enzimatic virusurile sunt dependente din punct de vedere metabolic de
celulele pe care le paraziteaza. Ele sunt strict parazite intracelular la organismele
gazda iar in laborator pot fi cultivate numai pe culturi de celule (tesut normal sau
tumoral), sau pe ou de gaina embrionat ori prin inoculare la animale sensibile.
Virionul, virusul infectios matur denumit si „unitate infectioasa” este constituit
din:
- genomul viral (nucleoid) reprezentat numai de ARN sau de ADN, care
contine informatia genetica;
- capsida de natura proteica monostratificata formata din numeroase unitati
structurale identice, reprezentate de molecule proteice numite capsomere, dispuse
simetric; capsida mareste rezistenta virusului in mediul extern si prin receptorii pe
care ii poseda se ataseaza de celula gazda pe care o paraziteaza.
In raport cu structura interna, fiecare categorie de virus prezinta forme
morfologice caracteristice, de exemplu forma cilindrica (virusul mozaicului
tutunului), paralelipipedica (grupul variola - vaccina), sferica (virusul gripal), sub
forma de cireasa (bacteriofagul) etc.
Virusurile cu un nivel mai complex de organizare, prezinta la exteriorul
capsidei un invelis numit peplos, care la randul sau este alcatuit din unitati structurale
pagina 12 din 166