downloada aici - Facultatea de Farmacie Bucureşti

acterii traiesc libere in natura, in apele statatoare sau termale sulfuroase, mai ales in
anaerobioza (sub planctonul de alge acvatice).
b. Bacteriile fotosintetizante heterotrofe, sunt bacterii saprofite, purpurii
nesulfuroase, in general anaerobe care utilizezea ca sursa de energie lumina solara, iar
pentru sinteza au nevoie si de structuri organice (de exemplu alcoolii si acizii grasi).
2. Bacteriile chimiosintetizante. Aici se incadreaza majoritatea bacteriilor
care utilizeaza ca sursa de energie procesele oxidative, pe seama substantelor
chimice, prezente in substratul nutritiv.
a. Bacteriile autrotofe, isi obtin energia prin oxidarea unei substante anorganice:
NH3, NO2, H2S, Fe, S, H. Aceste bacterii prezinta o specializare deosebita asupra
substratului din care isi elibereaza energia necesara si pe care il oxideaza; de aceea
ele au primit denumirea de: fero-bacterii, hidrogen-bacterii, sulfo-bacterii etc.
b. Bacteriile heterotrofe folosesc drept surse de energie oxidarea aeroba sau anaeroba
a unor substante organice care de multe ori reprezinta totodata si sursa lor de carbon.
Substantele utilizate cel mai frecvent de catre aceste bacterii drept surse de energie
sunt: glucidele, acizii grasi, alcoolii etc., care sunt degradati prin oxidare, pana la
dioxid de carbon si apa.
3. Bacteriile paratrofe, fiind parazite obligatorii intracelulare, energia
necesara reactiilor biochimice de sinteza este furnizata in totalitate de catre
organismul gazda.
Orice proces chimic aerob sau anaerob prin care energia este pusa in libertate
de catre celula bacteriana pentru a fi folosita la sinteza materialului celular, poarta
numele de metabolism energetic sau in sens mai larg, respiratie bacteriana.
Respiratia se refera deci la toate reactiile producatoare de energie care au loc in celula
si datorita carora celula traieste. De obicei aceste reactii sunt de oxidare cuplate
intotdeauna cu reactii de reducere si constituie potentialul de oxido-reducere celular.
Tipul cel mai frecvent de respiratie la bacterii este respiratia aeroba
(asemanatoare cu cea a organismelor superioare) in care substanta organica este
oxidata in organism pana la dioxid de carbon si apa cu ajutorul oxigenului atmosferic.
Prin oxidare se intelege transportul unui atom de H de la un donator la un acceptor.
Cand acest ultim acceptor este O liber, au loc procese de oxigenare, iar bacteriile care
pot trai in prezenta oxigenului atmosferic, se numesc aerobe.
Ulterior s-a constatat ca bacteriile pot avea si respiratie de tip anaerob, in care
microorganismele nu au nevoie de oxigenul atmosferic pentru activitatea lor vitala.
Aceste bacterii numite anaerobe, isi procura energia necesara din procesele de
fermentatie care au loc in substratul nutritiv. In acest caz energia este eliberata prin
dehidrogenare: pierdere de H, in absenta oxigenului atmosferic. Ultimul receptor de
H in acest caz, poate fi orice substanta anorganica, cu exceptia oxigenului.
Deoarece prin oxidarea biologica se elibereaza in final o cantitate mare de
energie, respiratia bacteriana este asigurata prin doua mecanisme: eliberarea energiei
sub forma fractionata si depozitarea energiei in scopul unei utilizari ulterioare.
a. Eliberarea fractionata a energiei (respiratia propriu-zisa), se realizeaza prin
intermediul unor succesiuni de reactii de oxido-reducere, catalizate de enzime
respiratorii, care alcatuiesc asa numita catena de respiratie celulara. Aceasta
actioneaza prin enzime numite dehidraze care includ trei categorii principale de
pagina 30 din 166