downloada aici - Facultatea de Farmacie Bucureşti

iochimice complexe de dezaminare, decarboxilare, reducere, dezaminare oxidativa
etc. Dezaminarea acizilor aminati are ca rezultat eliberarea de amoniac, care este apoi
utilizat de bacterie ca sursa de azot.
Prin decarboxilare anaeroba a aminoacizilor, determinata de bacterii, se
elibereaza gruparea COOH, se formeaza CO2 si amina corespunzatoare. Reactia este
catalizata enzimatic de decarboxilaze si reprezinta un mecanism important de formare
a CO2 la microorganisme. Enzimele bacteriilor proteolitice (ribonucleaze,
dezoxiribonucleaze) actioneaza specific asupra acizilor nucleici prin depolimerizare,
determinand o degradare ireversibila.
2. Degradarea glucidelor. Aceste substante reprezinta sursa importanta de
energie pentru microorganisme si furnizeaza in acelasi timp carbon, necesar pentru
nutritia lor. Cea mai mare cantitate a rezervei de carbon este reprezentata de oligo-,
dar mai ales de polizaharide, care intr-un prim stadiu sunt transformate sub actiunea
microorganismelor, in monozaharide. Degradarea lor se datoreste unor enzime
numite diastaze (amilaze, maltaze) care actioneaza prin procese de oxidare si
descompun, de exemplu, hexozele pana la CO2 si H2O sau actioneaza prin hidroliza
si reducere. Fermentatiile bacteriene se caracterizeaza printr-o puternica consumare a
glucidelor cu transformarea incompleta a acestora, in stadii succesive. In timpul
fermentatiilor bacteriene, dirijate enzimatic, se degaja o mare cantitate de energie.
Glucoza, de exemplu, poate fi descompusa pana la acid piruvic, care reprezinta
o substanta importanta in metabolismul bacterian; in continuare, acidul piruvic
urmeaza mai multe cai metabolice: prin decarboxilare aeroba, cu formare de
acetaldehida evolueaza ca o fermentatie acetica (specifica microorganismului
Acetobacter); in anaerobioza evolueaza in sensul fermentatiei alcoolice, specifice
levurilor sau poate trece in acid lactic, in cadrul fermentatiei lactice.
Un alt mod de fermentare al glucozei de catre bacteriile din grupul coli-
aerogenes, dizaharidele sunt descompuse prin hidroliza si fosforilare cu ajutorul
enzimelor adaptative: beta-galactozidaza si invertaze.
Polizaharide: amidonul este degradat cu ajutorul enzimei amilaza in maltoza
si apoi, in continuare, in glucoza. Amidonul poate fi, de asemenea, degradat intr-un
mod cu totul particular de catre Bacillus macerans, pana la dextrine ciclice si glucoza.
Numeroase microorganisme pot actiona asupra celulozei. Siu (1951) a stabilit o lista
de peste 150 microorganisme celulolitice, apartinand unor grupuri foarte diverse
dintre Eubacterii (Bacillus, Bacterium, Cellulomonas, Clostridium, Pseudomonas,
Vibrio), apoi bacterii din grupul Myxobacterii, Actynomicete si mucegaiuri, ca:
Aspergillus, Cladosporium, Fusarium, Penicillium. Pectinele sunt degradate de
microorganismele pectinolitice: numeroase mucegaiuri, Aspergillus niger,
Cladosporium herbarum, Penicillium glaucum, apoi bacterii din genul Erwinia,
Clostridium, specii pigmentate (felsineum si roseum) si nepigmentate (Plectridium
pectinovorum).Pectinele sunt polizaharide insolubile, cu greutate mare moleculara,
formate dintr-un lant liniar de acid poli-beta-l-4-galacturonic. Ele sunt degradate cu
ajutorul a doua enzime diferite: pectinesteraza, care hidrolizeaza gruparile metilice si
poli-galacturonidaza, care hidrolizeaza gruparile glucozidice ale lantului. In mari,
exista numeroase bacterii care degradeaza agar-agarul, alga marina superioara, prin
hidroliza, iar in organismul uman, bacteriile patogene ca: stafilococi, streptococi sau
pagina 34 din 166