downloada aici - Facultatea de Farmacie Bucureşti

vibrionul holeric, bacterie patogena pentru om, se dezvolta la un pH alcalin, cuprins
intre 8-9.
3. Presiunea osmotica. Pentru a se dezvolta, bacteriile au nevoie de medii
izotonice, adica aproximativ cu aceeasi concentratie de ioni ca si cea din citoplasma
bacteriana. Orice modificare in concentratia salina de clorura de sodiu care depaseste
2%, inhiba partial sau total cultivarea bacteriei, iar daca aceasta concentratie este mai
ridicata, survine adesea moartea bacteriei. Exista, insa, unele grupe de bacterii,
denumite halofile, care spre deosebire de primele se dezvolta la concentratii saline
care depasesc 15% (echivalentul apei de mare), de exemplu: coci din grupul Sarcina-
Micrococcus, bacili gram-negativi sau pozitivi din speciile: Pseudomonas, Vibrio,
Bacillus, Bacteroides.
In general, in scop de diagnostic sau studiu, bacteriile sunt cultivate pe medii
de cultura artificiale, preparate in laborator, prin care se incearca satisfacerea, pe cat
posibil, a tuturor exigentelor bacteriei in substante nutritive, izotonie, pH,
temperatura, necesitate de CO2 etc. Cantitatea de mediu utilizata in acest scop este, in
general limitata (eprubeta sau placi Petri), care se insamanteaza cu un prelevat
biologic (sange, urina etc.) sau patologic (puroi), substanta farmaceutica sau
medicament contaminat etc. sau cu o alta cultura obtinuta anterior. Aceasta mica
cantitate care se insamanteaza pe mediul de cultura, poarta numele de inocul. Dupa
insamantare, mediul de cultura se pune la incubat 24 de ore (timp necesar pentru
cultivarea majoritatii bacteriilor). Ceea ce se obtine a doua zi se numeste cultura sau
populatie bacteriana, care poate fi unica (cultura pura) daca produsul a fost
monobacterian sau rezulta mai multe populatii bacteriene diferite (cultura mixta) daca
in produs au existat concomitent mai multe specii bacteriene.
Multiplicarea bacteriilor
Dupa insamantare pe mediile nutritive si termostatare la incubator, bacteriile
din produs, gasind de obicei conditii favorabile de dezvoltare, ajung la maturitate si
se multiplica, reproducerea asigurand perpetuarea speciei.
Microorganismele se reproduc in special, prin:
1. diviziune simpla, numita si diviziune directa, sciziparitate sau fisiune binara.
Diviziunea este precedata de o replicare si separare a nucleului. Diviziunea nucleului
are loc printr-un clivaj longitudinal al celor doua lanturi de polinucleotide, cu
resintetizarea concomitenta a lantului complementar, incat odata terminata diviziunea
sa in celula, exista doi nuclei identici din punct de vedere genetic. Concomitent,
celula creste in volum, se alungeste, iar protoplasma se divide in doua parti
aproximativ egale prin intermediul unui sept transversal, la formarea caruia participa
peretele bacterian si membrana citoplasmatica. Urmeaza apoi o gatuitura la nivelul
peretelui bacterian care in final separa cele doua celule fiice, identice prin toate
caracterele lor cu celula parentala. Uneori, separarea peretelui nu se face complet,
incat cele doua celule fiice raman unite, in perechi lanturi sau gramezi care determina
la bacterii asezari caracteristice in raport cu planul de diviziune (ciorchine de strugure
la stafilococ, lanturi la streptococ, diplococi-pneumococ, gonococ). De asemenea,
daca se surprinde o bacterie in plina diviziune, ea poate apare cu doi sau patru nuclei
deoarece septurile transversale nu s-au separat complet pentru a elibera celulele fiice.
pagina 36 din 166