downloada aici - Facultatea de Farmacie Bucureşti

defectuos. La inceput, fermentatia a fost considerata ca un simplu proces chimic: prin
fermentatie alcoolica, zaharul se transforma in cantitati aproximativ egale de alcool si
bioxid de carbon. Leeuwenhoek evidentiase cu microscopul lui, in lichidul de
preparare a berii, o levura pe care a descris-o din punct de vedere morfologic, ca fiind
de dimesiunea unei hematii, dar nu a facut legatura intre prezenta ei si fermentatie.
Lavoisier, in anul 1789, a recunoscut pentru prima oara importanta levurii in
declansarea fenomenului chimic al fermentatiei. Rolul esential al levurii in procesul
fermentativ a fost insa demonstrat si studiat mai amplu de catre Latour, care
considera levurile organisme vii, de origine vegetala, fiind lipsite de mobilitate. In
aceeasi perioada, Pasteur a facut studii asupra fermentatiei lactice, butirice, acetice,
alcoolice. El a aratat ca fiecare tip de fermentatie este determinat de un anumit tip de
microorganism care este specific pentru fermentatia respectiva si ca modificarea
randamentului sau a calitatii vinului a fost cauzata de patrunderea unor
microoganisme straine, nedorite, in procesul fermentativ. El a demonstrat astfel,
natura biologica si nespecifica a defectelor de fermentatie. Experientele sale din anii
1850, prin care a aratat eficienta sterilizarii pentru bacterii si fungi, forme vegetative
si spori, el a combatut definitiv teoria generatiei spontanee. Studiind bolile viermilor
de matase si apoi unele boli epidemice la om si la animale, el a ajuns la concluzia ca
acestea sunt determinate de microbi. Ca urmare, s-a avut produs o dezvoltare
vertiginoasa a microbiologiei in a doua jumatate a secolului XIX, descoperindu-se si
studiindu-se numeroase bacterii, agenti etiologici ai multor boli contagioase. Astfel
Pasteur a descoperit streptococul, microbul febrei puerperale (1879), stafilococul
(1880), Clostridium septicum (1887), iar mai tarziu agentul cauzator al holerei
gainilor.
Apoi se descopera pe rand si alte bacterii. Neisser (1879) descrie gonococul,
Neisseria gonorheae, care cauzeaza gonoreea; Eberth (1880), bacilul tific, Salmonella
typhi, care cauzeaza febra tifoida; Escherich (1882) bacilul coli, Escherichia coli,
care se gaseste in colon; Koch a descoperit bacilul tuberculozei Micobacterium
tuberculosis (1882) facand totodata studii valoroase asupra infectiei tuberculoase; a
descoperit vibrionul holeric (1883) Vibrio cholerae. Inventand metoda cultivarii pe
medii nutritive solide (ser de bou coagulat) el a obtinut pentru prima oara culturi
microbiene in stare pura. Yersin (1894) bacilul ciumei Yersinia pestis, care cauzeaza
ciuma; Schaudin (1905) spirocheta Treponema pallidum care cauzeaza sifilisul
s.a.m.d.
Tot in aceasta perioada Pasteur a observat ca o cultura microbiana care
determina holera gainilor, prin invechire era incapabila sa mai produca boala, insa
pasarile inoculate cu aceasta cultura deveneau rezistente, imune la o noua infectie.
Prin aceasta mare descoperire, Pasteur a pus bazele stiintifice ale vaccinarii,
demonstrand totodata ca proprietatile biologice ale microbilor nu sunt fixe, ele putand
fi modificate sub influenta unor factori din mediul extern: caldura, uscaciune etc.,
bacteriile devenind inofensive si chiar folositoare pentru om. Pe baza acestei
descoperiri el prepara vaccinurile: carbunos, rabic, holera gainilor, punand astfel in
practica metoda imunizarii prin vaccinuri vii si atenuate, principiu deosebit de actual
si in prezent. Koch, medic german (1843-1910), alaturi de Pasteur, a initiat infectia
experimentala si a aratat conditiile necesare pentru reproducerea infectiei la animalul
pagina 6 din 166