Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CIRCUMFLEXĂ
FEMURALĂ (ARTERA)
CIRCUMFLEXĂ
HUMERALĂ (ARTERA)
arteră detaşată din trunchiul principal arterial din zona femurului,
pătrunzând printre muşchi într-un traiect variat; se disting: circumflexa
femurală, cranială, caudală, laterală şi mediană.
artera desprinsă direct sau indirect din trunchiul arterial principal din
zona articulaţiei scapulo-humerale, distingându-se artera circumflexă
humerală, caudală şi cranială.
CIRCUMVOLUŢIE (lat. circumvolvo-vi-utum – a se învârti în jurul) termen generic pentru
definirea cutelor sinuoase de la suprafaţa emisferelor cerebrale.
CIRI prelungiri filamentoase lungi, tentaculiforme aflate pe suprafaţa unor
animale, cirii sunt prevăzuţi cu muşchi, care se pot contracta sau alungi şi
sunt de natură şi dimensiuni diferite, servind ca organe de respiraţie şi
tactile, de prindere a hranei, de copulaţie, de fixare; pot fi întâlniţi de
asemenea, la peşti şi insecte.
CIRIPEDE subclasă (Ciripedia) de crustacee marine, alcătuită din specii sedentare,
fixate sau parazite; picioarele fiind adaptate la prinderea hranei s-au
transformat în ciri.
CIROZĂ 1. (gr. kirrhos – galben-roşcat murdar + osis) afecţiune cronică
progresivă a ficatului;
2. termen generic folosit pentru inflamaţiile cronice, interstiţiale ale unui
organ.
CIRSOTOMIE (gr. kirsos – varice, tome - secţiune) operaţie prin care se extirpă un
varice.
CIS sin. cuplare, termen introdus de către Haldane în 1942, pentru a defini o
anumită poziţie a genelor la un locus, în raport cu poziţia genelor de la
alt locus pe aceeaşi pereche de cromozomi homologi; în cazul poziţiei
cis, pe acelaşi cromozom, la cei doi loci se găsesc genele normale sau
genele dominante, iar la celălalt cromozom homolog la locii respectivi se
găsesc genele mutante sau, cele recesive.
CISTALGIE (gr. kystis – vezică, algos - durere) tulburare funcţională dureroasă a
vezicii.
CISTECTAZIE dilataţie a vezicii.
CISTECTOMIE operaţie executată în scop de a îndepărta vezica.
CISTEIĂ aminoacid monoaminocarboxilic conţinând sulf sub formă tiol (-SH),
care intră în constituţia diferitelor proteine, ca atare sau sub forma sa
oxidată de cistină (-S-S-); cele mai bogate în cisteină sunt
scleroproteinele ţesuturilor animale (păr, piele, unghii, copite).
CISTEROGRAFIE metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a conturului şi
dimensiunilor cisternelor subarahnodiene.
CISTIC care se referă la vezică; care se referă la vezicula biliară, în special ca
anatomie.
CISTICEFAL monstru caracterizat prin aspectul vezicular al capului.
CISTICERCOZĂ boală parazitară determinată de dezvoltarea cisticercilor de Taenia.
CISTICITĂ inflamaţia canalului cistic.
149