Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

SÂGE lichid organic vâscos, de culoare roşie, constituit dintr-o parte lichidă
(plasma) şi elementele figurate în suspensie, propulsat de inimă într-un
circuit închis, prin artere, capilare şi vene.
SCABIE sin. râie; dermatoză purigionoasă şi contagioasă a omului şi a unor
animale; datorată parazitului acarian Sarcoptes scabiae.
SCAFOID 1. care are formă asemănătoare unei bărci;
2. os scurt, cel mai lateral din rândul proximal al carpului.
SCAFOPODE clasă (Scaphopoda) de moluşte marine mici, formată din puţine specii, cu
piciorul în formă trilobată sau de lopată, cu cochilie tubulară care are câte
un orificiu la ambele capete, fără tentacule.
SCALARIFORM 1. (lat. scala – scară; forma -formă) ţesuturi sau vase cu structuri
transversale asemenea barelor unei scări;
2. tip de lignificare pe pereţii interni la vasele lemnoase punctate
(traheide);
3. la unele animale nevertebrate (anelide, amphineurieni) sistemul nervos
ganglionar scalariform, deoarece ganglioni perechi sunt uniţi între ei prin
fibre nervoase, atât în lung cât şi în lat, care dă aspectul unei scări.
SCALE v. muşchiul scalen.
SCAP 1. (gr. skapos - tulpină) tulpină, peţiol, peduncul; peduncul floral lipsit de
frunze care apare direct din sol;
2. articolul sau segmentul bazal, la antena unor insecte (diptere) etc.
SCAPULAR care se referă la spată (regiunea scapulară), aparţine spetei (spina
scapulară) sau are contingenţe cu spata.
SCAPULĂ lat. omoplat.
SCAPULECTOMIE rezecţia parţială sau totală a omoplatului, cu conservarea membrului
superior.
SCAPULO-HUMERAL care se referă la omoplat şi humerus.
SCAPULOPEXIE fixarea chirurgicală a omoplatului la coaste.
SCARIFICARE incizie superficială a pielii în scopul producerii unei sângerări, unei
scurgeri de serozităţi sau inoculări cu vaccin.
SCARIFICATOR instrument din oţel cu extremitatea tăioasă, utilizat în scarificări.
SCARLATIĂ maladie infecţioasă acută, contagioasă şi epidemică, cauzată de tulpini de
Streptococus hemoliticus.
SCARPA (TRIUGHIUL) spaţiu în regiunea inghinocrurală, pe faţa anterioară şi superioară a
coapsei, delimitat în sus de arcada femurală, în afară de proeminenţa
muşchiului croitor şi înăuntru de proeminenţa muşchiului adductor
mijlociu.
SCATOL (gr. skor, skatos - excrement), substanţă chimică azotată naturală, rezultată
din putrefacţia albuminelor în intestinul gros.
SCĂRIŢĂ 1. instrument în formă de potcoavă utilizat pentru reducerea unei fracturi
sau pentru menţinerea unei reduceri;
2. oscior intern al cutiei timpanului, situat intern faţă de nicovală şi
întinzându-se până la fereastra ovală.
440