Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

AUTOGREFĂ implantarea într-un organism a unei porţiuni dintr-un ţesut
preluat din acelaşi organism.
AUTOHEMAGLUTIARE sin. autoaglutinare.
AUTOHEMOLIZĂ liza propriilor eritrocite de către serul sanguin propiu.
AUTOHEMOTERAPIE (gr. autos + haima - sânge + therapeia) metodă de tratament în
care se utilizează sângele propriu prin recoltare dintr-o venă şi
introducerea lui imediat pe cale s.c. sau i.m.
AUTOHTO sin. indigen, care trăieşte acolo unde este născut; în medicină, se
spune despre o infecţie contractată în locul unde trăieşte
bolnavul.
AUTOIMUITATE stare care rezultă din imunizarea unui subiect faţă de structuri
proprii. se poate pune în evidenţă prin prezenţa de anticorpi faţă
de structurile proprii, interesate, autoimunizarea poate duce la
stări patologice, printre care lupusul eritematos acut diseminat.
AUTO-
ICOMPATIBILITATE
fenomen care constă în inhibarea polenului propiu de a
germina, de a străbate stilul şi de a fecunda ovulele proprii.
AUTOIFECŢIE (gr. autos + inficio-feci-fectum-ere- a strica, a corupe,
molipsire) îmbolnăvire prin microbi care s-au găsit în organism
de mai mult timp şi care în anumite împrejurări – fie prin
slăbirea rezistenţei organismului, fie prin creşterea virulenţei
microbilor declanşează îmbolnăvirea organismului.
AUTOIFESTARE (gr. autos + infesto(are) – a ataca, a devasta, a face pagubă)
infestare cu un parazit care este deja în organism indiferent în
ce stadiu se găseşte.
AUTOITOXICAŢIE intoxicaţie prin produşi de metabolism ai propriului organism,
fie normali, fie anormali.
AUTOGREFĂ ţesut transplantat dintr-o parte în alta a unui organism.
AUTOLIZĂ fenomen în care proteinele organismului se desfac datorită unor
enzime care iau naştere în celulele propii.
AUTOLIZIE lizine care produc distrugerea eritrocitelor propii.
AUTOLOG 1. produs sau component provenind de la acelaşi organism
2. termen pentru a indica un neoplasm provenit din celule care
apar în mod normal în organul respectiv.
AUTOMATISM executarea unor acte fără ca voinţa să poată interveni;
automatismul ambulator este impulsul manifestat prin mers
până la epuizare, simptom observat în turbare la câine,
automatism cardiac (forma cronotropă).
AUTOMATIZARE transformarea unei activităţi voluntare în activitate automată,
dat fiind repetarea sa foarte frecventă.
AUTOMUTILARE mutilarea voluntară, ce survine în unele cazuri de alienaţie
mentală. este practicată uneori de subiecţi care vor să scape de
uinele obligaţii sau responsabilităţi (serviciu militar, acuzare în
justiţie) ori pentru obţinerea unor avantaje.
AUTOOMIE independenţă funcţională.
75