Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

T.I. v. tomodensitometria.
TIAMIĂ sin. aneurină, vitamina anti beri-beri, vitamină antineuritică, vitamină B 1;
vitamină din grupul B, conţinând sulf şi a cărei carenţă provoacă beri-beri.
TIBIA os lung, cel mai voluminos din cele două oase care constituie scheletul
gambei şi care se află pe partea internă a acesteia.
TIBIO-AVICULAR care se referă la tibie şi la scafoidul tarsului (os navicular).
TIBIO-PEROIER care se referă la tibie şi peroneu.
TIBIO-TARSIA care se referă la tibie şi tars.
TIBIOTARSO-
METATARSIAĂ
sin. articulaţia jaretului; complex articular ce leagă oasele gambei de
oasele tarsiene, acestea între ele şi oasele tarsiene la oasele metatarsiene,
prezentând ligamente comune şi ligamente proprii.
TIC mişcare involuntară a unor grupuri musculare separate, care se produce
repetat, are aspect intenţional şi poate fi stăpânită prin voinţă.
TIEMIE nivelul sulfului din sânge.
TIFFEEAU (RAPORTUL) raportul între volumul expirator maximal pe secundă (VEMS) şi
capacitatea vitală (CV); este aproximativ 75.
TIFIC 1. care se referă la tifosul exantematic;
2. care a contactat tifos exantematic;
3. care se referă la febra tifoidă;
4. careacterizat printr-o stare infecţioasă gravă.
TIFLECTOMIE rezecţia cecului.
TIFOBACILOZĂ formă gravă de generalizare a tuberculozei, cu producerea de leziuni
granulare sau nodulare în numeroase organe şi stare gravă de depresiune
nervoasă.
TIFOIDĂ (FEBRA) maladie infecţioasă febrilă, contagioasă, adesea epidemică cauzată de
Salmonella typhi, transmisă direct de la bolnav sau de la purtător de
germeni sau indirect (prin apă sau alimente contaminate).
TIFO material fin şi transparent, de in sau de bumbac, prezentat în ambalaje
sterilizate, care se folosesc la pansarea plăgilor.
TIFOS (gr. typhos – amorţire, stupoare), alterarea particulară a stării generale a
bolnavilor în perioada de stare a anumitor boli infecţioase.
TIFOS AMARIL sin. febră galbenă.
TIFOS EXATEMATIC sin. febră ataxică, exantematică, malignă, pătată epidemică, peteşială,
tifos: epidemic, de lagăr, de păduche, de război, pătat; boală infecţioasă
gravă acută şi epidemică, provocată de Rickettsia prowazecki şi care se
manifestă prin febră mare şi erupţii pe piele.
TIFOS MURI maladie infecţioasă a şobolanului, cauzată de de o rickettsie care poate fi
transmisă ocazional omului prin paraziţii animalului.
TIGAFES sindrom caracterizat prin respiraţie de tip abdominal; se produce mai
frecvent din cauza insuficienţei elasticităţii pulmonare.
TIJA PITUITARĂ cordon de substanţă nervoasă care uneşte infundibulumul tuberian cu
lobul posterior al hipofizei.
486