Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CLEARACE (eng. cleareance - curăţire) capacitatea specifică a unor organe de
prelevare din sânge a unor substanţe endogene sau exogene prin
cantitatea de plasmă depurată de substanţa respectivă în unitatea de timp.
CLEIDOTOMIE (gr. kleidion - claviculă, tome - secţionare) secţionarea claviculei.
CLEIDO-MASTOIDIA muşchi din stratul superficial al regiunii cervicale inserat cranial pe
apofiza mastoidiană şi pe claviculă sau creasta anterioară a şanţului
spiralat al humerusului, limitând jgheabul jugular.
CLEISTOGAMIE fecundare, la plantele autogame, în cadrul unei flori nedeschise.
CLEPTOMA care suferă de cleptomanie.
CLEPTOMAIE tendinţă patologică de a fura.
CLIGOTAT
(CORPUL)
formaţiune anexă din orbită, foarte dezvoltată la păsări şi reptile, la care
au aspect membranos, fiind mobilizată de doi muşchi mici (mm. pătrat şi
piramidal); la mamifere are un schelet cartilaginos, fiind plasată în
unghiul nazal al ochiului, mobilizarea ei realizându-se prin presiunea
ţesutului gras orbitar şi contracţia retractorului bulbar.
CLIMATERIU încetarea fiziologică a funcţiei genitale şi ansamblul tulburărilor care o
însoţesc.
CLIMACTERIU perioadă de viaţă în cursul căreia se produc în organism anumite
modificări hormonale, somatice şi psihice, care marchează la femeie
sfârşitul activităţii genitale şi care, la bărbat se manifestă printr-o
încetinire a activităţii sexuale.
CLIĂ termen introdus de către Huxley în 1939, pentru a indica gradul de
creştere sau descreştere într-o populaţie continuă, a frecvenţei
genotipurilor (genocline) sau fenotipurilor (fenocline), în funcţie de
schimbarea gradată a condiţiilor de mediu; clinele sunt rezultatul
conflictului dintre selecţia adaptativă la condiţiile locale şi fluxul genic,
care are tendinţe nivelatoare; aceasta înseamnă că atunci când anumiţi
factori ai mediului sunt discontinui, fluxul genic dintre populaţiile
adiacente tinde să anuleze aceste diferenţe.
CLIIC (gr. klini - pat) care se referă la clinică, în medicină termenul este utilizat
pentru a caracterizarea semnelor, evoluţiei etc. unei boli observabile.
CLIICĂ spital în care se face instrucţia studenţilor la patul bolnavilor.
CLIICIA medic care stabileşte diagnosticul prin examen direct al bolnavilor, fie la
spital, fie într-un centru particular.
CLIOID v. apofiza clinoidă.
CLIOIDIA care se referă la apofiza clinoidă.
CLIOMAIE tendinţă maladivă a unor neurastenici de a sta în pat sau în poziţie
declivă prelungită.
CLIOSTATIC (gr. kline + statein – a sta, a se ţine) se referă la poziţia culcată a unui
bolnav şi fenomenele care se produc în această poziţie.
CLIOSTATISM poziţia culcat a corpului şi diferitele aspecte care decurg din ea.
CLIOSTOMUM
COMPLAATUM
vierme parazit care parazitează ca adult în cavitatea bucală la stârci, iar
ca larvă (metacercar), sub formă de chişti ovalari, în musculatura striată
sau sub piele la peşti.
155