Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

PLEIOCHAZIU (gr. pleion – mult + chasis - diviziune), tip de inflorescenţă cimoasă (ex. la
Euphorbiaceae).
PLEIOTROPIE (gr. pleion – mult + trope - rotire), situaţie în care o genă controlează două
sau câteva caracteristici; asemenea gene se numesc pleiotrope.
PLEISTOCE prima epocă a perioadei cuaternare din cenozoic, care începe în urmă cu
circa 1.000.000 ani şi durează până în urmă cu circa 50.000 ani.
PLEROM (gr. pleroma – umplere, plombă), partea centrală a meristemului apical din
care se formează cilindrul central şi măduva rădăcinilor şi tulpinilor.
PLEOAPĂ plică cutaneomucoasă care acoperă anterior globul ocular.
PLETORĂ supraabundenţă se sânge.
PLEURAL se referă la pleură; al pleurei.
PLEURĂ foiţă seroasă mezotelială care înveleşte plămânii şi în continuare căptuşeşte
pereţii cutiei toracice.
PLEURITĂ inflamaţie acută sau cronică a pleurei, cu (sau fără) revărsat lichidian.
PLEUROCETEZĂ puncţia pleurală practicată în general pentru evacuarea unui epanşament
pleural.
PLEURODIIE durere intercostală în raport cu un proces inflamator reumatismal.
PLEUROLIZĂ secţionarea bridelor sau aderenţelor formate între cele două foiţe pleurale.
PLEUROTOMIE incizia pleurei parietale.
PLEX în anatomie, reţea de nervi şi de vase sanguine şi limfatice, constituită din
numeroase anastomoze.
PLICATURĂ tehnică chirurgicală care constă în efectuarea unui pliu la nivelul unei
structuri anatomice sau a unui organ în scopul modificării poziţiei, formei
sau funcţiei acestuia.
PLIOCE ultima epocă a perioadei terţiare din cenozoic; începe în urmă cu circa
12.000.000 ani.
PLOIDIE termen care indică fenomenul variaţiei numărului de cromozomi din nucleu;
variaţiile numerice pot fi reprezentate de: euploidie şi aneuploidie.
PLUMB metal alb, uşor cenuşiu, moale, maleabil; acesta se găseşte în cantităţi mici
în organisul omului şi animalelor.
PLUMULA muguraşul primar al embrionului unei seminţe, din care se dezvoltă
tulpiniţa.
PLURICELULAR se spune despre un organism constituit dintr-un mare număr de celule.
PEUMOALERGE alergen a cărui inhalare produce manifestări respiratorii.
PEUMARTERIOGRAFIE radiografia unui segment arterial după injectarea unui mediu de contrast.
PEUMARTROZĂ prezenţa gazului într-o cavitate articulară.
PEUMATOCEL (gr. pneima –aer, vânt; cili –tumoră, deformaţie) retenţie gazoasă într-un
conduct sau cavitate organică, urmată de deformarea, hernia sau deplasarea
respectivei formaţiuni, în urma presiunii exercitate de gaze.
399