Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

AC tijă fină de oţel, dreaptă sau încurbată, având o extremitate
ascuţită (ac de sutură) sau una tocită (ac de ligatură) şi cealaltă
extremitate deschisă pentru a permite trecerea unui fir, acele
tubulare se folosesc pentru puncţii sau injecţii.
ACALAZIE (gr. a + chalasis - relaxare) incapacitatea musculaturii netede,
care se gaseste in spasm, de a se relaxa, lipsa de coordonare
dintre musculatura esofagului şi a sfinterului cardiei.
ACATOCEFAL (gr. akantha – spin, papilă, ghimpe, kephale - cap), paraziţi
nemathelminţi cuprinzând mai multe genuri, care se recunosc
după rostrumul dotat cu cârlige, viermii parazitează la om,
maimuţă, porc, câine, raţă, gâscă etc.
ACATOCITOZĂ anomalie de formă a eritrocitelor descrisă de Bassen şi
Kornzweig (1950) şi denumită de către Singer, caracterizată
prin malformaţia eritrocitelor circulante care par a avea spini;
eritrocitele se mai numeau şi acantocite.
ACATOLIZĂ (gr. akantha + lysis - dizolvare) stare particulară a celulelor din
stratul mucos al lui Malpighi caracterizată prin micşorarea
aderenţei între ele favorizând formarea unor spaţii în care apare
un lichid dând naştere unor vezicule sau bule.
ACATOM (gr. akantha + omos – crud, necopt,) tumoare cutanată
dezvoltată în stratul Malpighi; epiteliom.
ACATOZĂ Hiperplazia epiteliului; înmulţirea rândurilor de celule.
ACAPIE (gr. a + kapnos – gaz, fum, vapori), diminuarea acidului
carbonic din sânge (ex. în caz de ascensiune, efort prelungit, sau
în intoxicatiile cu monoxid de carbon).
ACARDIAC (gr. a + kardia - cord) făt născut fără cord.
ACAREATE sin. ratite, păsări lipsite de carenă cu aripile slab dezvoltate,
improprii zborului (ex. struţul, emu, kiwi).
ACARIA (gr. akari – insectă mică), artropode din ordinul acarienilor
(Acarina), clasa Arachnida cu corpul globulos format din
sudura cefalotoraxului cu abdomenul, dotat cu patru perechi de
picioare din care cele mai importante pentru medicină sunt
familiile Demodicidae, Sarcoptidae, Ixodidae, Gamasidae;
nume dat curent parazitului scabiei.
ACARICID proprietatea de a ucide acarienii.
ACARIOT care este lipsit de nucleu.
ACARIOZĂ (gr. akari + osis din nosos), afecţiune la om şi animale, produsă
de acarieni.
ACATECTIC incapacitatea celulelor hepatice de a reţine bila din care cauza
aceasta trece în sânge sau limfă producând icterul.
ACATIZIE (gr. a + katecho – a ţinea) tulburare, în boala Parkinson,
imposibilitatea de a păstra mult timp o anumită poziţie.
ACAUDAT lipsit de coadă.
8