mariana gurza destine umbrite

Cupca, satul amintirilor
Cupca, satul în care mama mea a văzut lumina zilei. Plin de frământare, de istorie,
de tradiţie şi religie ortodoxă.
Satul Cupca a fost atestat documentar pe timpul domnitorului Moldovei
Alexandru cel Bun, prin uricul din 27 mai 1429 (6937) sat în Suceava.
În monografia istorică amplă scrisă de inimosul Petru Ciobanu, Cupca, un sat din
Bucovina, găsim multe mărturii din perioada 1429–1944. Ani de muncă, de cercetare a
evenimentelor ce s-au derulat de-a lungul multor generaţii, în Bucovina.
Alexandru cel Bun făcuse o danie comandantului Ivan Cupcici, dându-i satul
Cupca, ca o răsplată pentru serviciile prestate cu credinţă.
„Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, domn al Ţării Moldovei, facem
cunoscut, cu această carte a noastră, tuturora care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se,
că această adevărată slugă şi boier al nostru, pan Ivan Cupici, ne-a slujit cu dreaptă şi
credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta şi credincioasa lui slujbă către noi, lam
miluit cu deosebita noastră milă şi i-am dat în ţara noastră două sate numite Cupca,
unde este casa lui, şi dincolo de Prut Neagăuţi, şi de la Neagăuţi, în sus pe Racoveţe
până la hotarul lui Grozea, ce va putea să îşi întemeieze. Toate acestea să-i fie de uric,
cu tot venitul şi copiilor lui, şi nepoţilor lui, şi strănepoţilor lui şi răsstrănepoţilor lui şi
întregului lui neam, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acestor sate să fie cu toate hotarele vechi, pe unde au fost folosite de
veac.
Iar la această este credinţa domniei noastre, a mai spus Alexandru voievod şi
credinţa iubitului fiu al domniei mele, Iliaş voievod, şi credinţa iubiţilor fii ai domniei
mele, Şteţco şi Petru şi Alexandru, şi credinţei tuturor copiilor noştri şi credinţa boierilor
noştri: credinţa panului Mihai, credinţa panului Vâlcea şi a copiilor lui, credinţa panului
Negrea, credinţa panului Giurgiu şi a copiilor lui, credinţa panului Iliaş şi a copiilor lui,
credinţa panului Giurgiu al lui Jomotate şi a copiilor lui, credinţa panului Stan vistier,
credinţa panului Opriş şi a copiilor lui, credinţa panului Domoncuş stolnic şi a copiilor
lui, credinţa panului Negrilă ceaşnic, credinţa panului Costici postelnic şi credinţa
tuturor boierilor noştri moldoveni şi mari şi mici.
Iar după viaţa noastră, cine va fi domn al ţării noastre, sau din copiii noştri, sau
din neamul nostru sau pe cine îl va alege Dumnezeu să fie, acela să nu le clintească
dania noastră, ci să le-o întărească şi să le-o împuternicească pentru că i-am dat pentru
dreapta şi credincioasa lui slujbă.