„Dacă fiecare din noi va face tot ceea ce poate în binele Bisericii, patriei şi omenirii, nu va pieri cetatea noastră” (Mitropolit Veniamin Costache)
Cu ţara în suflet Zilele trecute am ascultat, la un post de radio, părerile unor români despre motivaţia şi dorinţa lor de a pleca din ţară. Am fost bulversată de răspunsurile românilor, de dorinţa lor, în număr cât mai mare, de a pleca pe meleaguri străine, pentru a trăi mai bine, pentru a se realiza. Moderatorul, insistând cu întrebările, nu a reuşit să-i determine să răspundă clar ce şi-ar lua cu ei, „ca amintire”, de „neam” şi de „loc”. Oare să ne fie ruşine să spunem răspicat că suntem iubitori şi legaţi de glie? Sunt eu prea conservatoare şi nu înţeleg fenomenul globalizării? Personal, m-aş simţi ca un copac smuls de pe plaiul meu mioritic, care ar muri pe alte tărâmuri, neavând seva şi rădăcinile de ani. Nu înţeleg generaţia, care prin libertate, a renunţat la sentimental naţional. Este perimat să afirmi că-ţi iubeşti ţara cu bune şi rele? Poţi să fi indiferent la frumuseţile „Tainicei Românii”? Câţi dintre cei plecaţi sau care doresc să plece cunosc munţii, apele noastre, izvoarele şi ciripitul păsărelelor din lunci? Ce fac ei pentru a îndrepta răul sau pentru conservarea valorilor tradiţionale? Puterea unei naţii stă în fiecare individ. De noi depinde dacă vrem să schimbăm ceva. Ne este necesară „iubirea cea mare”! Avem nevoie de o curăţenie interioară, de a judeca demn, în frică de Dumnezeu ce am făcut, ce trebuie schimbat, ce putem face pentru „a grădinări” la noi „acasă”, pentru a ne întări cetatea zilei de mâine. Avem poate o responsabilitate. Să trezim conştiinţe, să insuflăm, aşa cum s-a făcut din veacuri, dragostea de ţară. Da, îmi iubesc ţara! Un sentiment înălţător! Îmi iubesc neamul! Îmi sunt dragi munţii, apele, pădurile şi oamenii. Avem o ţară minunată şi refuzăm să o vedem dincolo de aparenţe. Dumnezeu este Român. Aşa îl simt. Dumnezeu ne va ţine de mână, aşa cum a făcut-o de ani. Nu ne va lăsa să ne risipim istoria, tradiţia, credinţa noastră ortodoxă. Încă avem sfinţi părinţi care lucrează pentru Biserica adevărată. Dragostea Părintelui Iustin Pârvu se exercită la nivelul unei ţări întregi şi chiar dincolo de hotare. Iată un fragment din Dragoste prin fapte, patriotism fără lozinci: „Dumnezeu a dăruit ţării, pe vremea persecuţiei comuniste, părinţi spirituali şi duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre. Aceştia au menţinut credinţa în inimile românilor prin cuvântul lor tare. Atunci când ierarhia se plia şi când cuvântul ierarhilor era ambiguu, aceşti părinţi spirituali au ţinut sus inima românească în
- Page 1 and 2: MARIANA GURZA DESTINE UMBRITE
- Page 3 and 4: MARIANA GURZA DESTINE UMBRITE EDITU
- Page 5 and 6: PREFAŢĂ După o febrilă şarjă
- Page 7 and 8: Motto: „Pământul este baza de e
- Page 9 and 10: desculţe în iarba udă de roua di
- Page 11 and 12: Boabe de lacrimi Scriu despre un om
- Page 13 and 14: O restituire târzie (Vasile Plăva
- Page 15 and 16: „Avocatul şi ziaristul Vasile Pl
- Page 17 and 18: „Idealistul Vasile Plăvan” (II
- Page 19 and 20: Înmormântarea regretatului ziaris
- Page 21 and 22: Puterea cuvântului „La început
- Page 23 and 24: Cupca, satul amintirilor Cupca, sat
- Page 25 and 26: Au fost judecaţi cu uşile închis
- Page 27 and 28: casa sa. Să nu mai fie arătată c
- Page 29 and 30: Căruţa cu destine O fetiţă plâ
- Page 31 and 32: La ieşire au fost întâmpinaţi d
- Page 33 and 34: Chemări tainice Suceviţa! Un loc
- Page 35 and 36: La poalele Ceahlăului… În drumu
- Page 37 and 38: dirigintele Ioan Roşca să urmeze
- Page 39 and 40: Un preot de ţară, cu inimă de ve
- Page 41 and 42: II. ROMÂNIA TAINICĂ
- Page 43 and 44: Deşi este în construcţie o nouă
- Page 45 and 46: mişcări religioase. Pornind de la
- Page 47: Cu regret am constatat lipsa de a v
- Page 51 and 52: Clipa sacră, în loc sacru Nu am f
- Page 53 and 54: Ne-am îmbogăţit în credinţă
- Page 55 and 56: Spre rădăcini spirituale Plecasem
- Page 57 and 58: ascunde piscul în nori, uneori pl
- Page 59 and 60: Insomnii cu întrebări… Ce-ar fi
- Page 61 and 62: Veşnicia ascunsă într-o clipă C
- Page 63 and 64: trecutul şi să câştigi viitorul
- Page 65 and 66: să se roage. În momentul în care
- Page 67 and 68: Păstrarea credinţei, în ciuda gr
- Page 69 and 70: da, Părinte”. Ce avem noi creşt
- Page 71 and 72: Să luăm aminte la cel ce a plecat
- Page 73 and 74: Aleasa floare duhovnicească a Mold
- Page 75 and 76: Un înger prezent printre noi Dacă
- Page 77 and 78: Ciprian Zaharia, un ctitor voievoda
- Page 79 and 80: în slujba Neamului şi a lui Dumne
- Page 81 and 82: În anul 1945 a fost transferat la
- Page 83 and 84: fără durere, neînfrânat, în pa
- Page 85 and 86: IV. SĂRBĂTORI ÎN CLEPSIDRĂ
- Page 87 and 88: După sfinţirea celor aduse, erau
- Page 89 and 90: În palma vieţii Sunt departe de i
- Page 91 and 92: PREFAŢĂ CUPRINS I. SPIRITUL LOCUL
- Page 93: De aceeaşi autoare: Paradox sentim
Change language